"Revista dvs. si-a pierdut sufletul"

Se implinesc patru ani de cand ezit sa va trimit aceasta scrisoare, de cand o duc la cutia postala si ma intorc cu ea inapoi.

Uneori cred ca ceea ce vreau sa va spun este extrem de important, alteori cred ca este ceva minor si penibil. Ei bine, de data asta imi fac curaj: vreau sa va fac un repros. Stiu ca intre atatea scrisori de adeziune, pe care le primiti saptamana de saptamana, el poate parea nedrept si neavenit, dar totusi indraznesc sa-l exprim: revista dvs. si-a pierdut sufletul. Nu ma refer la bunele si pozitivele sentimente care inflameaza si in prezent paginile revistei, ci la afectiunea care ne era transmisa inainte in mod direct, prin rubrica dvs. de corespondenta cu cititorii. Cand am citit pentru prima oara "Formula As", eram eleva in clasa a X-a, si lunea, in ziua de aparitie a revistei, ramaneam dupa ore, aproape toata clasa de fete, ca sa citim minunatele dvs. "Povesti de dragoste prin scrisori". Pur si simplu ne fascinau. Ne regaseam in ele cu toate fericirile si nefericirile noastre, gaseam solutii, raspunsuri la intrebari. Ce s-a intamplat cu ele? De ce s-au pierdut? De ce ati renuntat la singura rubrica din presa noastra asa de violenta si de vulgara, in care oamenii - adolescenti sau batrani - gaseau sprijin la problemele lor sufletesti?
Ati considerat ca subiectul e depasit? Ca iubirea nu mai este la moda? Nu-mi vine sa dau un raspuns afirmativ la aceasta intrebare, fiindca stiu ca sunteti un bun psiholog. Si mai presus de toate, un om cu suflet larg, capabil sa asculte si sa inteleaga nefericirile altora. Stiti ceva? Prin disparitia corespondentelor pe teme sentimentale, revista a saracit. S-a racit, mai exact. Ii lipseste chiar... inima. Oferiti din belsug cam tot ce poate sa intereseze un cititor: sfaturi de sanatate, sfaturi practice, sfaturi de bucatarie si sfaturi de frumusete, dar numai sfaturile cele mai importante lipsesc - sfaturile de suflet. Credeti-ma! O faceati intr-un mod cat se poate de elegant si de eficient, indiferent daca era vorba de dragoste sau de singuratate, de tradari sau de bucurii. Credeti, oare, ca problemele acestea au disparut? Ca in lumea asta stapanita tot mai mult de obsesia banului, afectiunea e de prisos? Nu simtiti ca totul in jurul nostru ingheata, ca devenim pe zi ce trece mai egoisti, ca nu mai reusim sa comunicam? Reluati-va, doamna, condeiul, bagheta dvs. de zana buna, si puneti din nou cataplasme pe ranile sufletesti. Geme lumea de ele. Dor mai rau decat lipsurile materiale. Cum bine spune zicala: "Daca iubire nu e, nimic nu e". In speranta ca nu v-am necajit cu aceasta scrisoare care nu s-a vrut critica, ci mai degraba un indemn, va multumesc pentru rabdarea cu care ati citit-o si va declar ca voi ramane o cititoare fidela a revistei, indiferent daca doleantele mele se vor realiza sau nu.
Mariuca Panaitescu - str. Aviator Sanatescu
nr. 32, sector 1, Bucuresti

"O cauza speciala si grea"

Draga doamna sau domnisoara Mariuca Panaitescu,
Nu v-as fi raspuns niciodata la aceasta scrisoare, daca in sertarele mele n-ar exista si alte corespondente care incrimineaza acelasi "defect": "racirea" revistei "Formula As", "instrainarea" ei, disparitia sentimentului de afectiune care inainte era exprimat manifest, prin rubrica mea de raspunsuri la scrisorile cititorilor. Pertinenta si ultimativa, epistola dvs. e picatura care face sa se reverse paharul, care ma obliga sa ma gandesc serios la ceea ce incepe sa sune a avertisment. Aveti dreptate cand spuneti ca retragerea mea de la rubrica de consiliere sentimentala n-a fost provocata de faptul ca tratez drept "minor" subiectul acesta. Dimpotriva: sunt la fel de constienta ca dvs. ca lumea din jurul nostru ingheata, ca in marea cursa pentru capatuiala (o mare sansa, altminteri) ne pierdem pe drum ceea ce avem mai de pret - sentimentele. Ca locul lor e luat de indiferenta si egoism, de ura si de invidie... In mod paradoxal, in cei 50 de ani de dominatie comunista, cand individualitatea ne-a fost reprimata la maximum si creierele spalate cu detergenti, comuniunea sentimentala a fost extrem de puternica, a creat solidaritati, rezistenta, ne-a unit si ne-a fortificat. Ne-am iubit intre noi si ne-am sustinut sufleteste si cred ca forta sentimentelor noastre ne-a si salvat. Iar acum... Ce tristete! Tocmai acum cand ne-am redobandit libertatea, cand tot ceea ce ne era interzis inainte ne este permis, in jurul nostru se lasa umbra, se face, cum spuneti, "frig". Tocmai acum, sentimentele par sa ne incurce, sa ne jeneze, sa ne tina pe loc, sa ne puna piedici pe drumul propasirii materiale si personale, uitand ca fara ele nu exista implinire si bucurie, ca la capatul cursei ne vom trezi singuri, obositi si alienati. Nu, nu desconsider problemele legate de suflet si sentimente si nu acesta este motivul pentru care am renuntat la rubrica de corespondente. Motivul "abstragerii" mele din paginile revistei a avut o cauza speciala si grea: distorsionarea mesajului afectiv. Mai precis: enorma exagerare a lui. O revista nu poate fi un spital de psihiatrie si nici o uzina de indeplinit visele. Or, afectiunea comunicata uneori prin paginile revistei, poate gresit exprimata, poate inteleasa gresit, a creat dependente periculoase, inflamate, o adoratie cu totul nepotrivita, care ameninta sa devina idolatrie, semn sigur ca drumul era gresit. Dincolo de visul ei de glorie si succes, presa trebuie sa fie un instrument obiectiv si independent, sa functioneze autonom, cu sau fara efuziune sentimentala. Exact fenomenul care s-a petrecut in ultimii ani cu revista "Formula As". Acestea fiind spuse, sper ca atat dvs., cat si ceilalti corespondenti care acuza "instrainarea" revistei (cineva o numeste "tradare") sa imi intelegeti si sa imi acceptati motivatia. Nu mi-am retras niciodata, nici stima fata de dvs., nici sentimentele de profunda afectiune. Am considerat doar ca focalizarea atentiei publice nu trebuie sa se faca asupra mea, ca persoana, ci asupra revistei "Formula As". In ce privesc solicitarile dvs., raspunsul de fata poate fi considerat un angajament. Vom vorbi din nou, "in direct", despre suflet, apeland, atunci cand e cazul, si la specialisti. Am crescut, ne-am maturizat, suntem mai intelepti ca inainte, mai pregatiti pentru "Povesti de dragoste prin scrisori...".

Sanziana Pop