Copia giulgiului in care a fost invelit Iisus a fost adusa in Romania

Voia Domnului este mare: in plin timp pascal (atat pentru credinciosii romano-catolici, cat si pentru cei greco-catolici si ortodocsi), copia Giulgiului de la Torino a poposit in Romania. Anul trecut, moastele si bustul aurit ale Sf. Anton de Padova au scos din case sute de mii de credinciosi romani, iar Bucurestiul a cunoscut o stare de adanca prefacere spirituala. Acum, pe 24 aprilie, de sarbatoarea Floriilor, Catedrala Romano-Catolica Sf. Iosif din Bucuresti s-a dovedit a fi neincapatoare pentru credinciosii de toate confesiunile, veniti sa vada de-aproape, sa atinga si sa contemple fotografia giulgiului. Sa fie vorba doar de o simpla copie fotografica?...

Lectia lui Iisus

...Suntem in Vinerea Mare de dinaintea Pastelui evreiesc. Iisus stie ca viata Lui pamanteana se apropie de sfarsit. Pana acum si-a facut datoria pe deplin: a propovaduit, a vindecat, a inviat, a mustrat. Este iubit si hulit in egala masura. Ii pregateste pe prietenii Lui, Apostolii, pentru Ultima Cina, ii cearta cu intristare, cand ii afla dormind in gradina Ghetsimani, in timp ce El se ruga cu lacrimi de sange Tatalui Ceresc. Este vandut, prins, batut, batjocorit. I se pune coroana de spini pe cap. Iisus sufera demn, in tacere. Se daruieste pe sine pentru iertarea pacatosilor, pentru vesnica lor mantuire. Este rastignit, iar vineri, pe la ora noua seara, "isi da duhul". Iosif din Arimateea cere trupul Lui, Il coboara de pe Cruce, Il infasoara intr-un giulgiu curat de in si-L pune "intr-un mormant sapat in piatra, in care nimeni, niciodata, nu mai fusese pus". Dar a doua zi dimineata, mironositele nu-L mai gasesc in mormant. "Iar in prima zi de dupa sambata (duminica), foarte de dimineata, au venit ele la mormant, aducand miresmele pe care le pregatisera. Si au gasit piatra rasturnata de pe mormant. Si intrand, nu au gasit trupul Domnului Iisus..." Ioan si Petru vad bucatile de panza zacand intinse pe jos. Aici incepe istoria Giulgiului.

Drumul Crucii si-al Giulgiului

Drumul crucii vietii noastre este Drumul Crucii facut de Iisus pe stradutele din Ierusalim acum doua mii de ani, purtandu-si crucea rastignirii in spate. Invierea lui Iisus este speranta ca nimic nu este pierdut, nu suntem singuri, Dumnezeu ne vegheaza, ne tine in brate. Iisus a impartit istoria (inainte si dupa Hristos!) si continua sa imparta si astazi lumea in credinciosi si necredinciosi. Tot asa, giulgiul este pretuit ca o relicva importanta sau, dimpotriva, contestat ca fiind o impostura... Giulgiul reprezinta un document cu totul si cu totul deosebit: el avanseaza ipoteza ca fata imprimata in panza a unui barbat desfigurat de un martiriu cumplit este chiar chipul lui Hristos coborat de pe cruce. O ipoteza uluitoare, despre care s-a scris o intreaga istorie.

Ecce homo!

Giulgiul din Torino (ultimul popas al celebrei panze) este o bucata de in de dimensiunile 4,36 m X 1,10 m, tesuta in maniera panzelor folosite la inmormantare in Orient. El are imprimata in tesatura o dubla intiparire - frontala si dorsala - a unui barbat martirizat, imagine vazuta ca-ntr-o oglinda. Trasaturile chipului se disting cu greutate, desi sunt imprimate puternic, prin ingalbenirea usoara a firelor tesaturii. Incendiile succesive au provocat la randul lor aparitia unor pete simetrice pe panza.

Calatoria Giulgiului

In "Evanghelia catre evrei" (sec. Ii) se spune ca dupa Inviere, Iisus a dat Giulgiul servitorului preotului.

Tot prin sec. Ii se vorbeste despre un chip sfant al lui Iisus, pe stofa, venerat la Odessa (azi Urfa, Turcia).

