Demisia uneia dintre cele mai credibile organizatii civice nu a deranjat pe nimeni. Politicienii nu au dat semne ca ar dori sa indrepte situatia. Unii au zis chiar ca nu e nici o pierdere. Romania are mii de organizatii neguvernamentale. Cui nu-i convine, sa plece in Congo! Oricand se poate substitui o organizatie cu alta, chiar daca una se ocupa cu protejarea drepturilor civice si cealalta cu protectia muncii.
Nu e prima data cand organizatiile civice sunt ignorate sau ironizate. Asta, dupa ce s-a dat de inteles ca sunt esentiale pentru procesul integrarii europene. In Romania, societatea civila pare a fi formata din cativa indivizi, numarabili pe degetele de la doua maini. In spatele lor se adauga sau dispar si alte chipuri, in functie de anotimp, dar personajele principale, ca si pe scena politica, raman cam aceleasi. Si tot ca pe scena politica, aceasta lipsa de competitie serioasa a dat sentimentul ca judecatile emise de organizatiile neguvernamentale nu sunt infailibile. Insa, spre deosebire de partidele politice, unde toate platitudinile sunt puse in contul platformei program, cu implicatii de multe ori dureroase in viata de zi cu zi, greselile societatii civile sunt inofensive si par, mai degraba, pasii impiedicati ai unui copil care inca invata sa mearga. Si, mai important, greselile societatii civile, asa cum este ea la aceasta ora, nu sunt finantate de la buget, adica din buzunarul contribuabilului. Chiar daca distributia este saracacioasa si multe personaje apar in dublu rol, este incontestabil faptul ca organizatiile care formeaza societatea civila au inceput sa aiba un rol mai consistent in controlul exercitarii puterii si in lupta impotriva abuzurilor.
Inchegarea acestor forme, inca rudimentare, de dialog social a avut adversari constanti. Politicienii, indiferent de doctrina, de culoarea din obraji, au incercat, prin tot felul de tertipuri, sa puna piedica oricarui mars civil catre democratie.
Munca oricarei organizatii civice (ca se ocupa de furtul voturilor sau al drepturilor civile, de protectia consumatorilor sau a cainilor comunitari) se bazeaza pe voluntariat. Daca politicienii incearca, de multe ori, sa ne imbete cu vorbe, organizatiile civice isi propun sa ne trezeasca si sa ne trateze mahmureala. E o activitate fara premii si prime, care trebuie facuta zi de zi, fara finantari de la buget, stergeri sau reesalonari de datorii. Voluntari sunt putini, piedicile sunt peste tot, in special politice. E drept, este o activitate care se invata din mers si lasa in urma multe pagini cu stersaturi si locuri goale. Faptul ca societatea civila infloreste, dar lipseste cu desavarsire sau, mai degraba, este ineficienta, pare sa fie, in primul rand, un defect de limbaj. Omul obisnuit tinde sa considere, nu fara temei, ca societatea civila se ocupa de abstractii, face seminarii pe teme fanteziste si e mai preocupata de cariera, decat de problemele vietii de zi cu zi. Cetateanului de rand i se ascunde faptul ca el insusi ar putea face parte din societatea civila. S-ar putea organiza, de pilda, in aparatorii spatiilor verzi, in organizatia de lupta impotriva poluarii sau in asociatia de lupta impotriva fraudelor fiscale sau chiar electorale. Politicienii nu vor sa dezvaluie acest secret. Iar societatea civila, dezorganizata in mod eficient de propriile ambitii dar si de piedicile puse pe sub masa de clasa politica, pare mai preocupata sa-si bifeze in agenda diverse activitati decat sa le spuna oamenilor ca, de la o vreme, nu mai sunt sub vremi, ca fiecare are dreptul sa vrea ceva, ca fiecare vot conteaza. Ca fiecare dintre noi si toti laolalta alcatuim societatea civila. Ca noi suntem poporul!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
