Se stie despre romanul politist ca e un gen minor si foarte popular. Trebuie sa adaug ca si cititorii cei mai rafinati se dau in vant dupa romane politiste scrise de anumiti maestri, desi toate au aceeasi schema: un mort, un anchetator (cu ajutoarele lui) si un asasin care constituie enigma, dezvaluita abia pe ultima pagina. Georges Simenon (1903-1989) face parte din acesti maestri care au ridicat genul minor la un nivel meserias - in sensul superlativ in care folosesc cuvantul tinerii de azi -, demonstrand ca poti fi in acelasi timp extrem de prolific (a scris vreo 200 de carti!), popular (are zeci de milioane de admiratori in toata lumea) si "un clasic modern". Anul trecut, cand s-a serbat centenarul nasterii sale, nici un critic francez nu se mai indoia ca i se cuvine apoteoza publicarii in celebra colectie "PlEiade" si era comparat cu... Balzac, suma scrierilor lui Simenon fiind numita Tragedia umana. Locul eminent pe care-l ocupa si azi in succesele mondiale de librarie se datoreaza celor 72 de romane politiste avandu-l ca personaj central pe comisarul Maigret; de aceea, initiativa Editurii "Polirom" de a le publica intr-o serie aparte, inceputa cu volumele semnalate azi, si din care se afla in curs de aparitie inca cinci, mi se pare grozava: "politistele" cu Maigret, desi seamana intre ele, au proprietatea ca nu te saturi niciodata sa le citesti. In primul rand fiindca Maigret iti devine familiar ca o ruda draga: masiv, greoi, cu vesnicul sau pardesiu, cu nelipsita palarie si pipa, bautor rezistent, gurmand, nu prea vorbaret, dar cumsecade, cu o simpatie speciala pentru oamenii marunti. El a luat definitiv, pentru cei din generatia mea, infatisarea lui Jean Gabin, care a jucat rolul comisarului in mai multe ecranizari. Ajungi sa stii totul despre el: e casatorit cu o gospodina de treaba, care-l iubeste si ii poarta de grija fara sa se amestece in treburile lui profesionale, dar care e oricand gata sa-l ajute atunci cand i se cere, locuiesc in toate cartile la aceeasi adresa pariziana si nu au copii (Simenon marturiseste ca in 1931, cand a inceput serialul, el insusi nu avea copii si, cum nu putea sa scrie decat despre lucruri pe care le simtea, a lasat familia Maigret fara urmasi. Mai tarziu, cand scriitorul a devenit tatal a patru copii, cu neveste diferite, in constiinta publicului se fixase imaginea unui Maigret in varsta de peste 45 de ani, ca si doamna lui, asa ca nu le mai putea atribui copii).
Caracteristic lui Maigret - si fapt ce a revolutionat literatura de gen - e ca, pentru el, sa rezolve enigma nu inseamna doar sa descopere asasinul, ci sa inteleaga criza psihologica ce a determinat un om normal sa ucida. Caci "cazurile" comisarului sunt generate totdeauna de oameni in situatii de criza, nu de asasini patologici, iar anchetele il pun in legatura cu specimene umane asemanatoare: saraci, ramasi fara slujba, imbogatiti dornici de recunoastere sociala, nobili scapatati, vagabonzi, prostituate, servitori, burghezie ipocrita... Peripetiile stereotipe prin care trece Maigret, variantele la schema, colorate de un ochi "cinematografic", atent la detalii si atmosfera (Parisul bistrourilor si al cartierelor rau famate, sate si orasele de provincie, viata cotidiana din comisariatul de pe Quai des OrfEvres, tihna din caminul propriu etc.), alcatuiesc un mozaic despre oameni obisnuiti, "povestiti" cu o cursivitate si o simplitate incantatoare. De aici vine coerenta operei lui Simenon: din stilul sau reportericesc, din naratiunea de mare eficacitate - esti dus de fluidul clar, linear, fara a te izbi de obstacole retorice, iar dialogurile sunt de un firesc exceptional. N-am sa fac prostia sa va povestesc subiectele celor trei romane recent aparute. Va spun doar ca in primul apare un Maigret tanar, care are inca un prenume, Jules, ce va disparea pe parcursul seriei, si e proaspat casatorit cu doamna Maigret (care n-are si nici nu va avea prenume). E un incepator, secretar al unui comisariat de cartier, si cazul pe care-l rezolva deranjeaza solidaritatea de clasa a sefilor sai ierarhici din "lumea buna". Pus in fata unei dileme - sa-si dea demisia sau sa accepte varianta oficiala mincinoasa, el o alege pe aceasta din urma si e rasplatit cu functia de comisar in Politia Judiciara. In celelalte doua romane e deja seful Brigazii Speciale Omucideri si, desi are subalterni, prefera sa faca personal totul: anchete sub acoperire, panda suspectilor, investigatii in arhive, arestari, interogatorii etc. Inteligent si comprehensiv, el e in stare sa se puna mereu in pielea celorlalti, incercand sa le indrepte destinele. Va recomand apasat sa urmariti seria Maigret de la editura "Polirom", caci, asa cum spunea un mare critic francez, "Multi autori te fac sa adormi, Simenon te face sa visezi".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
