In urma cu doua saptamani, cu ocazia unei vizite la Budapesta, primul ministru roman, Adrian Nastase, a avut din nou ocazia sa cunoasca nemijlocit pozitia guvernului ungar, a primului ministru Ferenc Gyurcsany, fata de proiectul de la Rosia Montana (aflat deocamdata, ca urmare a intelegerilor confidentiale cu puterea, in pozitie de asteptare, pe foc domol, pentru a nu tulbura feeria electorala de la Bucuresti). Si pana acum, atitudinea tarii vecine a fost potrivnica distrugerii "peisajului elvetian" de la Rosia Montana (dupa cum spunea ministrul Mediului, Miklos Persanyi), a mediului inconjurator si a inestimabilelor valori de patrimoniu roman de acolo. Atat guvernantii, cat si organizatiile ecologiste si de aparare a drepturilor omului, oamenii de stiinta din Ungaria au transmis in sferele politice ale Bruxelles-ului, dar si ale Bucurestiului, protestul lor fata de intentia Romaniei de a da lumina verde controversatei exploatari miniere. De data aceasta insa, accentul maghiar a fost mai apasat ca niciodata. Ungaria a oferit pur si simplu bani Romaniei pentru a o determina sa renunte la proiect. Primul ministru ungar a vorbit in clar de "investitii crescute" in proiecte alternative, afirmand ca procesul de integrare a tarii noastre in Ue va fi sustinut in continuare de Ungaria, tara membra a Uniunii Europene, dar lasand sa se inteleaga ca efortul Budapestei ar putea fi umbrit de eventuala decizie a partii romane de a aproba investitia din Apuseni. "Doar crearea de slujbe", a spus d-l Gyurcsany, "nu e un motiv suficient de intemeiat pentru a distruge un mediu natural si cultural de mii de ani. (Ceea ce s-ar putea intampla la Rosia Montana) este o crima impotriva naturii, o crima impotriva oamenilor. De aceea, Ungaria este hotarata sa-i incurajeze pe investitorii ungari sa vina in Apuseni, sa creeze slujbe peste granita Ungariei". Desigur, slujbe alternative fata de cele propuse de compania miniera. Dupa cum ne-a obisnuit in ultimii doi ani, d-l Adrian Nastase a dat asigurari partii ungare ca domnia sa este de asemenea impotriva proiectului, "intelegand" ingrijorarea cetatenilor din tara vecina fata de posibilele efecte ale poluarii transfrontaliere. Dar candidatul Psd la presedintie n-a suflat o vorba despre faptul ca se afla la carma unui Executiv care de multa vreme ar fi putut demara cel putin o ancheta si chiar ar fi putut stopa imediat activitatile avansate ale companiei, care i-au fost aduse la cunostinta in multe ocazii de organizatiile neguvernamentale. Pe de alta parte, stim cu totii ca unii ministri ai guvernului Nastase si-au contrazis seful in repetate randuri, dandu-si girul pentru proiectul aurifer si sfidand opinia publica si apelurile celor mai importante institutii economice, bisericesti si culturale ale tarii. Exemplele ministrilor Dan Ioan Popescu si Razvan Theodorescu sunt cele mai cunoscute. In fine, primul ministru roman l-a asigurat pe omologul sau de la Budapesta ca o echipa formata din specialisti romani si ungari va investiga posibilele riscuri ale proiectului minier si va propune proiecte alternative, care sa creeze slujbe in regiune, in cazul in care activitatea companiei canadiene va fi suspendata.
Cum se intampla de obicei, totul pare frumos in declaratiile Bucurestiului. Este insa pentru prima data cand dorinta celor mai multi dintre romani, de a vedea oprita investitia din Apuseni, pare a avea sanse de indeplinire. Ne place sau nu, constatam ca altii au mai multa grija fata de patrimoniul national roman decat guvernantii nostri. Unui guvern strain ii pasa mai mult de peisajul, satele, bisericile, cimitirele si vestigiile antice din muntii Romaniei, decat Ministerului Culturii de la Bucuresti. Ca si altadata in istorie, soarta unei parti din teritoriul national atarna de interventia cancelariilor vecine. Acolo par a exista mai multa intelepciune, mai multa cinste, mai multa cultura de tip occidental. In comparatie cu pozitia europeana, hotarata si demna a Budapestei, Bucurestiul ofera din nou o mostra de levantinism activ, atitudinea duplicitara a guvernantilor damboviteni amintindu-ne ca in culisele gheretei de papusari, sforile sunt intotdeauna trase de altcineva decat de cine se spune.