S-a afirmat, nu o data, ca rataciti in tranzitie, intelectualii romani refuza sa se implice in viata cetatii, preferand sa priveasca lumea de la fereastra, lasandu-i pe altii sa ia decizii in locul lor. Din fericire, exista si exceptii, iar Marius Constantinescu, interlocutorul nostru de astazi, este una dintre ele. Absolvent al Universitatii din Cluj-Napoca, profesor de romana si engleza in Hateg - un oras de provincie, dar cu o istorie care nu te lasa sa dormi -, el a refuzat, dupa 1989, sa-si accepte conditia de "observator de pe margine", intr-un loc unde nu se intampla nimic. Probabil, mai mult de jumatate dintre romani n-au trecut niciodata prin Hateg, cea mai bogata zona de mostenire daco-romana a tarii, superba provincie in care si-au avut capitala regii Daciei Felix, de la Burebista la Decebal, iar mai apoi, dupa cucerirea romana, guvernatorii imperiali de la Roma. O stravechime nobiliara care s-a transmis din generatie in generatie, dandu-le hateganilor de azi orgoliu si demnitate, dar si constiinta ca descendenta istorica nu se potriveste cu anonimatul prezentului. Asa se face ca din primele zile ale anului 1990, fiind recunoscut ca om de actiune si bun gospodar, Marius Constantinescu a fost desemnat de catre reprezentantii alesi ai intreprinderilor si institutiilor, sa fie primarul orasului. A acceptat, convins ca o societate democratica, noua, nu poate fi construita fara implicare, stand de veghe la poarta casei, pritocind stirile si scandalurile pe toate fetele, cu manie si revolta proletara. Dispus sa plateasca orice pret pentru ca Hategul sa-si regaseasca macar in parte stralucirea de altadata, a ramas sase ani in functie, rastimp in care a reusit sa schimbe cate ceva din infatisarea orasului: sa introduca gazul metan, sa ridice noul sediu al primariei, sa asfalteze strazile, sa elaboreze proiecte ambitioase: construirea soselei de centura, schimbarea conductelor de apa din azbociment (periculoase pentru sanatate), proiectarea gropii ecologice de gunoi, atragerea de investitii straine si romanesti. Dintr-un obisnuit profesor de romana si engleza, Constantinescu a ajuns, spre surprinderea unora, un om de actiune modern, un manager de tip american. La aceasta a contribuit si stagiul de sase luni pe care l-a facut in Sua, pe langa primariile din Philadelphia si Hickory, unde a muncit cot la cot cu functionarii de acolo si a inteles ce inseamna sa-ti asumi responsabilitati in slujba comunitatii. In cele din urma, ca atatia alti primari de pe cuprinsul patriei, primarul Hategului a cazut victima intrigilor locale. Alegand sa faca politica Partidului Democrat (Pd) inca de la spargerea Fsn-ului, el a pierdut fotoliul de primar in 1996. In ultima zi a campaniei electorale, sustinatorii celui care avea sa devina noul primar au impanzit casutele postale ale orasului cu fluturasi plini de minciuni la adresa sa. Derutati, oamenii si-au dat votul unui contracandidat Psdr, care a fost reales in 2000 din partea Psd, cand Constantinescu n-a mai dorit sa se implice. Reusise, ca manager general al unei firme private, sa creeze peste 150 de locuri de munca si capatase o lehamite profunda pentru politica. Totusi, saptamanile trecute, colegii din Pd l-au convins sa-si depuna din nou candidatura. A acceptat, neputand sa mai stea deoparte si sa asiste in continuare la ceea ce numeste "decaderea alarmanta" a situatiei generale din Hateg - orasul cu un somaj real mai mare de 50% (cifra oficiala fiind 38%).
"N-am plecat sa traiesc bine peste Ocean, am plecat sa invat
cum sa traiesc mai bine alaturi de hateganii mei"
- Dupa ce "ati calatorit in America pe banii primariei, ati asfaltat numai strada pe care locuiti, ati facut comert cu cai si ati introdus conducta de gaze numai in zonele in care stau prietenii dv. politici", indrazniti sa sperati ca veti obtine iarasi fotoliul de primar? Va intreb acestea citind unul dintre fluturasii din 1996...
