Cand "Dinozaurii" se intorc - Cornel Fugaru - 40

Nu. Nu e vorba, asa cum s-ar crede, despre aniversarea unei zile de nastere, ci de aniversarea unei activitati de exceptie: Cornel Fugaru, unul din cei mai inzestrati compozitori si interpreti ai muzicii usoare romanesti, a fost sarbatorit, cu bucurie si fast, la Sala Radio din Bucuresti. O seara de vis, in care s-a cantat muzica adevarata.

Se spune ca misterul tineretii eterne li se dezvaluie doar unor "alesi". Judecand dupa verva, dupa forta si timbrul glasului sau, dupa umorul, autoironia, cat si dupa vivacitatea... rockului pe care il executa pe scena, Cornel Fugaru pare sa se numere printre ei. Dar judecand si dupa frumusetea trasaturilor care i s-au pastrat aproape intacte (doar parul albit si silueta cam ingrosata tradeaza realitatea), acest enunt ar contine un adevar...
In ultima vreme, ma bate un fel de... duiosie incarcata cu regrete fata de tanara si foarte tanara generatie. O stare care imi apare de cate ori ma gandesc la faptul ca ei, tinerii nostri, nu au apucat marile spectacole de teatru din anii 60-70, ca nu au fost prezenti la premierele de luni seara de la cinematograful "Scala", pe vremea cand, din toamna pana-n vara, apareau, aproape ritmic, filme romanesti de succes, de mare succes, ori - nu putine - de referinta. Ca nu au fost la spectacolele de opera din acel timp, spectacole innobilate de marile voci ale liricii romanesti ori de marii balerini, care, mai toti, au dus faima culturii si artei romanesti dincolo de hotare. Ca nu l-au apucat nici pe Fugaru, frumosul adolescent rebel care isteriza sali intregi prin simpla lui aparitie, dimpreuna cu faimoasa lui formatie - Sincron.
Si iata ca prin "Seara Fugaru", prin evenimentul gazduit in sala de concerte a Radioului, s-a produs un binecuvantat gest de Restituire, la care publicul a raspuns cu entuziasm. Spectatorii prezenti la concertul aniversar au trait din plin sentimentul de sarbatoare adevarata. Asadar, in fata unei sali arhipline - in care au putut fi vazuti si ascultati, in scurte interviuri luate pe loc, cei mai importanti realizatori de emisiuni radio si Tv dedicate, de-a lungul deceniilor, "Muzicii usoare" -, in fata unei sali entuziaste in care au putut fi vazuti si aplaudati frenetic, aproape trei ore in sir - fara pauza! -, cantareti mult iubiti de marele public, Horia Moculescu, mai "spumos", mai cald si mai hazliu ca oricand, a prezentat un spectacol de zile mari. Un spectacol dedicat acestui muzician, unic in felul sau, care este compozitorul de rang international, dar si interpretul inzestrat cu o personalitate atat de speciala si de plina de farmec care este Cornel Fugaru.
Spectacolul a inceput prin evocarea antologicei formatii Sincron, formatie care, ca si Phoenix, a marcat o epoca, inaugurand un stil de interpretare pe cat de valoros, dovedit in timp, pe cat de curajos pentru epoca "socialismului infloritor". Fugaru cel de azi si-a cantat cu acelasi farmec, cu acelasi timbru atat de personal, dar si cu aceeasi vivacitate, piesele de inceput, pe care le-a si... dansat in ritm de rock, cu energia de acum... 40 de ani. Este vorba despre piesele devenite intre timp antologice, si datoritafelului maiastru in care Fugaru a stiut sa imbrace in ritm de rock, comori ale folclorului romanesc: Alunelu, Haulita de la Gorj si Pocnind din bici pe langa boi... Interpret al propriilor lui melodii, Fugaru a transmis salii o emotie irizanta, mai ales atunci cand a cantat superba piesa Emotie de toamna, inspirata de versurile antologice ale lui Nichita Stanescu. Apoi, invitati rand pe rand pe scena, au cantat, foarte emotionati si ei (acompaniati de Big Band-ul Radiodifuziunii Romane, dirijat de freneticul Ionel Tudor): Aurelian Temisan, Monica Anghel, Luminita Anghel... Un superb si foarte special moment a fost Duetul Fugaru, alcatuit fireste din sarbatorit si sotia lui, la fel de cunoscuta interpreta, Mirela Voiculescu Fugaru, care ne-a dovedit inca o data ca si-a pastrat si frumusetea, si forta glasului, din vremea in care ne-a cucerit (acum vreo... 18 ani) atat pe noi, cat si pe vesnicul, actualul ei sot, Cornel...
In tunetele de aplauze ale salii, cei doi... "Fugari" au interpretat o sensibila si graitoare piesa intitulata Atat cat vom fi impreuna... La randul lui, Marcel Pavel, intr-un neasteptat ton dramatic, a cantat cu brio Am ales nemarginirea. Si tot cu brio, frumoasa Monica Anghel ne-a mai emotionat o data cu hit-ul (rasplatit cu vreo 11 premii pe la vreo 11 festivaluri de specialitate) Spune-mi. Un moment aparte al acestei sarbatori a fost aparitia pe scena a Angelei Similea care, la fel ca si Luminita Anghel, a impresionat prin calitatea interpretarii unor piese de mare incercare, apartinand repertoriului lui Cornel Fugaru. Frumos a cantat si mult promitatorul Dan Lazarica, un tanar de 27 de ani, inzestrat - ca si frumosii Temisan si Adrian Enache - si cu un fizic destinat scenei si - poate - ecranului.
Inainte de final, publicul a avut parte de un privilegiu mai special: prezenta pe scena a magnificilor copii laureati ai Festivalului "Steaua de aur - Golden Star", un festival national inventat si "administrat" cu deosebita abnegatie, tot de echipa "Fugarilor". Sa amintim aici ca primele trei editii ale acestui prestigios Festival au fost declarate "Festivalul anului", de catre Federatia Internationala a Organizatorilor de Festivaluri, din care fac parte 72 de tari. Alaturi de cor, ne-au incantat: minunatia de Noni Razvan Ene, un baietel pe cat de frumos, pe atat de supertalentat, cat si "picantele" papusi de 14 ani, numite Emi Cebotaras si Lucia Dumitrescu, care au cantat si ele piese semnate de Cornel Fugaru. Si tot copiii au interpretat Imnul Festivalului, compus de acelasi Fugaru.
Finalul acestui regal muzical l-a constituit, asa cum se cuvenea, splendida Ave Maria, o piesa compusa de Fugaru in vremurile trecute, dar nu si uitate, cand noi toti, aflati intr-o mare deruta, aveam nevoie de un sprijin venit de Sus. Si poate pentru ca si azi, dupa atatia ani de Libertate, avem nevoie de acelasi sprijin ceresc, exceptionala piesa a lui Fugaru, interpretata de un Gabriel Cotabita de zile mari, ne-a impresionat dincolo de lacrimi.
"Seara Fugaru" s-a dovedit a fi un prinos adus marilor valori romanesti. A fost un "remember" cuvenit pe deplin acestor valori impinse in uitare, cu tenace inconstienta, de cei ce ar fi obligati sa tina reflectoarele aprinse, indreptate asupra lor. Vorba lui Moculescu: "Sa revina "dinozaurii"! Sa revina pensionarii!". Numai ca aici, sugubatul, fermecatorul, mereu entuziastul Moculescu, greseste profund. In lumea Valorii nu exista pensionari. Exista doar "Tinerete fara batranete!".