Analistii au observat, pe buna dreptate, ca pentru majoritatea electorilor, conteaza mai putin programele politice si proiectele de guvernare, ci mai mult imaginea "jucatorilor", prestatia lor. In preajma votului, promisiunile devin tot mai asemanatoare, obiectivele vizate - tot mai apropiate. Cele mai multe formatii au ajuns sa sustina acelasi lucru: daca vor castiga alegerile, in Romania va curge lapte si miere. Electoratul are, deja, o experienta in domeniu. A fost inselat de toate guvernarile de dupa 1989, si acum este cel putin sceptic in privinta posibilitatilor de schimbare radicala a manierei de guvernare si management al afacerilor tarii. Mai ales ca, practic, clasa politica - in cazul partidelor parlamentare - a ramas aceeasi. Cetateanul de rand are impresia ca vede alta piesa cu aceeasi actori. Actori pe care ii cunoaste, de care a auzit multe, pe care i-a vazut "la lucru". Nu e de mirare ca foarte multi electori sunt indecisi sau refuza sa mai voteze. Sau incearca totusi sa deceleze in spectacolul televizat figuri noi, mai respectabile decat cele uzate in anii tranzitiei, cunoscute din scandalurile de presa, afacerile cu iz mafiot, "tunurile" trase pe seama statului, a banilor publici.
Polarizarea scenei politice a derutat, destui electori fiind de parere ca au de optat "intre doua rele". Pe cine sa voteze? Care este raul cel mai mic? Iar protagonistii, cele doua aliante majore, Ada (PNL-PD) si Uniunea PSD+PUR, incearca prin orice mijloace sa le mentina aceasta marja ingusta de alegere. Atat Ada, cat si PSD+PUR incearca sa stopeze orice posibila urcare a vreunui outsider politic, socotind ca voturile pentru acesta sunt "risipite" si o posibila intrare in Parlament a partidului din care provine ar complica jocul ulterior, cand se vor face (si desface) aliantele de guvernare. Cu cine "ar risipi votul" electorii? Dintre partidele neparlamentare (si dintre candidatii la presedintie ai acestora) sunt doar cateva (cativa) ce ar merita atentia. Unele formatii sunt creatia puterii, realizate cu scop precizat diversionist. PNG-ul d-lui Gigi Becali este, o stie toata lumea, concretizarea unui proiect al "strategului" PSD-ist Viorel Hrebenciuc. PNG-ul trebuia sa preia voturi de la PRM si din zona crestin-democrata, PTS-ul lui Raj Tunaru nu reprezinta prea mare lucru, fiind o formatie calata pe o zona limitata, Valea Jiului. AP-ul sau FD-ul sunt grupari centrate prea mult pe propria constructie recenta, iar URR-ul nu face decat sa incerce bazinul electoral, fiind cu ochii pe alegerile din 2008, 2009. Toate aceste "echipe" aduna impreuna 3-4% din voturi.
De cine se tem atunci ADA si PSD+PUR? Cu cine s-ar risipi voturile si ce partid ar strica socotelile lor intrand in Parlament? Raspunsul este clar. L-a dat candidatul Ada la presedintie, d-l Traian Basescu, si l-au dat - in interventii televizate - cunoscutii analisti C.T. Popescu, redactorul-sef al "Adevarului", si Bogdan Teodorescu, consilier de campanie al Psd-ului. Este vorba de d-l Gheorghe Ciuhandu, primarul Timisoarei, candidat la presedintie din partea PNTCD-ului, si de chiar partidul pe care il conduce. D-l Ciuhandu a preluat de foarte putin timp destinele crestin-democratiei romanesti, iar PNTCD-ul se afla in plin proces de reconstructie. Presedintele Pntcd stie ca merge "la sacrificiu" candidand pentru a ridica partidul, iar partidul a inteles ca, fara o reprezentare parlamentara, soarta crestin-democratiei veritabile ar fi grav afectata. Atat PRM-ul (in dorinta de onorabilizare), cat si PNG-ul, s-au proclamat de aceasta orientare, iar PNL-ul (prin "proiectul Stoica") a facut o tentativa de asumare a curentului popular. Prm-ul a incercat chiar sa initieze, fara succes, discutii de aderare la Ppe, cel mai puternic partid al Uniunii Europene. Partid crestin-democrat ce sustine deschis PNTCD-ul in reconstructie. Declaratiile d-lui W. Martens, presedintele PPE, nu lasa nici un echivoc in acest sens.
Cum ar fi "risipite" voturile pe care electoratul le-ar acorda lui Gh. Ciuhandu? Traian Basescu nu a raspuns, dar a lasat sa se inteleaga ca, fara votul crestin-democratilor, nu l-ar putea invinge "din primul tur" pe Adrian Nastase, candidatul PSD+PUR. Rationamentul este fals, pentru ca nucleul dur al Pntcd-istilor nu ar vota, fara recomandare, cu un candidat de sorginte socialista sau, pur si simplu, nu ar vota. Formula d-lui Basescu are, mai degraba, alte conotatii. Dintre toti contracandidatii sai, d-l Ciuhandu este singurul situat in mod real de aceeasi parte a opozitiei fata de mafia Psd-ista si singurul, testat electoral, administrator serios, eficient si transparent, care ar putea tenta electoratul de dreapta. Realegerea lui triumfala (pentru al treilea mandat) la Timisoara reprezinta o proba pe care putini aspiranti la functia suprema in stat (cu exceptia d-lui Basescu insusi) pot sa o treaca. Deci: cum ar fi "risipite" voturile date PNTCD-ului? D-l Basescu a sugerat, de asemenea, ca daca partidul crestin-democrat nu intra in Parlament, voturile ar fi redistribuite formatiunilor castigatoare si, deci, si PSD-ului. Cum am mai spus, Pntcd-ul are insa propriul electorat care, daca partidul n-ar fi fost (tarziu, de altfel) relansat, nu ar fi votat. Crestin-democratii veritabili nu se simt atrasi de social-liberalismul ADA si, cu atat mai putin de "social-democratia" PSD-ista. Partidul guvernamental se teme de o revenire in Parlament a partidului reinviat de "seniorul" Corneliu Coposu pentru ca, in mod natural, acesta ar deveni partenerul, fie si critic, al ADA. Iata de ce, vrand sa impuna o diversiune, analistii puterii au sustinut ca l-ar vota pe Ciuhandu, dar nu PNTCD-ul. Ei au speculat blamul dat acestui partid pentru guvernarea CDR-ista castigatoare in 1996. Or, sub conducerea lui Gh. Ciuhandu, PNTCD-ul si-a inceput restructurarea, fiind parasit de oportunisti si de pescuitorii in apele tulburi. Aproape 90% din numele inscrise pe listele PNTCD-ului sunt nume noi, de oameni decisi sa ofere o alta cale Romaniei. Calea cea dreapta.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
