Nicoleta Luciu

"As vrea sa dispara saracia si bolile. Asta ma impresioneaza cel mai tare"

Manechin, solista, prezentatoare Tv, deocamdata marele premiu i se acorda la... frumusete. Alba ca Zapada ar fi geloasa pe ea. Dar la 25 de ani, capul ii sta bine pe umeri si isi conduce viata cu mana sigura

Moda si Crucea Rosie

- Indiferent de locul unde apari - pe micul ecran, pe scena prezentarii de moda sau in salile de concert -, ceea ce se remarca la tine in primul rand este frumusetea, un dar foarte bine cotat in ziua de azi. Intentionezi sa faci o meserie din frumusete sau ai si alta carte castigatoare ascunsa in maneca?
- Sa stii ca tot parcursul meu de pana acum s-a datorat exclusiv intamplarii si norocului. In copilarie n-am visat sa ajung pe "sticla", nici sa prezint moda sau sa cant, n-am fost genul de persoana care sa calce peste cadavre pentru a-si atinge telul. Pentru ca el nici nu exista. Am preferat sa ma las dusa de val, de imprevizibilul vietii, si uite ca pana acum nu am gresit. Parintii mei sunt niste oameni simpli, care nu au avut tangente cu zona artistica, si nici pe mine sau pe sora si fratele meu nu ne-au impins pe un astfel de drum. Ne-au ingaduit sa ne urmam fiecare cursul vietii, asa cum am considerat noi de cuviinta. Ne-au sustinut, dar nu au intervenit. Ceea ce e mare lucru. Si pentru asta le multumesc. Cum spuneam, totul s-a datorat intamplarii. Cand eram prin clasa a X-a - am urmat liceul "Dimitrie Gusti", sectia mate-fizica -, o colega a descoperit intr-un ziar un anunt pentru niste cursuri de modele. Cum aratam binisor amandoua, ne-am luat de mana si ne-am dus, foarte increzatoare in promisiunile organizatorilor. Daca stateai sa-i asculti, rezulta ca dupa absolvire urma sa plonjam direct pe pasarelele de moda internationale, sa devenim, peste noapte, niste staruri in modelling. Evident ca nu s-a intamplat asa. Dar noi nu ne-am pierdut entuziasmul si anul urmator ne-am mai inscris la inca un curs. Cu acelasi rezultat. In schimb, am reusit sa intram in banca de date a unei agentii care colabora cu Pro Tv-ul. Tot incepand cu clasa a X-a, o alta colega m-a atras catre un curs de asistente medicale organizat de Crucea Rosie. M-am dus si acolo din curiozitate si mi-a placut. A fost o perioada de mare efort, dar cu entuziasmul de-atunci am izbutit sa fac fata. Dimineata mergeam la scoala, iar imediat, dupa cursuri, mergeam la modelling sau la Crucea Rosie. Am descoperit, cu incantare, ca imi placeau foarte mult ambele meserii. Eram fascinata de tot ceea ce insemna dozaje, medicatie, injectii sau perfuzii si ma simteam extraordinar realizand faptul ca ceea ce faceam eu la practica din spitale ii marca pe bolnavi in sens pozitiv. Toata lumea imi spunea ca nu trebuie sa ma atasez de pacienti, fiindca nu am cum sa-i ajut mai mult, ca nu-mi fac decat rau. Dar mie mi se parea imposibil. Puneam mult suflet si eram impresionata de fiecare poveste in parte. Insa nici defilarile de moda nu-mi displaceau. Probabil ca faceau legatura cu lumea basmelor pe care le ascultasem in copilarie. Hainele frumoase si privirile admirative ale celor din public ma faceau sa ma simt ca o printesa. Ei, si la terminarea liceului, m-am gandit: "Ce fac eu mai departe?". Si cum tocmai il cunoscusem pe Dinu (Dinu Maxer, compozitor, producator si interpret - n.red.), am decis amandoi sa dam la Medicina. Eu insa am tradat repede, cand mi-am dat seama ce volum de munca era implicat. N-as fi avut rabdare. Prinsesem drag de activitatile mele extrascolare cu tenta artistica si nu eram dispusa sa mai renunt. Asa am virat spre Colegiul Sanitar, care nu a fost deloc o alegere proasta. Mi-am vazut cuminte de scoala si de moda si, la un moment dat, agentia despre care am pomenit mai devreme m-a trimis la un casting pentru Pro Tv. Asa am intrat in televiziune. Prima data, am fost animatoare la emisiunea "Procesul etapei", am trecut apoi la Florin Calinescu, la "Stii si castigi", a urmat Bingo, la Tvr, cu Horia Brenciu, pentru ca vara urmatoare sa ma mut in barca Antenei 1, tot alaturi de Horia, pentru emisiunea de dimineata, care era transmisa de la mare. Dupa care a venit Teo, cu propunerea de a face parte din echipa ei.

