In ultima vreme, televiziunile muzicale difuzeaza un videoclip al unei tinere nonconformiste ca aparitie, numita Honey. Muzica e si ea aparte, iar versurile, pline de inteles. Sa fie acesta debutul acelui suflu nou din muzica romaneasca, pe care il asteptam cam de multisor?
- De unde ai aparut, Honey?
- Chiar de aici, din Bucuresti, dintr-o familie indragostita de muzica. Ce-i drept, doar mama are voce, desi nu a cantat niciodata la modul profesionist. Tata si sora mea mai mare (cu noua ani si jumatate) sunt completamente lipsiti de acest talent, dar pasiunea nu le lipseste. In ce ma priveste, mi-am dorit de mica sa merg pe drumul acesta. Asa ca, si la gradinita, si la scoala, am cantat in cor si am facut parte si din echipa de dansuri. Cu invatatul nu ma prea pot lauda. Nu m-am integrat niciodata in disciplina ceruta in liceu. Eu voiam sa fac lucrurile dupa capul meu, iar cei din jur pareau ca nu pricep si nici nu sunt de acord cu ideile mele. Asa ca am trait din plin sindromul "neintelesului". Noroc cu familia. Parintii m-au inteles si m-au sprijinit pe calea asta, deseori sinuoasa, catre muzica. Si-au dat seama ca nu e un moft, ci o chestiune extrem de serioasa, si s-au bucurat pentru fiecare pas inainte pe care l-am facut.
- Care au fost acesti pasi?
- In afara activitatii din cadrul scolii, primul meu contact "profesionist" cu muzica a venit undeva pe la mijlocul anilor 90, cand mi-am facut o trupa. Eram patru oameni care se reunisera sub numele "Master Dance". Am scos chiar si o caseta. Fara Cd. Experimentul a fost un esec de proportii. Dar ceea ce a contat a fost faptul ca am reusit sa invatam cam cum stau lucrurile in sistemul muzical: ce inseamna relatia cu casele de discuri, cu studiourile, ce inseamna inregistrarile, butoanele, microfoanele... Apoi i-am cunoscut pe baietii din trupa La Familia si am cantat o vreme cu ei. Avem multe melodii impreuna, pe albumul lor. A urmat o perioada destul de dificila in viata mea si am luat o pauza cu muzica. Apoi pofta mi-a revenit si m-am intors la prima iubire. Mi-am schimbat stilul (acum cant ceva in gen Erika Badhu), am inregistrat primul videoclip, am semnat un contract cu o casa de discuri...
- Mai ales pentru incepatori, lumea muzicala nu e deloc o gradina cu flori si zane ci, mai curand, o jungla populata de animale de prada. Intr-un cuvant, nu e un mediu prea prietenos. Cum te-ai descurcat? A existat cineva care te-a ajutat?
- Intr-adevar, oamenii din bransa asta nu se prea bucura la vederea unui nou venit, mai ales atunci cand acesta promite, cand simt ca e talentat. Nu e deloc o lume prietenoasa. Din contra. Ti se pun bete in roate, lucrurile sunt trenate parca la infinit, daca esti mai slab si mai putin luptator, clachezi si te retragi, poate chiar inainte de a incepe cu-adevarat. Eu n-am cautat cu tot dinadinsul laudele sau incurajarile. Am avut mereu incredere in mine, fiindca am fost mereu convinsa ca am ceva de spus si ca acest ceva e diferit de tot ceea ce s-a auzit pana acum. Singurul om care mi-a fost aproape si a carui parere a contat pentru mine, fiindca am simtit-o sincera, a fost Gabi Mitran. Primul studio in care am intrat vreodata a fost al lui. De la el am invatat foarte multe. Gabi e un super cunoscator muzical, care mi-a consolidat increderea in mine. Mereu imi spunea ca sunt buna si ca merita sa perseverez.
- Ce te face sa crezi ca vei fi mai mult decat o steluta de-o vara, ca te vei detasa de pluton?
- Sincer, nu stiu cum sa-ti raspund la intrebare, n-am argumente infailibile pe care sa le insir. Pur si simplu simt ca sunt altfel, ca voi evada din pluton, ca, asemeni unei comete, voi lasa stelutele fara nume in urma mea. Muzica e menirea mea in viata, singurul lucru in care cred.
- Urmeaza lansarea propriu-zisa a albumului, care contine 12 piese, dintre care foarte multe sunt colaborari. Aparitia lor pe piata depinde de casa de discuri. Normal ca eu imi doresc ca lucrul acesta sa se intample cat mai curand posibil, dar se pare ca va mai dura ceva. Probabil, se asteapta ca videoclipul sa-si faca efectul, adica sa atraga atentia asupra mea, pentru ca in momentul lansarii albumului, oamenii sa aiba deja un punct de referinta, sa stie la ce sa se astepte.
- Nu ai un impresar? El ar trebui sa se ocupe de toate aceste detalii "tehnice", iar tu sa te concentrezi doar asupra muzicii...
- Nu, desi sunt convinsa ca un impresar e bun pe langa casa oricarui artist. La noi, sistemul e intepenit in niste cutume care nu sunt neaparat profitabile, dar care sunt mentinute in virtutea inertiei... e greu. Si, repet: totul se misca foarte, foarte incet. Ceea ce e extrem de frustrant.
- Ce te mai intereseaza, ce te mai pasioneaza in afara muzicii? Cum evolueaza viata ta?
- Imi place mult sa desenez. Unii spun ca as fi si talentata, dar eu nu am pretentii de artist plastic, nu fac planuri sa-mi expun lucrarile. E doar o alta forma de manifestare a eu-lui meu. Ma concentrez pe portrete in creion. Acum am in lucru un desen de mari dimensiuni, reprezentand-o pe Angelina Jolie, pe care o admir: mi se pare ca e o femeie puternica si cu personalitate. As vrea sa scriu si o carte cu impresii, idei, pilde de viata. S-ar putea spune ca n-am acumulat inca destula experienta ca sa-mi pot permite sa demarez un astfel de proiect, dar eu cred ca si perspectiva unui om de 25 de ani e interesanta si, apoi, eu nu pot si nici nu vreau sa oblig pe cineva sa citeasca aceasta carte. Cine va dori si va fi curios va investi timp si atentie in acest experiment, cine nu, nu. In rest, imi place mult sa citesc. Acum, de pilda, citesc o serie de carti reunite sub titlul comun "Conversatie cu Dumnezeu". Sunt superbe. Scriitorul il invita pe cititor la un dialog cu Dumnezeu, pe cele mai diverse teme.
- Esti credincioasa?
- Da. Cred ca Dumnezeu e in fiecare dintre noi. Cu totii suntem particele din El. Trebuie doar sa ne straduim sa constientizam acest sublim adevar si sa ne comportam in consecinta. Eu ma rog acasa, pe parcursul intregii zile: Ii multumesc pentru tot ceea ce mi-a dat, Il rog sa fie in continuare alaturi de mine, Il intreb si-L rog sa-mi dea raspunsuri la intrebarile care ma framanta...
- Dragostea e si ea prezenta in viata ta?
- Dragostea e centrul vietii mele. Cu-adevarat cred ca fara dragoste nimic nu e. Tot ceea ce facem trebuie facut cu dragoste, cu dedicatie. Si, da, am si un prieten, care face si el tot muzica, asa ca ma intelege si ma sprijina, si asta e minunat. In septembrie, vom implini un an de cand suntem impreuna.
- In final, spune-mi, te rog, ce-ti doresti cu cea mai mare intensitate in acest moment?
- Sa ies din cochilie.
Foto: Petre Cojocariu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
