Dovezi primim zilnic, fie ca mergem pe strada, fie ca ne uitam la televizor sau citim in ziare despre alesii natiunii, cu privire la intelegerea gresita a libertatii. Intr-un fel, chiar si aceasta face parte din regulile noului joc democratic. Cui nu ii place cum vorbesc suporterii echipelor de fotbal si mai ales ce striga ei, poate sa nu mearga pe stadion. Daca iti displace cum vorbesc baietii de cartier, trebuie fie sa-i eviti, iar daca ai trecut de varsta critica (unii raman insa la colt de strada toata viata) nu iti lasi odraslele sa se alature respectivilor. Daca te zgarie la urechi modul cum se exprima participantii la diverse forumuri de discutii pe Internet (care sunt focare de propagare ale urii "hate speech", cum spun anglo-saxonii), pur si simplu nu frecventezi asemenea canale de comunicatii. Dar ce te faci daca persoane precum Razvan Theodorescu sau Ion Iliescu (primul, ministru al culturii, cel de-al doilea, presedinte al Romaniei, cel putin pana la alegerile din noiembrie 2004, sau chiar decembrie, daca va fi turul al doilea de scrutin) se exprima in modul cel mai neelegant? Nu mai poti sa-i ignori. Mai ales daca ii califica pe contestatarii lor drept "retardati", "cretini", "lumpeni", "pleava societatii".
De la Razvan Theodorescu, despre care nu se stie cum a aterizat in postul pe care il ocupa (ma refer la merite, nu la clientelismul politic), nu prea ai la ce sa te astepti. Dar de la Ion Iliescu avem alte pretentii. In 2000 l-au ales 6.696.623 de cetateni (3 voturi le-a primit de la parintii mei si de la sotia mea, pe care eu i-am condus la sectia de votare pe 10 decembrie, ca sa fiu sigur ca nu iese celalalt, dar nu si de la mine, pentru ca a fost singura data cand nu am votat dupa caderea comunismului), dintr-un total de 17.711.757 de cetateni cu drept de vot. Chiar daca mai bine de jumatate dintre cetatenii Romaniei au preferat sa nu-l voteze sau sa-l voteze pe contracandidatul sau, Corneliu Vadim Tudor, se considera ca Presedintele ii reprezinta pe toti cetatenii (chiar si pe aceia care nu au drept de vot). Prin urmare, cata vreme ocupa functia cea mai inalta in stat, el trebuie sa isi respecte concetatenii (asa scrie la Constitutie, atat in cea din 1991, cat si in cea din 2003), sa le reprezinte interesele. Presedintele a fost primit cu ostilitate de un grup de emigranti romani din Canada, din categoria celor care s-au speriat rau de mineriade, de catastrofa politica din prima jumatate a deceniului trecut si au decis ca locul lor nu mai este in tara natala. Faptul ca s-au dus sa protesteze impotriva lui Iliescu, fostul si actualul presedinte, arata insa ca inima si sufletul lor au ramas tot in Romania. Cand Ceausescu a vizitat Sua, tot asa, au existat grupuri de romani care protestau. Ceausescu a organizat directia externa a Securitatii pentru a se razbuna pe ei, pentru a-i dezbina sau chiar a-i asasina. Documentele si cartile publicate dupa Revolutie arata deocamdata doar o mica parte din planul abominabil de subminare, discreditare si dezbinare a diasporei romanesti. Iliescu "a progresat". I-a facut "retardati". Oare la ce s-o fi referit?
Daca analizam comportamentul si limbajul folosit de Iliescu la adresa adversarilor politici sau din societatea civila in cei 15 ani de activitate la cel mai inalt nivel, observam ca multe din deficientele democratiei noastre "originale" i se datoreaza. De la Regele Mihai pana la Corneliu Coposu, de la Ion Ratiu si protestatarii din Piata Universitatii, de la ziaristii "dintr-o anumita parte a presei" pana la cetatenii simpli care au avut curajul sa ii spuna ceva in public, toti au avut parte de veninul liderului fesenist. Iliescu nu a inteles ca noi, la Revolutia din decembrie 1989, am iesit pe strada inclusiv pentru dreptul de a ne declara nemultumirea fata de cei care conduc vremelnic tara, primaria, parlamentul sau guvernul. Daca ar fi studiat la Harvard, Princeton, Yale sau macar la o universitate de stat americana (franceza, germana, britanica), iar nu la Moscova, ar fi invatat inca din primul an de studiu ca omul este inzestrat de Dumnezeu cu dreptul la libertate, cu dreptul la nesupunere civila, cu dreptul de a se ridica la lupta impotriva si a schimba din functie pe conducatorii politici care nu respecta contractul social sau carora nu le pasa de promovarea interesului public. Dar nu trebuie sa fi studiat la universitate abecedarul democratiei, ar fi fost suficient daca vreunul dintre consilierii sai ar fi facut cu el "cursul scurt" de democratie (precis ca a invatat pe de rost "cursul scurt de istorie a Pcus", la fel precum toti studentii straini din Uniunea Sovietica). Se vede treaba ca ori nu a avut parte de vreun consilier care sa se priceapa la notiuni introductive de democratie ori, daca o fi fost expus la o asemenea experienta, nu a retinut nimic. Sau poate ca nu prea a priceput despre ce este vorba. Democratia nu se poate invata pe dinafara, papagaliceste, chiar daca nu crezi in ea, precum "cursul scurt de istorie a Pcus". Ea trebuie practicata. Pentru ca desi se numeste teoria democratiei, acest corpus de cunostinte se refera doar la modul cum trebuie sa actionezi in practica. Iar daca atitudinea democratica nu se potriveste cu mentalitatea unor politicieni pretins democratici, ei trebuie macar sa se comporte cum trebuie, din politete. Politicianul democratic care nu se comporta politicos cu semenii nu are ce cauta in politica.
Protestatarul roman din diaspora nu a fost nici el politicos. Cand ajungi sa arunci cu branza in politicieni, indiferent cat iti sunt ei de antipatici, atunci este ceva in neregula cu tine. Cetateanul care i-a aruncat cerneala lui Constantinescu in fata in 2000 era chiar rau deranjat la cap. Doar posteritatea ne va spune cine va fi cel mai antipatizat dintre cei trei presedinti de care a avut parte Romania comunista si postcomunista (Ceausescu, Iliescu, Constantinescu). In vreme ce dictatorul comunist Ceausescu s-a autointitulat presedinte al Romaniei socialiste, macar Iliescu si Constantinescu au luptat ca sa castige voturile cetatenilor si au fost alesi in functie, cu milioane de voturi reale. Faptul ca ei i-au dezamagit pe cei care i-au votat nu le da dreptul acestora sa arunce cu branza sau cerneala. Nu este politicos. Nu poti arunca cu asemenea obiecte nici macar impotriva semenilor care nu ocupa functii politice. Mai bine folosesti lupta politica, deschisa, sau chiar mijloacele revolutionare impotriva celui care actioneaza impotriva intereselor celor multi. Politetea patrunde in politica autohtona chiar mai greu decat democratia. La fel insa precum comportamentul democratic pe care il pretindem politicienilor, si politetea pe care le-o pretindem trebuie sa fie reciproca. Fara reciprocitate, nici democratia, nici politetea nu au valoare.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