Prin anul 525, tot la Odessa se descopera o alta imagine "nefacuta de fiinta umana", supranumita si "Mandylion".

Mandylionul ajunge la Constantinopol.

Giulgiul ajunge la Tirey, in Franta.

Emanuele Filiberto transfera giulgiul la Torino, unde se afla si astazi.

Secretul fotografiei

In mai, 1898, giulgiul si-a dezvaluit dintr-o data secretul imaginii sale. Dupa nunta viitorului rege Emanuele al Iii-lea, avocatul Secondo Pia incearca sa imortalizeze relicva cu doi timpi de expunere de 14 si respectiv 20 de minute. Avea sa marturiseasca: "M-au trecut fiori de gheata pe sira spinarii de emotie, cand am vazut pentru prima oara aparand pe negativul meu fotografic, in pozitiv, acel chip sfant, de-o claritate uluitoare." Acesta era secretul giulgiului: imaginea sa misterioasa se imprimase, inexplicabil, pe negativ, adica partile intunecoase deveneau clare, iar cele luminoase, la lumina, intunecate. Dintr-o data, inversarea pozitiv-negativului, prin tehnica fotografica, a relevat o tainica armonie a imaginii. Descoperirea a transformat giulgiul dintr-o icoana intr-o enigma pentru lumea stiintifica. Incep imediat studii, examene fotografice, fotometrice, radiografii, analize chimice, medico-legale. Stiinta a putut afirma pentru prima oara cu certitudine ca nu e vorba de o pictura, ca punctele de pe tesatura contin sange uman adevarat, mai exact ca ele provin dintr-o vena sau o artera, iar ranile din acel corp martirizat demonstreaza o crucificare romana. Fotografii de mai buna calitate au fost facute mai tarziu, pe la 1931, de Giuseppe Enrie, iar prima poza color a fost executata in 1969 de J.B. Judica Cordiglia. Cu toate astea, chipul suferind al omului ce-a fost infasurat in giulgiu continua sa ne urmareasca mut. Pascal zice: "Iisus va fi in agonie pana la sfarsitul lumii, dar niciodata omenirea nu va putea dormi fara griji"...

Ce arata Giulgiul

Pe giulgiu se pot vedea o serie de urme, lasate fie de sangele celui crucificat, fie de arsurile incendiilor repetate, fie de la apa cu care s-a stins focul, fie chiar de la bucatile de material lipsa. Se poate distinge cu usurinta imaginea unui barbat inalt de 1,85 m, martirizat, imortalizat inexplicabil pe negativ, ca-ntr-o oglinda. Fotografia dezvaluie imaginea pe pozitiv, aratand adevarata pozitie dreapta-stanga a barbatului de pe giulgiu. Pentru foarte multi, giulgiul este o realitate inexplicabila. Amprenta barbatului are pe negativ efect tridimensional, in schimb petele de sange (sange uman, adevarat) apar pe pozitiv. Cu siguranta, giulgiul nu e o panza pictata, n-a fost "impregnata" printr-o simpla atingere a unui corp, nici de o simpla arsura a panzei, ci - mai degraba - este efectul unei iradieri. Am putea zice chiar a unei iluminari venite dinlauntru.
Este sigur ca panza a invaluit un cadavru martirizat, batut, incoronat cu spini, tintuit in cuie, impuns in coaste, purtand escoriatiuni sub genunchiul stang (de la cadere), rani, tumefieri si echimoze ale chipului, cu septul nazal frant... Mai intai, giulgiul invelise corpul, apoi fu petrecut pe sub el - de-aceea, de-a lungul legaturilor, petele de sange s-au intins si s-au dublat. Profesorul Luigi Gonella spune: "Stiinta nu va putea demonstra in veci ca acel barbat de pe giulgiu este Iisus, caci nu exista in arhive o alta proba care ar putea confirma acest lucru. Stiinta poate spune doar ca este posibil sa fie El, datorita numarului mare de coincidente dintre ceea ce stim ca I s-a-ntamplat lui Iisus (din povestirile evanghelice) si ceea ce s-a gasit imprimat pe giulgiu. Luand in calcul toate aceste coincidente, un matematician de la Universitatea din Torino a ajuns la concluzia ca exista probabilitatea de 1 la 200 de miliarde ca acel barbat de pe giulgiu sa nu fie Iisus din Nazareth."

