Am avut norocul si bucuria sa cresc in casa bunicii din Maramures, departe de oras, langa o padure uriasa, al carei capat nu l-am vazut nicicand. Bolile copilariei, ranile si accidentele inerente varstei le-am depasit nu cu medicamente si doctorii de la oras, ci cu leacuri pe care atunci, in vremea copilariei, le cunostea orice femeie. Toate leacurile bunicii s-au dovedit potrivite cu bolile pe care le-am avut si, mai ales, erau apropiate de lumea in care traiam, le cunosteam, imi erau familiare, erau blande, nu dureau ca injectiile de azi. Mai putin, poate, sarea presarata pe juliturile genunchilor vesnic "inceputi". Dar si pentru asta era leac: "Inchide ochii, poruncea Buna, si tine-te strans de scaun!". Ca sa-mi aduc aminte de zilele acelea, a fost suficient sa inchid ochii si sa ma gandesc la curtea Bunii, la vecinele ei, la povestile lor, la ierburile si frunzele care stateau vesnic la uscat, prinse de grinda bucatariei, la "credentul", dulapul de lemn in care traiau in fratie licori colorate de coacaze si de afine, arome de poame uscate, din care se facea compot cand erai slabit dupa vreo boala, uleiul crud de dovleac, de uns pe painea calda, abia scoasa din cuptor si mancata cu frunze de leurda, ca sa creasca pofta de mancare; siropuri groase de muguri de brad, tinute in sticle burtoase cu torti, pentru zilele in care eram ragusita, saculeti cu flori uscate de padure, de pus langa perna, ca sa am somnul dulce, boabe aurii de porumb pentru fiertura cu care se amageau racelile iernii. Si cine stie cate minuni mai erau in pungile de hartie maronie si ce licori in sticlele acelea groase, butucanoase, din care Buna imi dadea sa beau cate un dop, cand i se parea ei ca nu sunt chiar in apele mele ori ca ma uit prea gales. Sunt ani multi de atunci, dar credentul bunicii imi staruie si astazi in amintire, iar leacurile incuiate in el imi sunt si astazi de folosinta asa cum le-am mostenit.
Pentru raguseala
* Se luau 2 galbenusuri proaspete de ou de gaina si se frecau cu 3 linguri de zahar sau miere pana cand se deschideau la culoare si cresteau ca o crema. Cateodata, se punea lapte cald peste galbenusuri.
* Se fierbeau doua maini de flori de tei in lapte. Laptele trebuia sa depaseasca doar cu putin florile. Se fierbeau pana cand scadea laptele la jumatate, apoi se lasa vasul acoperit, ca sa se raceasca. Se strecura laptele si se incalzea si se bea indulcit cu miere.
* Se fierbea laptele proaspat cu unt proaspat. La o cana de lapte se punea o bucata de unt cat o nuca. Cand untul era topit, se amesteca bine cu o lingura de miere si se bea cald, nu fierbinte. Daca nu era unt, se punea untura de gasca sau de porc.
* Se scobea o ridiche neagra de miez, in asa fel incat ramaneau numai peretii ridichii, grosi de cel putin un deget. Se umplea gaura cu miere sau cu zahar si se lasa la intuneric, eventual acoperita cu o oala. Dupa cateva ore, se forma un sirop care se bea de mai multe ori pe zi. Dupa ce se bea siropul, se punea iar zahar in gaura. Se putea folosi asa o ridiche de cel mult 5 ori, apoi se lua alta.
Pentru rani proaspete care sangerau, pentru taieturi si intepaturi
* Se presara rana cu un praf de sare grunjoasa, pentru oprirea hemoragiei si pentru dezinfectare, apoi se punea peste sare o bucata de slanina de porc. Slanina putea sa fie si afumata. Peste slanina se puneau frunze de patlagina lata. Rana se lega apoi strans. Pansamentul acesta se schimba in fiecare dimineata, pana cand rana se inchidea. Dupa aceea, pana la vindecarea totala, se puneau numai slanina si patlagina, nu se mai punea sare sub pansament.
Pentru abcese, rani infectate
* Ziua se puneau peste rana mai multe foi albe de ceapa, coapte in cuptor pana cand se ingalbeneau. Se lega ceapa cu un pansament care s-o tina fixa pe locul afectat. Ceapa ajuta sa se matureze abcesul. Seara, se desfacea pansamentul si se punea in locul cepei o turta facuta din ceapa rasa proaspata, amestecata cu untura si faina alba de grau. Peste aceasta turta se puneau frunze de podbal si apoi se lega cu pansament. Dimineata urmatoare se arunca turta si se punea din nou ceapa coapta. In cel mult 2-3 zile, abcesul ceda si durerile dispareau.
