Fortele politice care au pierdut alegerile in 1996 si 2000 (Fsn/Pdsr si Cdr) au fost sanctionate de electorat pentru ca au dus o politica a grupurilor de interese, iar nu politica interesului public. In 2004, nici una dintre forte nu va mai fi in pozitia de a guverna dupa bunul plac. Electoratul a gasit in mod instinctiv cateva formule de echilibru. Este insa un echilibru instabil. Acum, nici unul dintre cei trei poli ai politicii romanesti (Psd, Alianta Pnl-Pd, Prm) nu detine un sprijin consistent, astfel incat pana la alegerile parlamentare se mai pot intampla multe. Partidul condus de Adrian Nastase si alianta condusa de Theodor Stolojan si Traian Basescu au fiecare cam cate o treime din sustinerea celor care se deranjeaza sa mai mearga la voturi. Controversa dintre reprezentantii celor doua blocuri, cum ca "noi am castigat alegerile" este putin caraghioasa. Ambele formatiuni sunt in crestere, dar nici una dintre ele nu va detine la toamna o majoritate confortabila. In afara de echilibrul dintre cele doua mari forte, mai exista un echilibru care deriva din faptul ca fortele politice care mai exista (Udmr, Prm si Pur) duc o politica diversificata la nivel local, aliindu-se cand cu unii, cand cu ceilalti. La nivel judetean, vor rezulta formule dintre cele mai ciudate, de formare a majoritatii. Este ca un preludiu pentru alegerile generale, din care vor rezulta tot formule complicate de formare a majoritatii in parlament si de sustinere a viitoarelor guverne.
Noul echilibru electoral instabil nu exprima insa o stabilizare politica, o clarificare la nivelul confruntarilor dintre principalele forte. Sa ne ferim a acorda credit mintilor simpliste, care spun ca s-au separat apele intre stanga si dreapta, prima fiind reprezentata de Psd, iar cea de-a doua de Pnl-Pd. Partidul lui Basescu si Boc este tot membru al Internationalei Socialiste, iar din anumite puncte de vedere, liderii Stolojan si Basescu sunt mai la stanga decat Nastase, al carui guvern a dus o politica partial liberala. In ciuda asa-zisei schimbari la fata a lui Corneliu Vadim Tudor, partidul sau tot oscileaza intre stanga si dreapta. Ceva similar se petrece si cu partidul condus de Dan Voiculescu, care dupa ce a facut parte din "polul social-democrat" a virat apoi catre "social-liberalism" (un fel de struto-camila), iar acum cocheteaza cu ideea de a deveni un partid de tip "popular". De mai bine de un deceniu, Romania este dominata de social-liberalism, care predomina si la putere, si in opozitie. Din anumite puncte de vedere, aceste confuzii reflecta si un nivel public al ambiguitatii morale, in care s-au pierdut nu numai reperele stangii si dreptei, dar si ale distinctiilor si/sau dilemelor dintre bine si rau, drept si nedrept, egalitate si inegalitate, ordine si libertate, egalitate si libertate. Daca la nivelul valorilor si al sistemelor axiomatice lucrurile nu s-au clarificat, cum poate cineva sa creada ca a venit vremea ideologiilor sau doctrinelor politice? Si cum poate sa creada cineva ca suntem in epoca postideologica, a sfarsitului ideologiilor, cand de fapt, o parte a crizei provine din lipsa de asumare a ideologiilor? Partidele politice au ajuns la un anumit echilibru, dar nivelul increderii publice in ele, ca si in alte institutii ale democratiei, ramane extrem de scazut. Unii spun ca nu mai este nici o diferenta intre ceea ce se petrece la noi si nivelul increderii din tarile occidentale. Inainte de a vorbi insa de un declin sau o criza a democratiei, ar trebui ca mai intai sa vedem o consolidare a democratiei.
Fata de perioada de inceput a democratiei, cand Fsn-ul lui Iliescu si Roman utilizau singurele canale mediatice existente (televiziunea de stat, radioul de stat) ca arme propagandistice in "lupta de clasa" impotriva partidelor istorice si a capitalistilor care doreau sa ne cumpere tara, iar ei nu voiau sa o vanda, acum posturile de televiziune, radio, precum si presa scrisa s-au multiplicat atat de mult, incat manipularea politica a devenit tot mai greu de facut. In ciuda faptului ca Psd controleaza majoritatea televiziunilor, ca si o importanta parte din radiouri si din presa scrisa, Alianta Pnl-Pd a ajuns pe pozitii egale cu partidul de guvernamant. Repet ceea ce spun de ani de zile, nu mai poate fi vorba despre "partidul-stat" nici macar la nivel metaforic. Avem un sistem de partide pluralist si multipolar. Nici macar hegemonia asupra mijloacelor de comunicare in masa nu poate schimba situatia.Cetateanul obisnuit se poate informa si poate decide in cunostinta de cauza asupra optiunilor sale. Daca il intereseaza. Mai exista insa si paturi sociale usor de pacalit, grupuri de oameni sau chiar indivizi care nu stiu cum sa foloseasca diversitatea de informatii care le stau la dispozitie si raman prizonierii unor pseudotraditii sau dogme propagandistice. Dar acestia nu sunt inca cetateni. Dupa cum nu sunt cetateni nici aceia care nu se intereseaza de politica, crezand ca oricine ar veni la putere, tot nu conteaza.
De vreo trei ani ne tot miram ca - in ciuda numeroaselor abuzuri facute de pesedisti si clientela lor politico-financiara, in ciuda exceselor "baronilor" centrali si locali - Psd are o imensa cota de simpatie, incredere si sustinere electorala. Acest lucru a devenit deja ceva de domeniul trecutului. Aceasta nu a condus in mod automat la o crestere a sprijinului pentru Alianta Da. Surprizele de la alegerile locale din 2004 arata ca, in cele mai multe din cazuri, electoratul a stiut pe cine sa sanctioneze. Niciodata insa nu a fost votul negativ mai nesemnificativ, chiar daca la Bucuresti sau Cluj au existat asemenea simptome. Exista o tendinta vizibila a electoratului de a merge pe vot pozitiv. Candidatii care au castigat in mod detasat din primul tur de scrutin (Johannis la Sibiu, Ciuhandu la Timisoara, Mazare la Constanta) nu au fost votati atat pentru ca reprezinta anumite forte politice sau civice (Forumul Democratic al Germanilor din Romania, Partidul National Taranesc Crestin Democrat sau Partidul Social Democrat), cat pentru calitatile personale si realizarile in interesul comunitatilor locale. Or, acest vot este eminamente pozitiv. Prin alte locuri, electoratul a pus in cumpana lucrurile facute de primari in folosul comunitatii si atitudinea aroganta a respectivilor (cazul cel mai evident a fost al primarului Sechelariu din Bacau). Mai ales dupa ce alegerile prezidentiale vor avea loc in alti ani decat alegerile locale si generale, se va confirma actuala tendinta electorala catre un vot sofisticat al alegatorilor. Noua politica nu mai este una simplista, ceea ce inseamna ca Romania se apropie de ceea ce inseamna o tara normala, o democratie consolidata.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
