Terapia padurii (I)
Cum sa ne indragostim de un copac
- Va poftim intr-o calatorie fantastica, de redescoperire a sufletului naturii. Cararea pierduta in anii copilariei duce la sanatate si fericire. Veniti cu noi! -
Cine n-a cunoscut, in anii inocenti ai copilariei, vraja padurii? Misterul ei atat de tulburator, care la anii maturitatii se pierde? Imperiul acela verde si urias, plin de soapte si de miresme, plin de semne si ademeniri? Sufletul viu al naturii, pe care il simteai falfaindu-ti pe la urechi?
Hartuielile marunte ale vietii ne fura inocenta. Tarziu, cand ne-apuca dorul de codrul verde, cararile s-au pierdut. Regasim peisajul, dar legatura de suflet s-a risipit in amintirile de demult.
Faptul ca ne-am desprins, candva, din natura, lasa urme adanci. Am iesit dintr-un echilibru care ne-a fost harazit inca de la facerea lumii si fara de care nu putem exista. Natura reprezinta o zona de optimism si lumina, pe care daca o ignoram, peste noi pogoara inserarea, umbrele periculoase ale depresiei. Nu e greu de verificat acest adevar. E suficient sa faci o plimbare in padure si bateriile energetice s-au reincarcat. Daca lucrul acesta este adevarat, daca suntem constienti ca natura este o oaza de regenerare fizica si de puteri sufletesti, de ce sa nu refacem cararea pierduta, sa redescoperim drumul care sa ne apropie din nou, ca in copilarie, de sufletul ei? Natura "vie" este aceea de care avem nevoie, iar nu natura "ca peisaj", decorul pe care il vezi cu mintea plecata in alta parte, cel mai adesea la grijile zilei, care se tin dupa noi ca roiurile sacaitoare de muste sau de tantari.
Oferta
Daca scurta noastra introducere patetica v-a convins, va propunem sa facem alaturi o calatorie in universul padurii sau al gradinii. O lunga drumetie in care nu vom cauta peisaje, ci sufletul arborilor, pregatiti, acum, primavara, sa-si transforme ramurile in candelabre pe care vor arde miliarde de muguri stralucitori. Dar ce sa faci ca sa te poti intalni cu un copac? Se afla in fata ta, nemiscat, in toata simplitatea si forta lui. Pare sa te astepte demult, dar semnele noastre omenesti de comunicare - cuvintele - nu se potrivesc si cu el. Apropierea trebuie facuta in tacere, cu mintea - purtatoare a unui mesaj de bine, cu sufletul - dornic de comuniune totala, cu simturile - cele mai in masura sa ne reaminteasca drumul pierdut.
Faceti lucrul acesta fara teama ca sunteti ridicoli sau caraghiosi. Duceti-va in padure sau in gradina, alegeti un copac care va place mai mult decat ceilalti, pentru forma sau culorile lui sau, pur si simplu, pentru ca "exprima" ceva care va atrage, si cercetati-l doar prin atingere. Puneti-va palmele pe coaja lui zgrunturoasa sau neteda.Incercati sa-i distingeti structura, sa-i simtiti relieful, sa va ganditi ca atingeti ceva viu si adevarat, la fel de viu ca propria dvs. faptura. Ca pomul se bucura de atingerea dvs., ca va raspunde, ca un dialog incepe sa se infiripe, o comunicare timida la inceput, apoi din ce in ce mai puternica, pana cand veti realiza ca ce simtiti este, de fapt, afectiune. Prelungiti, apoi, intimitatea cu prietenul dvs., ascultandu-l, lipindu-va urechea de trunchiul lui, pentru a percepe ce se intampla in universul ascuns de coaja. Acolo e inima, si incet-incet veti auzi-o batand. Un sunet stins, dar real, care ii masoara viata. (Ca si la om, sufletul pomului se afla in alta parte, departe, la Dumnezeu, iar pana acolo e cale lunga.) Va indemnam sa va lipiti apoi si nasul de coaja pomului, sa-i inspirati aroma amaruie sau dulce, sa suflati abur cu gura asupra lui, pentru ca mireasma pe care o raspandeste sa se intensifice. Stiati ca fiecare copac miroase altfel? Ca animalele fac diferenta intre specii doar prin miros? Acum, ca a venit primavara, faceti si dvs. exercitiul acesta: mirositi indelung trunchiurile copacilor, inainte sa explodeze de flori. Incercati sa le identificati cat mai bine parfumul si sa-i deosebiti... Iar intr-un ultim gest de tandrete, lipiti-va obrazul de coaja arborelui cu care sunteti pe cale sa va imprieteniti. Nu folositi mainile, ci doar obrazul. Veti simti cum incet-incet pielea se incalzeste, cum tresare de atingerea tandra cu ceva "viu". Un amanunt: identificarea cu natura pierduta cere pace in suflet si o minte eliberata de ganduri. Inainte de a purcede la intalnirea cu prietenul dvs. din gradina sau din padure, ar fi bine sa faceti un exercitiu de relaxare, de respiratie sau, si mai bine, sa spuneti o rugaciune, in care sa cereti ingaduinta si sprijin, pentru ca tainele lumii sa va fie dezvaluite, sa va intoarceti in armonia pentru care ati fost creat.