"Laguna" cu muzica

- Sa vorbim despre muzica: Nicoleta Luciu si canta. Si cu succes, dupa cum se pare. Si aici a fost vorba tot de intamplare?
- Da, eram inca in Tvr cand o prietena care ma auzise cantand mi-a sugerat sa-mi fac si eu o trupa. Ideea m-a cucerit, asa ca am gasit-o pe Ramona Negrea si am pus pe picioare trupa Alizee. Dupa un an ne-am despartit. Insa experienta fusese placuta, asa ca m-am apucat serios de lectii de canto. Intre timp, mi-am gasit o noua colega si am devenit Laguna. Imi place foarte mult ceea ce fac pe taram muzical si, asa cum spuneai, se pare ca si oamenilor le place: numai vara aceasta, am avut zeci de concerte. Si nici la toamna nu vom soma. Avem mai multe piese noi, vom scoate si un alt videoclip. Prin octombrie, probabil.
- Te-ai gandit la un stil muzical anume? Recunosti influente? Ce fel de muzica asculti?
- Mi-am facut un principiu din a asculta cat mai multa muzica, din cele mai diverse genuri. Cred ca doar asa poti fi la curent cu ceea ce se intampla in muzica. Ceea ce e vital pentru orice artist care isi ia munca in serios. Iar pentru mine, muzica e ceva foarte serios. Insa genurile care imi sunt cel mai aproape de suflet sunt R&B-ul, soul-ul si dance-ul. Ascult mult Beyonce, J-Lo si Pink. Desi nu intra in categoria idoli, ma influenteaza in mod clar. Si muzica romaneasca mi se pare foarte interesanta. Imi plac mult Nico - are o voce fantastica, Andra - o alta voce de mare viitor, Blondy - foarte talentate, cu un succes real, pentru care au muncit teribil...
- Dinu Maxer, prietenul tau, este compozitor, producator si interpret, intemeietorul formatiilor Axxa si Kyss. Apelezi si tu la experienta lui?
- Sigur, ar fi o prostie sa nu beneficiez de cunostintele si experienta lui muzicala, mai ales ca noi ne sfatuim in toate privintele. Chiar eu sunt cea care il roaga ca, atunci cand repet - in fiecare zi doua ore -, sa ma asiste si sa fie criticul meu. Iar el se achita de acest rol cu multa responsabilitate. Este chiar foarte critic. Exact ceea ce astept de la el. Tot el se ocupa si de destinul muzical al surorii mele, Iuliana, care si-a format o trupa, Kyss (amanunte in pagina 24 a revistei - n.red.). Au scos primul lor album pe 15 septembrie. Au deja si un videoclip care se difuzeaza pe posturile de specialitate. Iuliana si trupa ei lucreaza cu casa de productie Amnezia, in timp ce Laguna a ramas fidela la Zone Records, cu care colaboram deja de mai bine de doi ani si unde ne simtim foarte bine. Tocmai fiindca rezultatele sunt pe masura asteptarilor.
- Muzica, televiziune, programul tau pare foarte incarcat. Sa insemne asta ca prezentarile de moda nu mai fac parte din preocuparile permanente?
- Nicidecum. Particip insa doar la prezentari mici, pentru lenjerie intima si costume de baie. Eu fac incheierea colectiilor, sunt echivalentul "miresei" din prezentarile clasice. N-am scapat de microbul acesta. Ador sa fiu in lumina reflectoarelor si in centrul atentiei. Ceea ce detest este sa invat texte pe dinafara. Eu sunt o fiinta spontana, imi place efervescenta momentului. Lucrurile pregatite dinainte mi se par cumva mai sterpe, pierd din stralucire.

O vesnicie splendida

- Ai vreun hobby, vreo pasiune?
- Merg la sala de fitness. E o preocupare care da dependenta. Si ma ocup de cele doua pisici ale mele: o persana si o birmaneza. Le iubesc foarte mult si suntem foarte atasate unele de altele. Si fiindca le iubesc asa de mult, tocmai ce le-am ras. (rade) Cat am fost eu plecata peste vara, au ramas in grija mamei. Intr-o zi, persana s-a furisat afara - eu locuiesc la parter - si pana cand a gasit-o mama, a avut numai bine timp sa se umple de purici, contaminand-o ulterior si pe birmaneza. Asa ca n-am avut ce face si le-am ras, ca picaturile luate de la veterinar n-au avut efectul scontat. Saracutele! Arata acum ca dintr-un film horror! Au "pierdut" cam 3 kg de par!
- In incheiere, sa revenim la povestea ta de iubire cu Dinu Maxer, care v-a facut celebri pe amandoi. Aveti vreun secret? E o poveste frumoasa si care dureaza demult...
- Nu stiu daca se poate vorbi de un secret. In afara de faptul ca cele doua persoane implicate intr-o relatie trebuie sa se iubeasca, cred ca e important sa existe intre ei si comunicare. In momentul in care ceva te deranjeaza, trebuie sa discuti imediat. Ca daca azi nu spui nimic, maine nu spui nimic, poimaine la fel... paharul se va umple si atunci cand vei rabufni, s-ar putea sa fie rabufnirea definitiva. Noi analizam totul impreuna, ne sfatuim in toate privintele. Din clipa in care nu mai tii cont de parerea celuilalt, relatia incepe sa se destrame. Si al treilea ingredient esential este increderea. Teama si gelozia erodeaza o iubire, oricat de puternica ar fi ea. Apoi, in cazul meu si-al lui Dinu, mai e vorba si de obisnuinta. Suntem impreuna de sapte ani! Cand privesc in urma, mi se pare o vesnicie! Dar o vesnicie splendida!
- Atunci: pe cand nunta?
- Deocamdata, financiar, nu ne putem permite o nunta ca-n povesti. Or, eu la asa ceva visez, ca o data ma marit! Vreau sa fie ceva de vis, grandios, de neuitat! Asa ca prefer sa mai astept. Asa cum prefer sa mai astept si cu copiii. Ador copiii, dar inca nu ma simt in stare sa-mi asum responsabilitatea maternitatii. Deocamdata, cred ca trebuie sa mai copilaresc eu un pic.
- Daca zana cea buna ti-ar oferi posibilitatea sa schimbi ceva pe lume, ce ai alege?
- As vrea sa dispara saracia si bolile. Sa existe bani pentru toti nevoiasii si suferinzii. Asta ma impresioneaza pe mine cel mai mult. Dupa ce vad un om amarat, port imaginea lui cu mine zile in sir. Si ma doare ca nu pot face ceva ca sa-l ajut efectiv.