Se punea pe rana, pe abces, o pruna bistriteana desfacuta, dupa ce i s-a inlaturat samburele. Miezul prunei trebuia sa fie asezat exact peste abces. Peste pruna se punea o bucata de mamaliga calda si apoi se lega strans locul. Se schimba compresa aceasta in fiecare dimineata. Dupa ce se inlatura compresa veche, se spala locul afectat cu aramita (prima tuica, foarte tare, care iese la cazanul de fiert tuica. E atat de tare si de amara, incat nu se bea, se foloseste doar in scopuri medicinale, pentru dezinfectarea unor rani sau pentru ungerea articulatiilor reumatice.)
Pentru bube si rani de origine necunoscuta
* Se spala locul afectat, de mai multe ori pe zi, cu urina celui bolnav.
Pentru reumatism
* Din primavara pana in toamna, in fiecare zi, se urzica incheietura bolnava, seara si dimineata. In timpul iernii, in fiecare seara, bolnavul isi tinea picioarele intr-o oala mare, in care oparea floare de fan. Apa trebuia sa fie cat mai calda, atat cat putea sa suporte omul, iar floarea de fan nu se arunca din oala. Se putea folosi mai multe seri la rand, cu conditia sa fie incalzita de fiecare data. Daca reumatismul afecta incheieturile mainilor, se bagau si mainile in apa aceea sau se punea o compresa calda, din plantele care au fost oparite, si apoi se lega strans, pana dimineata.
* Cei care sufereau de reumatism beau in fiecare primavara suc de mesteacan, pe care-l obtineau taind o crenguta groasa, de cel putin un deget. La locul taierii crengutei legau de mesteacan un pahar si peste noapte se aduna seva din belsug. Batranii beau si seva de stejar si de fag, in cantitate mai mica, cel mult o lingura pe zi, ca sa le sporeasca puterea.
Pentru dureri de cap
* Se puneau pe partea dureroasa a capului frunze de patlagina, varza sau brusture si se legau neaparat cu o carpa de culoare alba.
* Se freca tot obrazul cu ceapa sau cu usturoi, mai ales in zona fruntii, a urechilor si a nasului.
* Batranele se legau la cap cu frunze de nuc si de telina, de cand incepea vara si pana toamna, pentru a se apara de durerile de cap provocate de caldura.
Pentru bronsite
* Se umplea un ciorap mai mare cu sare grunjoasa si se incalzea in cuptor, apoi se punea pe pieptul bolnavului.
* Se incalzea un capac de oala si se infasura intr-un stergar si apoi se punea in zona bronhiilor. Bolnavul trebuia sa stea culcat, bine acoperit, si sa aiba neaparat ciorapi de lana in picioare.
Pentru scaderea febrei
* Se facea masaj pe tot corpul cu otet de mere, apoi bolnavul era acoperit cu un cearceaf inmuiat in otet de mere, iar in picioare i se puneau sosete umplute cu ceapa proaspata, taiata marunt, sau cu cartofi cruzi rasi. Trebuia sa stea acoperit, in pat, cel putin o ora, dupa care procedurile se repetau, daca febra nu scadea. Ceapa si cartofii se schimbau.
Pentru raceala
* Se tineau picioarele in apa fierbinte sarata, pana cand apa aproape ca se racea, apoi bolnavul se baga in pat si se acoperea bine. Isi acoperea si capul cu un sal gros. Din cand in cand, bea cate o gura dintr-o fiertura de hrean ras.
Pentru tuberculoza si silicoza
(boala de care au murit cei mai multi dintre minerii din Maramures)
Bolnavii beau mult lapte de capra, amestecat cu unt sau untura de gasca.
* In loc de apa beau numai ceai de ovaz.
* In fiecare zi, mancau cate doua linguri de hrean amestecat cu miere.
* Mancau multe nuci si alune.
Pentru arsuri
* Locul ars se ungea imediat cu albus de ou sau cu miere de albine.
Pentru calcaie crapate
* Se ungeau seara, dupa spalare, calcaiele cu unt, cu slanina sau cu smantana.
* Se tineau picioarele in lapte cald amestecat cu untura.
* Se legau calcaiele cu frunze de varza unse cu ulei crud, nerafinat.
* Se bagau calcaiele intr-un vas cu urina.
Pentru "rac" (cancer)
* Se bea multa moare de varza si se manca varza acra cat mai multa.
* Se beau ceaiuri din flori de trifoi (alb si rosu) si de rostopasca.
* Din radacina de brusture sau tataneasa uscata si faramitata, amestecata cu ulei sau cu untura, se facea o turta care se punea pe locul afectat.
* Se mancau in fiecare dimineata cate trei catei de usturoi si se bea un paharut de tuica tare, facuta din secara sau porumb.
* Se mestecau cat mai mult mici bucati de propolis si apoi se inghiteau.
* Se puneau pe locul afectat comprese din radacini de rostopasca, tinute in tuica fiarta de doua ori.
Pentru greata, "ciumurleala"
* Se tinea sare grunjoasa in gura si se freca bolnavul cu usturoi la tample si la incheieturile mainilor. Se frecau mainile cu otet.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
