Multi se mira de ce, in ciuda acestei afirmatii, suntem coada cam in toate? Astazi mi s-a revelat o parte a acestui raspuns si am tinut tare mult sa-l comunic si altora, poate cineva va avea ceva de zis.
Asadar, iesind mai devreme de la un curs (sunt studenta), m-am hotarat sa vizitez Muzeul "G. Enescu". Proasta inspiratie! Ratacesc pe Calea Victoriei (nu gasesti in tot Bucurestiul vreun anunt ca exista un asemenea muzeu in acest oras), nimeresc, in cele din urma si citesc ceea ce scrie pe afisierul de la in-trare: orarul de vizitare, tariful, concerte - toate Numai in limba romana. In fata mea sunt doi tineri care doresc sa viziteze si ei, dar, din nefericire, ei nu sunt romani si nu cunosc limba. Ma fac ca nu inteleg ce e cu ei si merg mai departe, asteptand sa vad ce se intampla. Intru in muzeu, unde ma trasneste un miros puternic de mancare. Ma uit daca n-am gresit: am nimerit la muzeu sau la un restaurant de mana a treia (caci numai acolo poate sa miroasa asa)?! N-am gresit. Cu mine intra si cei doi tineri, izbiti si ei de miros, dar hotarati sa viziteze. Casiera (sau ce o fi ea), infofolita bine (sunt 14 grade afara), ma intreaba sec ce vreau. Ma abtin sa-i raspund ca poate as dori o gustare... Tinerii intreaba daca stie cineva engleza sau alta limba si... lovitura de gratie: raspunsul vine sec, Nu! Oameni buni, in Bucuresti, in capitala acestei tari, la Muzeul "G. Enescu", nimeni nu cunoaste o limba straina! Evident, tinerii s-au intors si au plecat. Tentativa lor esuase si poate ca a fost mai bine asa. De ce? Pai ce sa vada? Din marea cladire din fata nu se viziteaza decat 3 camarute, care si alea sunt cu tavanul coscovit, si cateva exponate. Apoi se iese pe afara, si in spate este Casa Memoriala. Noroc de bunul simt al marelui compozitor si de modestia eleganta in care a trait, care mai salveaza putin din nesimtirea celor de azi. Si sa ne mai miram de ce suntem ultimii in tot si toate? Unde sunt zecile de fonduri alocate pentru Anul Enescu? De ce cand sunt atatea spatii goale in Bucuresti, Uniunea Compozitorilor plus o firma si alte "locatii" sunt sub acelasi acoperis cu cel al muzeului? Cine si cum a angajat asemenea personal intr-un muzeu atat de important pentru cultura noastra? De ce la Sinaia, unde exista de asemenea o casa memoriala a lui Enescu, nu exista decat un singur mare afis, in fata garii, care te atentioneaza de existenta ei, si nimic altceva (si e un drum pana la respectiva casa, care nici macar nu a fost amenajata cu bani romanesti)?
Stiti ce ne caracterizeaza cu adevarat pe noi, pe romani? Lenea, Vorbele Goale si Nesimtirea, mai ales fata de cultura si marile ei valori. Si de naravul asta nu cred ca vom scapa niciodata. Sa nu ne mai miram ca ne pleaca tineretul valoros din tara, alaturi de cei mai buni specialisti, de cei mai talentati artisti... Din aceste cauze suntem ultimii. Nu vrem, si subliniez, nu vrem sa pretuim valorile pe care le avem, sa le facem cunoscute, sa atragem turistii cu ele. Ne plangem ca ne merge rau? Asa o sa ne mearga in veci, cu asemenea oameni, in asemenea posturi. Si eu am dat doar un exemplu.
Maria Ungureanu, studenta anul V la Zootehnie - e-mail: gavrilung@xnet.ro