In ciuda trofeelor muzicale pe care le doboara la rand, cea mai mare performanta a ei este modestia. O calitate de exceptie care ii pune in valoare talentul, fara artificii si pocnitori. Vocea ei exista cu adevarat, iar cea mai recenta dovada sunt cele 5 premii obtinute la Discovery Fest din Bulgaria
- Nico, trage-ti un pic sufletul, ca tocmai ce te-ai intors de pe drum, lasa modestia la o parte si spune-ne ce premii ai adus de la Varna...
- Enumerarea lor suna prea contabiliceste, dar sa incerc: "Premiul intai pentru interpretare", "Cel mai bun interpret artistic", "Premiul Special al Presedintelui Juriului pentru cel mai bun interpret", celelalte doua fiind pentru compozitorul piesei prezentate in concurs - Cornel Fugaru, respectiv pentru orchestratorul ei - Ionel Tudor. Si juriul, si ceilalti concurenti mi-au spus ca sunt o profesionista, de la imagine si prestatia pe scena la interpretarea in sine. A fost o competitie stransa, au participat nouasprezece tari, este un festival recunoscut ca fiind dificil. Sa nu va inchipuiti ca toate aceste titluri mi-au adus si o recunoastere materiala substantiala. Mai castigat decat mine a fost Mihai Traistariu, de la trupa Valahia, care a castigat un singur premiu, oferit de Televiziunea Nationala Bulgara, ce consta in producerea si promovarea unui videoclip. Iar la nivelul la care fac bulgarii videoclipuri (exact ca in America!) - pelicula de foarte buna calitate, tehnica de filmare ultimul racnet, regizori cu idei extrem de interesante -, cred ca pretul unuia s-ar invarti in jurul sumei de 3000 - 4000 de euro. Eu m-am intors acasa cu toate premiile de care v-am spus si cu cinci sute de dolari. Ei, dar multumesc lui Dumnezeu, tot e bine. Corina Voicu, producatoarea emisiunii "Bravo, bravissimo", mi-a oferit invitatia la festivalul de la Varna, iar casa mea producatoare, "Intercont Music", mi-a sponsorizat drumul. E prima iesire din tara pe anul acesta si sunt bucuroasa ca nu m-am intors cu mana goala.
- De ce de la premierea ta pe scena festivalului "Cerbul de Aur" de anul trecut nu s-a mai intamplat nimic notabil in cariera ta pana acum?
- Din cauza faptului ca nu am un manager si trebuie sa fac eu toate lucrurile acestea la care ma pricep mult mai putin decat la cantat, si anume - gasirea unor contracte avantajoase, a unor sponsori dispusi sa investeasca in cariera mea. In plus, fiind o fire nedispusa la compromisuri si foarte timida si emotiva peste toate, nu reusesc sa-mi promovez o imagine de vedeta "en vogue". Am avut, e-adevarat, si ceva probleme de sanatate, am suferit o operatie care ar fi putut sa-mi afecteze vocea, dar am scapat de spaima asta, multumesc lui Dumnezeu. Sunt foarte multumita cu ceea ce am, important e sa fiu sanatoasa. Viata m-a invatat sa ma adaptez oricaror conditii, dar asta nu inseamna ca nu stiu care imi e valoarea si nu ca pot face mult mai mult, daca as avea macar putin suport. E o problema pe care o are orice artist valoros si sunt, slava Domnului, destui in Romania - avem voci foarte bune, care ar trebui recunoscute si in afara granitelor noastre, dar nu sunt posibilitati financiare si nici management pentru ca asta sa se intample. Am vazut cum, de exemplu, bulgarii, care nu au talentele noastre, lupta foarte mult sa se impuna si in afara, dar la noi, din nefericire, nu se intampla asta, ci ne complacem sa ne ingropam in micile dispute pe care ne face placere sa ni le atatam unii altora. Incerc sa ma tin departe de asta. E unul din motivele pentru care inca nu m-am mutat in Capitala si continui sa locuiesc in micul meu oras de provincie, Ploiesti, pe care il gasesc fermecator in comparatie cu Bucurestiul. Vorbind de management, sper ca noul meu album, care va fi gata in doua-trei luni, sa aiba parte de o campanie de imagine unitara, asa cum visez eu: lansari, concerte, turneu de promovare.
- Spune-ne mai multe despre nou tau album...
- Am deja gata unsprezece piese, acum tocmai inregistrez inca doua, semnate Marius Moga. (Majoritatea pieselor mele sunt semnate de Laurentiu Matei, sotul si sustinatorul meu cel mai infocat, alaturi de fiica mea, Alexandra). Sunt piese de dragoste, in stilul care m-a consacrat, R&B. Cred ca in iulie albumul va fi gata de lansare, in preajma festivalului "Cerbul de Aur", la care voi participa cu un minirecital, acompaniata de Big Band-ul Radio, condus de Ionel Tudor (imi pare rau ca nu voi avea un recital in toata regula, stiu ca brasovenii ma iubesc foarte mult, dar poate se va mai schimba ceva intre timp).
