Ioan Gyuri Pascu

Surpriza maxima: dincolo de "pacaliciul" care ne face sa radem cu lacrimi, se ascunde un om credincios si meditativ. Bufonul este un rege in travesti.

"Sensul existentei mele este sa aduc bucurie oamenilor"


La plimbare, pe cararile muzicii

- Cred ca sunteti un om plin de noroace, domnule Ioan Gyuri Pascu: jucati pe degete cu aceeasi naturalete si pasiune muzica, poezia, teatrul, filmul, divertismentul, comentariul sportiv, productia muzicala, editarea de carte si, peste toate acestea, va vad in capul unei familii fericite. Minunata imagine!
- Constientizez toate lucrurile acestea si nu trece o dimineata fara sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru toate darurile sale si sa nu incerc sa traiesc cat mai lucid acest sentiment al implinirii. Tot ceea ce fac inseamna pentru mine mici bucurii pe care incerc sa le prelungesc, pana cand ele se unesc intr-o stare de fericire si armonie. Am si eu, ca fiecare om, propria filosofie despre viata, iar sensul existentei mele este sa aduc bucurie oamenilor. Toti avem cate un dar, fiecare ne pricepem sa facem ceva foarte bine, care poate deveni de folos. Trebuie doar sa fim constienti de ceea ce se intampla in jurul nostru, sa fim ca o antena, si atunci nu ne scapa nici o minune din cele multe care se intampla zilnic in jurul nostru si pe care nu le vedem, de cele mai multe ori, orbiti fiind de grijile si rautatea zilei. Oamenii trebuie sa-si descopere Iubirea din ei, descoperind-o o vor darui, pentru ca ea este infinita, nu costa nimic. In rest, banii sunt pentru haine, mancare, care sa ne ajute sa intretinem vehiculul acesta, care e trupul nostru pamantean.
- Cum reusiti sa fiti atat de original in tot ceea ce faceti, de unde aveti energie pentru toate?
- Asta e simplu: de la sursa cea mare de energie universala - de la Dumnezeu! Eu chiar sunt un om care lucreaza numai atunci cand are inspiratie; de aceea, nici n-am semnat un contract cu vreo casa de discuri, nu vreau sa fiu constrans de termene, pentru fiecare album. De aceea, nici nu m-am cantonat in vreun gen muzical anume, ci ma plimb asa, prin toate - country, blues, samba... E vorba numai de feeling si de starile pe care le transmit. Pot sa scriu mai multe texte de parodie pentru Divertis, sa compun o melodie pentru mine si versurile pentru piesa respectiva, toate intr-o singura zi, daca ma "conectez" la sursa de inspiratie. Desigur, la comanda as putea sa fac si zece melodii, dar nu inseamna ca toate sunt inspirate. Cele care sunt se duc si transmit un anume fel de energie si vibratie in sala, magnetizeaza publicul. In eter, energia aceasta divina oricum exista, curge, vibreaza si lucreaza permanent. Daca vrei s-o captezi, bine, daca nu, ea e acolo, destula pentru toti.
- Trebuie ca aveti o relatie grozav de buna cu Cel de Sus... Tot din bunatate vine si dorinta de a-i face pe oameni sa rada?
- Nu neaparat sa rada. Imi place sa ajut oamenii. Sa-i ajut sa inteleaga. Si asa cum un bun meserias stie sa stranga un surub la fix, eu ma pricep destul de bine la ceea ce fac pe scena sau pe ecran. Fie ca trebuie sa fac oamenii sa rada, fie sa planga. Uite, in piesa Derby, in care joc impreuna cu Monica Anghel pe scena Teatrului "George Stanca" din Sibiu, in regia lui Alexander Hausvater, interpretez un moment foarte dramatic. Imi place foarte mult, pentru ca, asa cum stiti, toti actorii dramatici vor sa faca comedie si