Raspunsul
Incercarea de a comunica cu natura ar fi zadarnica, vana, daca n-ar exista un raspuns. Dar el exista! Oferta noastra de afectiune e rasplatita cu varf si indesat. Dupa o saptamana de "intalniri" in gradina sau in padure, veti simti cat de mult s-a schimbat starea dvs. interioara, ce impact a avut prezenta copacului asupra starii dvs. de spirit. Erati tristi cand v-ati asezat prima oara palmele pe trunchiul ciresului sau al mesteacanului, iar acum va simtiti bucurosi; erati obositi cand ati atins coaja bradului, iar acum sunteti plini de vigoare, erati plini de indoieli cand v-ati imprietenit cu un fag, acum sunteti senini. Departe de a fi trecatoare, aceste efecte dureaza, iar dupa o vreme de adaptare, le puteti provoca in mod constient.
Incet-incet, veti constata ca fiecare arbore in parte e purtatorul unei anume identitati, al unor calitati diferite, care au asupra noastra un efect binefacator. Oferta lor de bine si sanatate difera de la o specie la alta. Anumiti copaci ne energizeaza si ne fortifica, altii ne calmeaza si ne destind, altii ne consoleaza pentru greutatile si deziluziile vietii. Niciodata oferta noastra nu ramane fara raspuns. Stramosii nostri cunosteau "adevarul" padurii si-l foloseau. Folclorul romanesc e plin de arbori cu semnificatie magica, intre care bradul se afla la loc de frunte. Intotdeauna copacul a fost un simbol al fortei, al puterii si intelepciunii, al fertilitatii si al vietii. Forta simbolului ascunde un inteles care ne e innascut, care ne conecteaza, prin intermediul "teiului sfant" sau al "bradului vesnic", cu insasi divinitatea. Arborele e prezent si in Biblie, acolo unde, conform Genezei, Dumnezeu a pus pomul in Rai, pentru ca omul sa-i vada splendoarea si sa se hraneasca din roada lui. Pe toate zidurile bisericilor noastre pictate, arborele vietii simbolizeaza nemurirea, cunoasterea binelui si a raului.
Terapia
Exercitiu de energizare
"Imprietenirea" cu un copac sau un arbore, jocul "ofertei" si asteptarea "raspunsului" dureaza in mod diferit, de la o persoana la alta. Oamenii sensibili, sentimentali, credinciosi, vor parcurge mai usor perioada de initiere, in comparatie cu oamenii voluntari si energici, care cred ca sunt detinatorii adevarului absolut, pe care vor sa-l impuna si altora. Dar indiferent de durata, in clipa cand simtiti ca apropierea a devenit o realitate, ca prietenul dvs. din padure sau din gradina a devenit "o persoana", are identitate, ati stabilit cu el o relatie afectiva, puteti trece la cea de-a treia etapa, in care sa folositi prezenta copacului ca pe o terapie. In numarul viitor al revistei, vom vorbi despre virtutea vindecatoare a fiecarui arbore in parte. Acum, cand primavara e gata sa explodeze, va prezentam un exercitiu de energizare, pe care starea actuala a copacului, pregatit sa ia startul in marele circuit vegetal, il potenteaza la maximum.
• Apropiati-va de prietenul dvs. copac sau pom fructifer si luati-l in brate. Incercati sa identificati cat mai bine senzatiile pe care vi le provoaca in trup. Apoi asezati-va palmele intinse pe trunchi, ridicate la inaltimea umerilor.
•Inchideti ochii si indepartati, incet, mainile de trunchiul copacului, concentrandu-va asupra senzatiei ramase in palme. Retineti ce simtiti: furnicaturi, piscaturi, caldura sau alta senzatie obisnuita. Indepartati-va si mai mult palmele, pana ce "emisia" trunchiului dispare.
•Apropiati-va din nou palmele de trunchiul copacului, pana cand veti simti semnele precedente (furnicaturi etc.). Acolo e zona in care incepe aura energetica a copacului, punctul de frontiera intre energia lui si a dvs. Avansati cu tot corpul, astfel ca el sa fie "imbaiat" de emanatia binefacatoare a nucului sau stejarului. Daca nu simtiti nimic, nu e o catastrofa. Exersand mereu, incetul cu incetul, veti simti zona terapeutica. Ea functioneaza si fara a constientiza, dar participarea mintii e decisiva. ("Simt cum energia emanata de copac imi face bine".)
•Intoarceti-va cu spatele catre copac si lipiti-va cat mai aproape de trunchiul lui. Inchideti ochii si incercati sa simtiti cum iradierea lui patrunde in dvs., dandu-va o senzatie extraordinara de bine, de liniste, de afectiune. Multumiti-i in gand pentru prietenia pe care v-o dovedeste, pentru ca v-a acceptat in intimitatea lui binefacatoare.
•Intindeti-va la radacina copacului, cu capul sprijinit de trunchiul lui. Stati catva timp linistiti, ascultandu-va respiratia. Apoi concentrati-va atentia asupra a ceea ce simtiti, identificati ce sentimente va incearca, de pace, de bine, de bucurie, de emotie. Lasati-va cuprins de gandurile care vin catre dvs., de amintiri. "Pierdeti-va", cum spunea Eminescu, in magia pe care o raspandeste. E inceputul unui mod unic de a fi sanatos. O sanatate care trece prin sufletul regasit al naturii.
(Cu cat veti practica mai des acest exercitiu de energizare, cu atat veti beneficia mai eficient de terapia copacilor, despre care vom vorbi in numarul viitor al revistei.)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