- Te-ai lansat dupa treizeci de ani si ti-ai stabilit foarte rapid locul in ierarhia muzicala romaneasca. Ti-ai fi dorit sa faci asta cu zece ani mai devreme, de exemplu?
- Da, dar Cel de Sus ne programeaza dinainte agenda, si pe cea profesionala, si pe cea de familie. Si cand am inteles ca stie El ce face, ca nu are rost sa te opui sortii, m-am impacat cu toata lumea, si cu mine, in primul rand. Eu cant de mica, vocea am mostenit-o de la tatal meu, educatia muzicala tot lui i-o datorez, el canta la pian, studiase si pictura. La saisprezece ani, cantam deja in bar, tot pe-atunci am castigat primul meu premiu, la Bucuresti, la festivalul "Cantarea Romaniei", cu o piesa a Viorelei Filip, care se numea Fara iubirea ta. In 1998, a murit tatal meu si o perioada destul de lunga a trebuit sa cant ca sa-mi intretin familia. Am invatat sa-mi organizez foarte bine viata si timpul, iar cantatul in baruri a fost mijlocul de a castiga (pot sa spun ca pe atunci castigam mai bine ca acum, cand sunt consacrata), dar si o scoala foarte serioasa, pe care o recomand oricarui artist. (Ii multumesc Narcisei Suciu ca a amintit intr-unul din interviurile acordate "Formulei As" ca a venit odata sa-mi ceara sfatul: ea abia se lansase, eu cantam in restaurantul "Bulevard" din Ploiesti). Chiar daca lansarea si consacrarea mea au venit mult mai tarziu, ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care mi le-a facut. Cand credeam ca totul s-a dus de rapa, atunci El mi-a intins mana: tot umblam cu casetele demo in mana pe la toti producatorii, chiar imi intrase in cap sa plec din tara si sa cant in strainatate, aveam certitudinea ca acolo as fi castigat mai bine. Pana ce sotul meu a spus: "Mai stai, nu pleca, hai sa mergem si la "Intercont Music"". Ei mi-au produs albumul de debut, in mai 2003, si am fost revelatia anului. (Eu stiam ca sunt o revelatie, dar nu stia lumea!) Vedeti, si in muzica, ca si in alte domenii, ce e bun iese, in cele din urma, deasupra. Trebuie doar sa ai rabdare!
- Varsator, 34 de ani, rabdatoare si plina de talent. Ce-ar mai fi de spus despre tine?
- Poate ar fi bine sa stiti ca sunt foarte fericita la mine acasa. Dimineata ma trezesc si Ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatoasa, ca il am "pe-al meu" langa mine, copilul meu e sanatos, am casa mea si rostul meu pe lume. Imi beau cafeaua pe terasa (am o curte plina de verdeata, flori si pomisori, pe care imi place sa ii ingrijesc), imi hranesc animalutele (patru pisici si trei catei), fac jogging si fitness, studiez si repet piesele noi, stau cu Alexandra, fiica mea, si ma ocup de casa. E foarte greu sa te imparti intre familie si viata pe care o ducem noi, artistii, tot mereu pe drumuri, tot mereu tributari unei imagini pe care lumea si-a format-o despre noi, fortati sa nu ne abatem cu un pas de la normele societatii si ale moralei. E foarte important sa ai in spate o familie care sa te ajute si sa te inteleaga, pentru ca tu sa poti sa-ti vezi de cariera ta. Eu am norocul acesta, din fericire, sotului meu nu pot sa-i reprosez nimic, si nici fetei mele, care, la 14 ani, suporta destul de greu absentele mele de-acasa, pentru ca e la varsta la care are nevoie constant de sfatul si sprijinul meu. O dadacesc tot timpul si nu i-am dat prea multa libertate, dar stiu ca in curand va prinde aripi. Am rasfatat-o mai mult decat s-ar fi cuvenit, numai la gandul ca eu am facut parte dintr-o familie cu patru copii si nu am avut prea des ceea ce ne-am dorit. Sper sa ne putem oferi in vara aceasta o vacanta impreuna, toti trei, la mare, la Mamaia. De altfel, voi fi la Mamaia si pentru ca la unul din cluburile de acolo ("Scandinavia") voi canta intr-un spectacol de mare tinuta, pe care il produce regizorul artistic Cornel Temisan, si dupa cum mi-a spus impresara mea, voi mai avea si cateva concerte pe plaja. La inceputul lunii iunie, voi pleca in Germania, pentru a sustine acolo cateva concerte, impreuna cu trupa cu care m-am lansat, Codul Penal. In august, voi participa la un alt festival international, in Kazahstan, iar in noiembrie, mai am in agenda festivalul de la Skopje, din Macedonia, o alta competitie foarte puternica. N-am sa-i las pana ce nu le smulg si lor un premiu!