toti comediantii vor sa faca drama. Important este ca, orice as face din cele pe care am fost menit sa le fac, se creeaza un pic de lumina, de energie in jurul meu: pentru ca reusesc sa transmit, sa comunic cu publicul. Si se vede lucrul acesta, atunci cand oamenii ma intalnesc pe strada, ca simplu trecator. Ma opresc si-mi multumesc. La inceput, nu pricepeam de ce imi multumeau, apoi am inteles ca o fac pentru ca ma adresez lor cu toata inima. La inceput, mi se parea ca a fi celebru inseamna sa te expui intr-o vitrina in care oamenii te studiaza cu insistenta. Ma sacaia teribil lucrul acesta, pana acum vreo sase-sapte ani, cand am avut eu, la randul meu, o experienta, o revelatie. Si am inteles ca trebuie sa fiu tot timpul deschis catre public, nu numai atunci cand sunt pe scena, ci si pe strada. L-am vazut la un club in Statele Unite pe Joe Zawinul si voiam tare mult sa-i iau un autograf, ii cumparasem discul, stateam la usa cabinei lui si transpirasem tot de emotie. "Joe este inauntru, de ce nu intrati?", mi s-a spus. Si cand am intrat, am descoperit un batranel extraordinar, cu care am vorbit inclusiv despre istoria Ardealului (eu fiind ardelean, din Agnita), asa cum vorbeam cu bunicul meu. Si din acel moment, n-am mai refuzat pe nimeni, cand a fost vorba sa dau un autograf, sa fac o sedinta foto, sa dau un interviu, oricat de obosit am fost.
- Cine va cunoaste doar din trupa Divertis, din personajele comice pe care le interpretati, nu si-ar imagina ca aveti o latura a vietii atat de profund spirituala. Cand ati descoperit lucrurile acestea?
- In mod intuitiv, de mult. Dar in ultimii ani, citind multe carti de spiritualitate, citind constant revista dvs., "Formula As", care are aceeasi "politica" existentiala, am descoperit si mi s-au confirmat mai multe idei din acestea. Pe de alta parte, sotia mea, Dana, editor si poet (i-a aparut in iarna un nou volum de poezii, "Eternul Exercitiu"), lucreaza si ea intr-un domeniu foarte apropiat: are de un an o editura la care a scos deja sapte carti aflate la confluenta dintre spiritualitate si stiinta, acolo unde ele se intalnesc si se iubesc. Editura se numeste "Cartea Daath" (acest cuvant in Kabala semnifica ceva ce nu se manifesta concret, nu se vede, e invizibil, dar face legatura dintre vazut si nevazut etc.), si am vrea sa fie aceasta interfata intre inteles si neinteles, intre cuprins si necuprins, pentru acei care sunt "Toma necredinciosul" si au nevoie mereu de argumente si dovezi stiintifice ca sa creada ca Dumnezeu exista. Cei care deja stiu lucrul acesta gasesc in cartile noastre bucuria si confirmarea ca stiinta si spiritualitatea se reintalnesc, in sfarsit, asa cum au fost cu multe mii de ani in urma, cand oamenii de stiinta si liderii religiosi le-au separat. De fapt, acesta e viitorul: unificand aceste domenii, vom intelege mai mult din ceea ce se intampla in jurul nostru, vom evolua si ne vom putea salva, pentru ca altfel, vedeti la ce nivel autodistructiv a ajuns civilizatia noastra. Tot mai multi oameni se trezesc si-si dau seama cum am distrus noi pamantul si uitati cu ce consecinte catastrofale. Nu trebuie sa ne sperie sau sa ne copleseasca felul acesta de a privi lucrurile, de a iesi din tiparele clasice ale modelelor de studiu folosite pana acum de stiinta. Intuitia joaca un rol din ce in ce mai mare, pentru ca mai toate descoperirile stiintifice au venit prin revelatii divine.

