Un port la... ploaie

In ultimii cincisprezece ani, pe la conducerea administratiei Capitalei s-au perindat tot felul de primari-generali si de sector - de toate culorile politice, care mai de care mai bun de gura, care mai de care mai cu initiative. Cat de utile au fost acestea si pentru cetateni se vede cu usurinta din numarul, din ce in ce mai scazut, de alegatori prezenti la urnele de vot. Si nu e de mirare.

De cincisprezece ani, cetatenii Capitalei asculta aceleasi promisiuni, cat mai poleite, cat mai frumos clamate si mai ispititoare. Apoi, invariabil, urmeaza sa dea si mai abitir cu masinile prin gropi, sa-si umple si mai cu spor plamanii cu mirosurile gunoaielor neridicate la timp, iar dupa ploaie, sa inoate prin apa de pe strazi, ridicata pana la genunchi, si sa-si goleasca pivnitele inundate.
Catastrofale sunt insa mai ales "lucrarile" incepute de societati de constructie din diferite domenii: Romtelecom, Apanova, Distrigaz, asfaltarea drumurilor, lucrari care se intind pe nesfarsite perioade de timp, in care viata cetatenilor devine un cosmar. Si cand sa respire usurati ca "tortionarii" de pana mai ieri au plecat, bietii oameni constata disperati ca totul este cu susu-n jos: telefoanele nu merg, conducta de apa e fisurata si se transforma-n fantana arteziana, casele sar in aer datorita exploziilor de gaze la lucrarile abia incheiate. Cat despre "asfaltari"... ce se mai poate spune? Daca nivelul strazii se ridica, subsolurile caselor vor fi vesnic inundate, bordurile sunt puse la intamplare, fie la acelasi nivel cu carosabilul, fie foarte inalte, fara portiuni de rampa... Si sunt doar cateva exemple.
Exista strazi pe care au trecut echipe de la Distrigaz, gropile au fost cu chiu cu vai astupate, urmeaza apoi cei de la Romtelecom sau Apanova, care sapa din nou, iar si iar, fara sfarsit. In tot acest timp, cetatenii primului oras al tarii inoata prin glod si praf atunci cand nu ploua si prin noroaie de-un cot pe vreme rea. Nimeni nu-i vede, nimeni nu-i aude...
Lipsa de interes a edililor Capitalei este lesne de observat si daca privesti arhitectura pestrita a orasului, in care monumente oribile (cel din piata Revolutiei detine un loc fruntas) si cladiri in toate stilurile posibile (multe de-a dreptul hidoase), vadesc acelasi talmes-balmes propriu administratiei bucurestene. Cum oare si cine a eliberat autorizatii de constructie pentru cladirile care strica armonia orasului, care contravin oricaror norme de urbanism este o intrebare la care cu greu s-ar putea raspunde.
Pana atunci insa, problema canalizarii bucurestene ramane o prioritate ce-ar trebui sa-i preocupe, de la primarul general si consiliul municipal, pana la toti primarii de sectoare si la consilierii acestora, pe toti cei care alcatuiesc administratia Bucurestiului.
De cincisprezece ani, nici un primar nu a pomenit de canalizarea Bucurestiului, veche si aproape inutilizabila, nici un primar nu a avut curiozitatea sa ia exemplu de la celelalte capitale europene, care de mult au depasit asemenea "neplaceri" si au gasit solutii.
Pentru ca, nu stiu cum se face, dar de cincisprezece ani incoace, de fiecare data cand ploua, toti acesti functionari "sunt luati prin surprindere". Si surpriza lor nu are limite, cu fiecare an ce trece... Si de cincisprezece ani, tot nu gasesc solutii, ci doar improvizatii. Vine iar toamna, si biata canalizare bucuresteana se pregateste sa se reverse din nou. La vremea primelor lapovite, Bucurestiul va deveni port la... ploaie.