- Asta e strada pe care locuiesc. Vi se pare asfaltata?
- Nu. E o simpla ulita de tara, linistita, neteda, dar neasfaltata...
- Tot atat de adevarate sunt si celelalte acuzatii. Am fost in America cu o bursa a Fundatiei "Pearl Buck", n-am cheltuit nici un leu de la bugetul primariei. De altfel, pe parcursul celor sase ani si jumatate cat am fost primar, am calatorit in multe tari, dar niciodata n-am folosit banii publici, cu toate ca legea imi permitea. Acest lucru poate fi verificat in actele existente in arhiva. Intr-o zi, am gasit un cal bolnav pe camp; l-am dus la veterinar, dar diagnosticul era necrutator: anemie infectioasa, adica leucemie in ultimul stadiu. Am fost nevoiti, cu lacrimi in ochi, sa-l eutanasiem. Asta a fost comertul cu cai. Gazele? Desigur, am inceput sa montam conductele pornind de la statia de transformare (altfel nu era posibil din punct de vedere tehnic), prin cartierul din acea parte a orasului, spre centru, si apoi ar fi urmat cealalta zona. Am inceput cu blocurile, unde erau conditiile cele mai grele, apoi am continuat cu strazile, reusind sa racordam mai mult de jumatate din oras. Dar a venit noua conducere a primariei si, dupa opt ani, cu toate ca oamenii au platit de atata timp, situatia e aproape neschimbata.
- Dar ati fost in America! Unii spun ca acolo ati invatat o multime de lucruri "nepotrivite" cu specificul nostru national, cum ar fi sa desfiintezi spaga in primarie sau sa-ti dai demisia daca nu-ti poti tine promisiunile. E adevarat?
"Aproape toate proiectele majore demarate de mine pana in 1996 au fost sistate"
- N-ati mai avut timpul necesar punerii in practica a invataturilor americane. A urmat o pauza de opt ani, in care ati condus firme private si ati castigat bani frumosi din contracte de consiliere manageriala a unor trusturi importante. Ce au insemnat acesti ani pentru orasul in care traiti?
- Ani pierduti. Ani tristi de asteptare in zadar, de dezamagire generala. De blocaj si lipsa de perspectiva. Aproape toate proiectele majore demarate de mine si de consiliul local de atunci au fost sistate. Te crucesti de lipsa de initiativa si de interes pentru oras a oamenilor care s-au aflat in fruntea urbei din 1996 pana astazi. Sa dam cateva exemple: reteaua de gaze s-a oprit acolo unde am lasat-o, cu exceptia catorva zeci de case; modernizarea canalizarii orasului a ramas litera moarta; inlocuirea conductelor de apa din azbocimentul atat de cancerigen a fost stopata, sub pretextul stupid ca va creste pretul apei; construirea centurii urbane pentru traficul de tranzit a cazut in uitare, desi am lasat proiectul facut si finantarea realizata; finalizarea noului sediu al primariei n-a mai avut loc, cladirea fiind tot la rosu; nu s-a mai asfaltat decat o straduta de 80 de metri, iar la centura s-a lucrat doar pe o portiune de 20 de metri, ca intr-un joc de copii handicapati. Somajul a continuat sa creasca, iar atragerea investitiilor s-a impotmolit. Asa se face ca a fost pierduta o investitie extrem de benefica pentru Hateg: o fabrica "Sews" de cabluri de automobile, care ar fi creat 450 de locuri de munca! Daca primaria n-a fost in stare sa gaseasca terenul respectiv, investitorii s-au mutat la Orastie, unde au gasit mai multa intelegere si imaginatie.
- Daca toate acestea sunt adevarate, cum le putem explica?
