- Am fost impresionata sa aflu de unde vine numele tau. Ai putea sa le spui si admiratorilor tai de aici?
- Am avut o copilarie foarte fericita, petrecuta in vecinatatea artei. Asta mi-a dictat probabil alegerea carierei de acum. Parintii mei, italieni, detineau un cinematograf. De prisos sa mai spun ca iubeau filmul la nebunie, traiau pentru el. Facusera amandoi o pasiune pentru Ingrid Bergman si Audrey Hepburn. Pe mine m-au botezat dupa actrita suedeza, iar pe sora mea voiau sa o boteze dupa Audrey Hepburn, dar procedura de a alege un nume strain in vremea aceea era destul de complicata, asa ca ea a ramas Sabrina. De atunci dateaza si pasiunea pentru muzica. Colectia de discuri a parintilor mei era impresionanta, eu o cunosteam foarte bine, desigur, si nu o data am dat mici reprezentatii in fata oamenilor mari cu cantecele mele. Cand am mai crescut putin am inceput sa iau lectii de canto si am tinut-o apoi tot asa. Desi cant de cand eram foarte mica, pe scena m-am suit prima data abia la 14 ani.
- Te-ai nascut in Italia de nord. Ti-a schimbat viata succesul pe care l-ai inregistrat in ultimii doi ani? Mai ai timp sa te intorci prin locurile natale?
- Desi nu va asteptati probabil, va voi spune ca nu m-am mutat in alta tara. Nici macar la Roma, in capitala. M-am nascut si inca mai locuiesc in Italia de nord, in Emilia Romagna. Si nici nu mi-as putea imagina cum ar fi sa traiesc in alta parte a lumii, din moment ce acolo imi place si acolo e casa mea. Drumurile dese pe care le fac pentru concerte sau filmari nu fac decat sa-mi amplifice dorul de casa. Locuinta mea imi da o senzatie pe care n-o pot regasi in nici o camera de hotel, oricat de luxoasa ar fi.
- Cum se vede scena muzicii internationale prin ochii unei italience?
- In mod cert, muzica internationala e foarte variata, foarte colorata. Pentru mine, ea reprezinta o sursa de inspiratie. Mai e, in plus, si faptul ca e in continua miscare si transformare, iar tu, ca outsider, trebuie sa tii pasul cu toate noutatile, sa-ti cultivi la maximum creativitatea, pentru a te mentine in top. Industria muzicala e foarte performanta si ma obliga sa fiu si eu la fel de profesionista in relatia cu casa de discuri si cu producatorii mei.
- Cum iti explici succesul international al cantecelor tale? Din cate stiu, ai ocupat locul intai in top, in mai mult de cinci tari europene, inclusiv in Romania...
- De fapt, piesele mele au fost number 1 in mai mult de zece tari, iar pentru asta am fost rasplatita cu sase Discuri de Aur pentru succesul vanzarilor ultimului album. E greu sa-mi explic, dar cred ca se datoreaza in principal senzualitatii limbii franceze. A fost o gaselnita extraordinara. Chiar si in Romania am observat ca limba franceza e o limba apreciata, iubita si vorbita.
- Mi s-a mai pus intrebarea asta de foarte multe ori, dar continui sa dau acelasi raspuns. Tu es foutu, este un cantec despre fostul meu prieten, de care m-am despartit foarte trist. Cand scriam versurile, m-am hotarat brusc sa le scriu in franceza; asa imi dicta starea de spirit atunci. Vorbele mele nu sunau bine in italiana. Mi se pare ca franceza e una dintre cele mai muzicale si seducatoare limbi din lume.
- Ai depasit tristetea iubirii pierdute?
- Ma simt bine in pielea mea, pentru ca am invatat sa nu depind prea mult de altii. Totusi, independenta poate lasa loc si unui iubit. Deocamdata nu il am, dar mai e timp.
- Cum e viata la tine, in Italia? Esti vedeta si la tine acasa?
- Daca atunci cand sunt pe scena imi place sa vad multimi si sa fiu inconjurata de cat mai multi oameni, acasa e cu totul altceva. Viata mea e foarte normala. Nu fac lucruri extravagante si nici nu mi-ar placea sa fac. In schimb, ma plimb pe plaja, stau seara linistita in sufrageria mea, iau cina acasa. Nu sunt o singuratica, dar nici aglomeratia si zgomotul nu-mi fac bine. Lucrurile simple imi plac cel mai mult: sa vad un film, sa citesc o carte (sunt studenta la Filosofie) si sa ma joc cu pisica mea.
- Te consideri solista internationala sau inca o artista italianca?
- Am fost si sunt italianca in toate. Succesul meu in strainatate nu schimba cu nimic problema asta. Inca lucrez cu muzicieni din Italia. Cultura italiana e foarte valoroasa si sunt chiar mandra sa-i apartin.
- Fanii tai din Romania sunt extrem de numerosi. Ai si avut ocazia sa constati asta, atunci cand ai concertat aici. Ce le-ai transmite acum, prin acest interviu?
- Am venit pana acum de trei ori sa concertez in Romania si chiar as vrea sa multumesc publicului roman pentru caldura cu care m-a intampinat. N-am mai avut nicaieri parte de un public ca aici. Romanii chiar stiu sa faca un artist fericit, sa se simta bine pe scena. Grazie tutti! Voi mai veni cat de curand. Sunteti extraordinari. M-a impresionat foarte tare cum am fost tratata aici, incepand de la casa de discuri cu care am colaborat pana la public. Toata lumea a fost foarte calda si afectuoasa. Apoi, m-a impresionat sa vad ce oameni frumosi sunt in tara voastra. Fete si baieti cu adevarat frumosi, ca niste top-modele. Nu in ultimul rand, m-a marcat Bucurestiul, care era total diferit de cum ma asteptam eu. Acum inteleg de ce i se spunea candva "Micul Paris". Vedeti, mi s-a povestit si asta... Ar trebui sa-si pastreze si acum numele, are o arhitectura grozava.
- Ce-ti doresti pentru vara care, uite, se intinde inaintea noastra?
- Deocamdata voi intra in studio ca sa pregatesc un nou album, pe care l-am promis pentru la toamna. Iar printre picaturi imi doresc o vara linistita, desi mania Tu es Foutu a ajuns si peste ocean, iar eu voi fi nevoita sa-mi fac din nou bagajul pentru concerte.
Foto: M. Montani
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