Omul jertfei

Ca intr-o carte deschisa, giulgiul ne dezvaluie ultimele ore ale lui Iisus. De parca Mantuitorul ar fi vrut dinadins sa-si imprime pe panza tot zbuciumul prin care a trecut, parca pentru a ne reaminti ca tot ce a suferit a fost real si ca a fost facut din dragoste pentru noi. Pe ea se vad, deci, urmele flagelarii cumplite, in maniera romana (cu bucati de plumb ce produceau contuzii sau cu armaturi care raneau si sfasiau), indurate de Iisus.

Omul de pe giulgiu a fost flagelat de doi paznici de sclavi, asezati de-o parte si de alta a Sa, iar loviturile pe care I le-au dat s-au distribuit cu o precizie aproape geometrica pe intreg corpul - mai putin in zona inimii, deoarece condamnatul nu trebuia sa moara in bataie...

Fruntea, capul si ceafa barbatului de pe giulgiu au fost marcate de prelingeri de sange, de la instrumente ascutite, poate de la spini. Sunt urme provenite din sange venos si urme lasate de sange arterial.
(Dupa cum se stie, medicina a descoperit diferenta dintre cele doua fluxuri sanguine abia la sfarsitul anilor 1500.) Culoarea ranilor de pe ceafa, dispuse ca o aureola, ne face sa ne gandim nu neaparat la o coroana de spini (ca-n iconografia traditionala), ci - mai degraba - la o casca de spini, prinsa intr-o legatura dura si care, strangand parul - putea provoca cheaguri. Prelingerile de sange de pe ceafa oscileaza de la stanga la dreapta, cele de pe frunte - nu. Probabil chipul a fost sters. Totusi, incoronarea cu spini nu era o procedura uzuala. Singura despre care se stie este cea a lui Iisus.

Omul al carui chip a ramas imprimat pe giulgiu a purtat pe umeri o barna, caci in zona capului apar contuzii uriase. Probabil barna de lemn a fost tinuta peste vesmant, iar omul ce-o purta avea mainile legate de traversa si probabil ca si a cazut in genunchi si s-a lovit la fata, in cadere.

Panza certifica si faptul ca incheieturile si picioarele au fost strapunse de cuie.

Iisus moare pe cruce

Urmele de sange din dreptul incheieturilor si-al antebratelor lui Iisus ne duc cu gandul la agonia Sa cu bratele intinse, spanzurat de o grinda. Barbatul de pe giulgiu are o rana ciudata in zona toracelui: impunsatura din partea dreapta putea proveni de la o spada romana (nu se lovea in stanga, unde in mod normal era scutul). Scurgerea abundenta de sange (urma distrusa - din pacate - de un incendiu) demonstreaza ca barbatul a murit de "ruperea inimii, din cauza unui infarct, urmat de hemipericardita". Aceasta moarte rapida provoaca o durere violenta si o rigiditate statuara.
Analiza giulgiului demonstreaza cu certitudine ca omul de pe panza a fost inmormantat in vremea lui Pontiu Pilat si a lui Tiberiu. Analizele minutioase tridimensionale au aratat ca pe ochiul drept si pe genele de sus ale celui stang se vad urmele a doua monede, poate puse pentru a tine pleoapele inchise. S-au putut distinge pana si literele care indica perioada lui Tiberiu Cezar.

Cinstirea Giulgiului

Din cauza nenumaratelor incercari la care a fost supus de-a lungul secolelor, Giulgiul din Torino (dupa ce in 1983, regele Umberto al Ii-lea de Savoia il donase prin testament Sfantului Scaun) a fost expus credinciosilor mai rar, in ultimul timp. Insusi Papa Ioan Paul al Ii-lea a mers in pelerinaj la Torino, in 1978, si mai apoi a facut o vizita particulara, la 13 aprilie 1990, cand l-a examinat cu atentie. Fiecare moment de expunere a giulgiului in Domul din Torino este un prilej ca milioane de pelerini din intreaga lume sa-i treaca prin fata si sa i se inchine. Ultima oara, giulgiul a fost expus in octombrie 2000, iar viitoarea expunere se va intampla in anul 2025.