- Imi e greu sa va raspund in locul celor implicati. Poate varsta primarului actual (73 de ani), poate incapacitatea de a elabora proiecte sau de a angaja specialisti in acest scop, poate comoditatea care le spune ca "merge si-asa", deoarece angajarea unui proiect de anvergura inseamna nesomn, zbatere, bataie de cap, urmarire pas cu pas. Poate anumite interese personale. Spre exemplu, cum sa accepte primaria continuarea lucrarilor la soseaua de centura, cand banda de asfalt ar urma sa treaca pe la poarta d-lui viceprimar? Decat sa-i strice omului linistea, mai bine sufera orasul intreg - si poluare, si zgomot, si distrugerea strazilor din centru de Tir-urile care trec cat e ziulica de lunga. Sa luam si exemplul retelei de apa din azbociment: lasasem proiectul facut si finantarea din fonduri europene rezolvata. Dar totul a fost abandonat, sub pretextul protectiei sociale. Adica nu s-a acceptat o marire de pret de cateva zeci de mii de lei de familie, pentru a scapa orasul de pericolul cancerigen demonstrat demult in tarile civilizate. Cred ca orice om normal ar accepta sa plateasca un ban in plus, decat sa riste sa se imbolnaveasca grav.
"Candidatura mea este un gest de razvratire in fata decaderii inacceptabile a Tarii Hategului"
- Criza in care se zbate Hategul poate fi recunoscuta in multe orase mici din tara. Pretutindeni ai impresia de stagnare, de lucru inceput si neterminat. Care credeti ca este solutia?
- Un primar si un consiliu legati printr-un contract pe termen lung, ca la Timisoara, in care sunt stipulate prioritatile comunitare indiferent de interesele politice de moment. Un primar care sa iasa in public in primul rand cu faptele sale, si apoi cu sustinerea politica. Un primar ales pentru el insusi, nu pentru partidul din care face parte. Un consiliu local politic, dar nu politicianist. Un sistem de consultare a publicului pentru fiecare proiect important. Consultare pe Internet si din poarta in poarta. In acest fel, consilierii nu mai pot sa traga in directii diferite, dupa cum ii mana interesul personal sau de grup, fara a risca anatema comunitatii. Ei vor sti ca insisi alegatorii stau de veghe la mersul activitatii fiecaruia. Pentru ca propun o transparenta totala, cruda, incomoda pana la Dumnezeu. Propun un primar pieton sau cel mult un primar pe bicicleta, ca in America sau in Europa. Unul care sa se poata uita direct in ochii oamenilor, nu sa se ascunda in dosul geamurilor fumurii ale unui automobil de lux. Sunt adeptul delegarii responsabilitatilor, fiecare functionar cu treaba lui, cu directa lui raspundere in fata orasului. Nu voi transforma primaria intr-un birou largit de audiente, in care sa ofer pomeni oamenilor nevoiasi. Pe saraci ii vom ajuta in limitele legii, cu suflet si compasiune, scutindu-i de alergatura pentru drepturile lor, dar in primul rand, le vom crea locuri de munca, fiindca oamenii au demnitate si nu asteapta pomeni la infinit. Nu concesionez nimanui dreptul de a face din Hateg obiectul vanitatilor sale. Acest oras poate fi, sunt sigur, un loc in care tinerii sa-si gaseasca rostul, iar cei care au muncit o viata sa fie respectati.
- Primarii alesi in aceasta vara vor functiona, un an, intr-o Romanie membra a Uniunii Europene. De aceea, alegerile din iunie au o incarcatura istorica. Care este, in viziunea dvs., portretul robot al primarului anului 2004?
- Un primar ideal al timpului nostru trebuie sa fie un om cu vederi europene. Sa vorbeasca macar una din limbile de larga circulatie. Sa aiba experienta de manager intr-o firma de succes - singura proba care-i atesta competenta. Sa fi lucrat cu oamenii, sa fi dat de lucru macar la douazeci de persoane in ultimii ani. Primarul de tip nou nu trebuie sa fie sarac; el trebuie sa-si permita sa nu pretinda niciodata mai mult decat salariul modest acordat de lege. Veniturile familiei sale sa fie stabile, sa nu-si inchipuie ca primaria e un loc de imbogatire, ci un loc de sacrificiu pentru interesul public. A fi primar este o mare onoare - iata singura plata necontabilizata pe care trebuie s-o accepte. Si pe care eu, cu toata sinceritatea, o voi accepta. Candidatura mea este un gest de razvratire in fata decaderii inacceptabile a tarii Hategului - leagan al civilizatiei daco-romane, pe care il vad ridicandu-se din propria cenusa in urmatorii ani.
Lui Marius Constantinescu ii puteti scrie la fax: 0254/771.700 sau e-mail: cabanitaro@yahoo.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