Sfaturi pentru Iarina

- Iata ca sunteti si mentor "de meserie". Ce o invatati pe Iarina, fiica dvs.? Care sunt cele mai importante lucruri pe care considerati ca trebuie sa le stie, peste faptul ca la opt ani si jumatate traduce din engleza carti de spiritualitate, canta dumnezeieste la pian, fiind eleva la Liceul de muzica "Dinu Lipatti", si picteaza tablouri minunate?
- Ati observat, copiii care se nasc in zilele noastre sunt spirite din ce in ce mai inalte si mai pregatite sa ne ajute, sunt mult mai intelepti, asimileaza o cantitate mult mai mare de cunostinte intr-un timp mai scurt. Ii spun mereu Iarinei ca dimineata, primul lucru de facut e sa-I multumesti lui Dumnezeu ca te-ai trezit sanatos, sa-I multumesti chiar si daca afara e o zi ploioasa sau plina de truda. Pe urma, intotdeauna sa poti sa ai o vorba buna pentru cineva, sa nu judeci pe nimeni, pe cat posibil, ci sa incerci sa-i accepti si sa-i ierti pe cei care ti-au facut rau, pentru ca toti suntem pacatosi. Sa fii generos, indiferent ce si cat dai, dar sa dai din toata inima: chiar si o felie de paine daca o dai, fara sa te gandesti ca ai vrea-o inapoi, a doua zi vei primi douazeci de paini, de nu vei mai sti ce sa faci cu ele. Nu stiu ce va face Iarina mai departe, important e ca ea sa fie pregatita pentru viata. Eu m-as bucura foarte mult sa aleaga muzica, pentru ca are mari calitati pentru asta. Cand era mai mica, voia sa se faca bucatareasa, acum vrea sa se faca doctor veterinar, pentru ca iubeste foarte tare animalele: are doua broaste testoase de mare si un ciobanesc mioritic, pe care ii ingrijeste cu mare daruire.
- V-ati facut planuri pentru vara aceasta? De vacanta, de lucru?
- Astept cu sufletul la gura vacanta, pentru ca in lunile din urma am lucrat intens. Am dus la bun sfarsit proiectul de televiziune cu "Divertis", am avut un alt proiect de turneu in sapte orase din tara, cu grupul meu de acompaniament, The Blue Workers. Tocmai am terminat de scris muzica pentru o piesa de teatru pentru copii, care se va juca la "Excelsior", am filmat pentru o noua pelicula cinematografica (filmul Offset), am terminat stagiunea la Sibiu cu piesa Derby. Mi s-au propus alte doua proiecte - unul de teatru, altul de film (acesta cu un regizor maghiar si un producator de origine romana). Anul trecut, am editat un album, Jocul de-a joaca, iar anul acesta vreau sa editez o culegere de douasprezece melodii, se va chema 12 ani - 12 balade, pentru ca anul acesta se implinesc 12 ani de la aparitia primului meu album, Mixed Grill (1993). Pentru promovare, voi incerca sa fac si un videoclip pentru o balada foarte frumoasa, care din pacate nu prea a fost promovata pe radiouri, Tine tu luna se cheama, si poate asa va fi si recunoscuta. Si cu acest album, vreau sa fac 12 concerte, in 12 cluburi. Trebuie doar sa gasesc un sustinator cu niste banuti pentru proiectul meu (putin lucru, nu-i asa?!...), deoarece casa mea de discuri, "Tempo Music", e trasa deocamdata "pe linie moarta", de cand au aparut "rechinii" - marile case de discuri. Cu The Blue Workers mai am vreo doua-trei cantari si in a doua jumatate a lui iunie, apoi termin si nu mai vreau sa fac nimic pana in septembrie. Am dori sa mergem in Italia, la niste prieteni, eu n-am vazut niciodata Roma si mi-ar placea teribil sa o vizitez. Pe de alta parte, trebuie sa ne facem si planuri mai pragmatice, cum ar fi sa ne reparam acoperisul casei, ca ploua prin el. Si mai astept vacanta, si ca sa ma joc cu Iarina, care-mi cam duce dorul cand sunt plecat: mereu ma suna si ma intreaba cand vin acasa. Mai vreau sa am mai mult timp ca sa citesc, mi-ar placea sa mai vad un film, ca n-am mai vazut de mult, sa joc ping-pong si tenis de camp, sa meditez, sa ma rog. Desi eu stiu numai "Tatal nostru" pe de rost, in rest, vorbesc cu Dumnezeu in rugaciuni, cu cuvintele mele, si sunt sigur ca ma aude.
- 44 de ani in august, nu-i asa?
- Da. Si ma simt ca la 34, nu chiar ca dl Iliescu, ca altfel m-as simti nenascut. Sunt Fecioara, una atipica, oricum, nu-mi cunosc ascendentul, se spune ca dupa 30 de ani actioneaza mai tare ascendentul. Si, oricum, se pot depasi multe din cele ce sunt scrise in astre, vorbesc de defectele zodiei, dar pentru asta trebuie sa ne cunoastem foarte bine pe noi insine.
- Dati-ne o tema spirituala pentru vara aceasta.
- Eu sunt un fidel cititor al revistei dvs. pentru ca exista foarte multe lucruri bune in ea, care ne duc cu gandul spre Armonie, spre Pozitiv. Sa mergem mai mult in interiorul nostru, sa ne deschidem, sa aflam ce e acolo si sa aducem spre exterior acea floare perfecta, floarea de lotus, sau cum se mai cheama, floarea Iubirii si a Credintei. Iata un exercitiu de meditatie pentru vara aceasta, pentru toti cititorii revistei dvs. Sa se gandeasca, chiar si atunci cand inspira adanc, ca tot ce e bun intra in ei odata cu suflul universal, divin, si cand expira, sa se gandeasca ca dau afara din ei tot ce e rau. Si pentru a face asta, nu avem nevoie de bani, aerul e peste tot pe langa noi, pe gratis. Am credinta ca dupa aceasta primavara grea prin care am trecut cu totii, noi, romanii, va urma o vara mai linistita.