Copia Giulgiului - definitiv in Romania

Prin bunavointa preotului Daniel Bulai, parohul Bisericii italiene din Bucuresti, am aflat mai multe despre prezenta in Romania a copiei fotografice a giulgiului.
- Parinte, cum a ajuns copia Giulgiului de la Torino in Romania?
- In Italia, acum cativa ani, giulgiul a fost din nou desfacut, studiat, fotografiat. S-au realizat atunci cateva imagini la scara 1/1, iar doua dintre ele au fost plastifiate. Sufletul acestei initiative de-a aduce doua copii ale giulgiului in Romania ii apartine preotului Giuseppe Ghiberti din Brescia - un studios al Bibliei (care le-a si insotit, in pelerinajul din tara noastra). El a venit intovarasit de un grup de alti 19 italieni, ce fac parte din asociatia Amici delle Chiese dOriente (Prietenii Bisericii Orientale): cateva maicute carmelitane, cateva familii si tineri laici - toti manati de dorinta de a arata si fratilor crestini romani mesajul lui Hristos. Ei au sponsorizat organizarea acestui pelerinaj si acolo unde au primit aprobarea - au expus copia plastifiata a giulgiului. O copie a ramas la biserica greco-catolica din Oradea, iar cealalta a trecut prin orasele: Timisoara, Simleu-Silvaniei, Zalau, Cluj-Napoca, Blaj, poposind in Bucuresti, de Floriile ortodocsilor.
- Cum au fost primite in Romania aceste fotocopii?
- Pe unde a trecut, imaginea a fost binecuvantata, sfintita, tamaiata - atat in bisericile romano-catolice, cat si-n cele greco-catolice. Oamenii s-au apropiat cu pietate, multi au sarutat-o, au atins diferite obiecte de ea. Aseara, in Catedrala Sf. Iosif, am citit pe fetele romanilor dorinta de divin, de credinta, de har. La occidentali, actul de pietate parca e mai putin accentuat. La romani, se poate vedea cum credinciosul e foarte sensibil, el se apropie cu usurinta de niste moaste, de o statuie. Cred ca si spatiul nostru ortodox ne ajuta foarte mult. Ieri seara, in Catedrala Sf. Iosif (unde s-a si slujit o liturghie speciala acestui eveniment), au venit sa vada fotografia giulgiului si catolici, si ortodocsi. Am vazut credinciosi veniti direct de la sarbatoarea Floriilor, cu flori in mana. Pietatea oamenilor i-a dat pozei giulgiului puterea de har.
- S-a convins oare lumea de autenticitatea giulgiului?
- Si parintele Ghiberti, care a studiat indelung subiectul, a pomenit de rezervele, care mai exista inca, in ceea ce priveste adevarul despre panza. Studiile intreprinse de el il ajuta, totusi, sa spuna: "Da, Giulgiul din Torino e cel adevarat!". Dar pana la urma stiti ce conteaza? Ca giulgiul ne transmite adevarul despre martiriul lui Iisus. Pe mine m-a frapat imaginea clara - milimetru cu milimetru - a trupului invelit, si pe fata, si pe spate. Carnea lui Iisus a fost zdrobita de bice. Asta e o realitate.
- Ce semnificatie mai are astazi giulgiul lui Iisus?
- Existenta giulgiului poate trezi in sufletul omului modern ideea ca suferinta are, totusi, rolul ei in viata omului, in purificare, in mantuirea lui.
Giulgiul ne poate vorbi despre faptul ca suferinta trebuie acceptata. Sunt multi care sufera, iar Iisus ne-a aratat ca si-a dat viata ca sa ne iubeasca pe toti, sa ne atraga la el pe toti. Suferinta noastra de astazi trebuie sa capete o valoare. Ea este importanta. Nu ne coboara. Giulgiul este imaginea tacerii, a tacerii care cere multa credinta, mult respect pentru tot ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi.
Credinciosilor din Bucuresti le dau o veste minunata: de astazi, imaginea giulgiului va ramane pe veci la noi, si am si expus-o in Biserica italiana (B-dul Nicolae Balcescu nr. 28) care se numeste "Preasfantul Mantuitor" si are hramul "Trupul si sangele Domnului nostru Iisus Hristos". Eu doresc sa facem, in fiecare vineri, rugaciunea "Calea Sfintei Cruci", de la 17.30.
Poate veni oricine. Iisus a murit pe Cruce, si-a dat viata, a fost infasurat in giulgiu si-apoi ingropat. Acum, giulgiul este langa noi si ne poate spune multe.