In ultimii sai ani de suferinta, indurata cu barbateasca tarie, Mircea Nedelciu a fost colegul nostru de redactie. Publica regulat in "Formula As" texte tulburatoare prin libertate de spirit, luciditate, si mai ales prin atasament la viata. A scris pana in preziua mortii, ultimul sau articol, "Omul orizontal", aparand in saptamana de dupa inmormantare. Cand suferintele atroce i-au luat sfarsit, in iulie 1999, avea 48 de ani si inca multe proiecte de adaugat celor opt volume tiparite. Era liderul incontestabil al unei generatii de prozatori, un "om al faptei", cu abilitati manageriale si idei practice pentru binele breslei scriitoricesti, cu o putere de munca si o darzenie pe care nici amenintarea mortii iminente, nici imobilizarea intr-un scaun cu rotile nu le descurajau. Voiam cu totii sa credem intr-un miracol, ne iluzionam ca vitalitatea lui exceptionala va invinge boala incurabila. Tragedia pierderii lui ne-a marcat pe toti cei ce l-am cunoscut.
Convinsa de valoarea literara a operei lui Mircea Nedelciu si fidela memoriei lui, Adina Keneres a initiat la editura pe care o conduce o serie de autor, inceputa in 2000 cu Zodia scafandrului, romanul postum ramas neterminat. A urmat, in 2003, o carte de 662 de pagini, cuprinzand toata proza scurta publicata in volumele Aventuri intr-o curte interioara (1979), Efectul de ecou controlat (1981), Amendament la instinctul proprietatii (1983), Si ieri va fi o zi (1989). Acum, editoarea continua seria operelor complete ale lui Mircea Nedelciu cu Zmeura de campie, roman aparut in 1984, dar care isi pastreaza dupa mai bine de doua decenii, capacitatea de a seduce si interesa. Inclusiv pe tinerii formati in libertate, cu o mentalitate si un gust diferite de ale generatiilor precedente si cu alte asteptari de la literatura. Caci, dincolo de tehnicile narative inovatoare, de experimentele textuale a caror moda a trecut, autorul Zmeurei de campie e capabil sa creeze o lume resimtita ca autentica, ancorata istoric, personaje cu psihologii credibile si framantari general umane, situatii ce trezesc reactii emotionale. Lumea si oamenii scrisi de Mircea Nedelciu au o viata cum numai talentul exceptional poate da.
Protagonistii memorabili ai romanului sunt trei orfani - Zare Popescu, Gelu Popescu si Radu Grintu, crescuti la aceeasi casa de copii, si care incearca fiecare in felul sau sa-si reconstituie originea, sa-si afle identitatea. Traseele lor existentiale de la mijlocul anilor 70 - stagiul militar, tentativa de a intra la facultate, munca pe santier, diversele slujbe marunte - se intersecteaza sporadic, iar preocuparile si peripetiile lor diferite merg in paralel cu investigatiile in privinta parintilor necunoscuti. Ceea ce descopera fiecare pe cont propriu insumeaza din fragmente disparate o istorie a Romaniei in secolul Xx, cu totul altfel decat versiunea oficiala. Folosind premeditat ingrediente populare - pe unele le-am numi azi de telenovela (trauma paternitatii incerte), de roman picaresc (peregrinarile prin medii diferite), de ancheta detectivistica - Zmeura de campie are o miza mult mai serioasa: e vorba despre memorie si istorie, despre delatiune si lasitate, despre iubire si vinovatie, despre relativitatea adevarului, despre lupta cu sine insusi, despre "rolul activ al uitarii". Recitit azi, romanul lui Mircea Nedelciu (scris, sa nu uitam, intr-o perioada de multipla cenzura) castiga in ironie demitizatoare.