Pentru electoratul dezamagit de "prestatiile" guvernarii Cdr, aceasta "schimbare la fata" a parut de bun augur. Alegerile din noiembrie 2000 l-au readus triumfal la putere. Cei patru ani de administratie Psd-ista au demonstrat insa ca schimbarea a fost o iluzie. In patru ani de opozitie, partidul nu si-a uitat naravul. Reveniti la guvernare, si-a reluat in forta obiceiurile, realizand ceea ce Ion Iliescu, a definit lapidar: "capitalismul de cumetrie". Liderii au continuat sa se imbogateasca prin diverse "tunuri administrative", urmati cu succes de subordonatii provinciali, transformati in "baroni locali", fara de care nimic nu putea misca. Nici o dezvaluire, nici un scandal mediatic nu a provocat vreo restructurare semnificativa. Coruptii dovediti au fost, dupa vechea traditie Pcr-ista, prinsi in "rotatii ale cadrelor" ce, in fapt, i-au mentinut pe pozitii. Singurele zguduieli in "ordinea Psd-ista" s-au produs, atunci cand s-au produs, din interior, intre gruparile Iliescu si Nastase. Presedintele partidului, Adrian Nastase, ardea de nerabdare sa se elibereze de tutela lui Iliescu, pe care si-l dorea "trecut in istorie". Gruparea lui, alcatuita din activistii fostului Cc al Utc, viza o modernizare a guvernarii, inclusiv la nivelul afacerilor, ce trebuiau realizate mai subtil, mai "european".
D-l Nastase si "lupii" lui tineri nu au realizat cu cine se pun. Ion Iliescu anuntase de mai multe ori ca nu va iesi niciodata din politica. Cei care il vedeau deja la pensie s-au inselat amarnic. In buna traditie comunista, un conducator suprem nu lasa niciodata de bunavoie puterea. D-l Iliescu "a tras din toate pozitiile" pentru ca Psd-ul sa nu-i scape de sub control. Banuiesc ca fostul sef al statului a fost foarte multumit ca partidul a pierdut guvernarea si ca Adrian Nastase a ratat "prezidentialele". Daca ar fi ajuns la Cotroceni, aroganta lui ar fi devenit insuportabila, manifestandu-se si in partid, pe care l-ar fi manevrat din umbra, cum - de altfel - a facut-o si Ion Iliescu. Infrant, Nastase a trebuit "sa faca Canossa", acceptand umil sa-i cedeze locul "pensionarului". El si-a tradat sustinatorii care sperau ca, printr-o mobilizare exemplara, Iliescu poate fi totusi eliminat. Ioan Rus si partenerii sai ardeleni, Mihai Tanasescu si Mircea Geoana, Victor Ponta si tineretul sau Psd-ist au fost obligati sa isi dea seama ca nu se pot baza pe Adrian Nastase in incercarea lor de a-i trece pe linie moarta pe fidelii lui Ion Iliescu. Oamenii batranului lider comunist sunt prea versati in afaceri oneroase pentru a nu realiza ca fara Ion Iliescu "sandramaua" risca sa se prabuseasca. Ion Iliescu este un maestru in arta disimularii ideologice a unei realitati neconvenabile. Fara glazura social-democrata pusa de el, partidul si-ar fi dat de mult arama pe fata, aratandu-se drept ceea ce este, o grupare oligarhica unita doar prin interesele economice intretesute.
Lectia de umilinta primita de Adrian Nastase a salvat Psd-ul. Fara sa-l ierte, d-l Iliescu l-a acceptat ca secund pentru a pastra unitatea partidului. Odata amanate ambitiile lui Adrian Nastase (care va spera, in continuare, ca vesnic tanarul Ion Iliescu se va retrage cumva), liderul suprem a putut sa se consacre pregatirii viitorului congres al partidului. Un congres linistit, si el in traditia Pcr-ista, pentru ca batalia pentru putere s-a dat inainte. Ca si in cazul nominalizarilor pentru listele parlamentare, delegati la congres au fost alesi cei care trebuiau sa fie, iar sefia filialelor a revenit "de drept" baronilor pe care, din dorinta de a arata ca s-a schimbat ceva si in Psd, Adrian Nastase incercase sa ii "ascunda". D.I. Popescu si D.I. Taracila, R. Mazare si I. Solcanu, N. Vacaroiu si R. Stanoiu etc. sunt nume care nu pot fi sterse, orice s-ar intampla, din fruntea Psd-ului. Asa cum au observat diversi analisti, o reinnoire a staff-ului Psd-ist nu se poate realiza decat cu ajutorul Pna-ului. Cum a fost cazul afaceristului Omar Hayssam, dat afara din partid numai dupa ce a fost arestat. Mafia Psd-ista, in care straluceste asul combinatiilor, V. Hrebenciuc, nu poate fi clintita, pentru ca mutarea unei piese grele ar declansa un efect domino devastator. Ion Iliescu stie foarte bine acest lucru si, in consecinta, va asana moral partidul doar in vorbe. Discursul sau la congres va vesteji, probabil, "cu manie proletara" coruptia si afacerismul celor din sala, care il vor aplauda cu sarg, vazandu-si mai departe de treburi.
Psd-ul este, evident, un partid netransformabil. El a fost alcatuit din start pe principiul solidaritatii mafiote si a impus tarii "sistemul" cu care inca se mai lupta Traian Basescu. Cata vreme nu se va aplica o lege a lustratiei, fie ea si dupa cincisprezece ani de la revolta anticomunista, cata vreme nu se vor deschide "dosarele Securitatii", sistemul va continua sa functioneze si va readuce, periodic, partidul care l-a infiintat la putere. Fruntasii din Psd stiu ca niciodata partidul nu-i va lasa orfani si ca amenzile sau eliminarile se fac numai daca dovedesc un exces de individualism. Cum s-a intamplat cu Mischie sau Sechelariu care, ametiti in urma succeselor, au uitat de unde au plecat.
Congresul Psd-ului nu va aduce, asadar, nimic nou. Evident, din perspectiva conducerii sale. Pentru ca promisiunile si criticile la adresa actualei puteri vor abunda. In traditia deja consacrata.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
