Povesti adevarate cu ingeri
O intalnire miraculoasa
Ma numesc Costin Maria si sunt nascuta in satul Sabisa, com. Seini, jud. Maramures, din parinti foarte religiosi. Tin minte cum mama, pe vreme de seceta, facea cu toti oamenii care locuiau pe Valea Satului, langa apa, ruga catre ingerul pazitor, sa aduca ploaie, si ingerul ne auzea ruga si ne implinea dorinta.
Tot de la parintii mei am invatat, de mica, Rugaciunea catre Ingerul pazitor, si anume: "Ingerul lui Dumnezeu, care esti pazitorul meu, lumineaza-ma in noaptea aceasta, pazeste-ma, sfatuieste-ma si carmuieste-ma pe mine, care-ti sunt incredintata prin grija si indurarea lui Dumnezeu. Inger, ingerasul meu, roaga-te lui Dumnezeu, pentru sufletelul meu, din zi, din noapte, pana-n ceasul cel de moarte. Eu sunt mica, tu ma fa mare, eu sunt slaba, tu ma fa tare, si-n tot locul ma-nsoteste si de rele ma fereste si cu bine ma-ngrijeste. Amin."
Cand eram mica, mama si tata m-au invatat ca in fiecare dimineata si in fiecare seara sa ma rog ingerului meu pazitor, astfel: "Din somn m-ai trezit! Si de rele m-ai ferit,/ Astazi iar la tine cad,/ Apara-ma de necaz,/ De necaz, moarte si rau,/ Fa sa fiu cu tot al Tau,/ In curatenie ma ingrijeste,/ Si de rele ma fereste/ Si in zi si in noapte,/ Pana in ceasul cel de moarte."
Tot de la parintii mei am invatat ca rugaciunea rostita zilnic ne intareste fiinta interioara care activeaza dorinta de realizare sau cunoastere. Trebuie sa ne rugam in fiecare zi ingerului nostru pazitor si sa punem intensitate in rugaciunea noastra, deoarece dupa un anumit timp, asta va da rezultate, iar rugaciunea pe care o facem ingerului pazitor este apoi transmisa arhanghelului insusi, care o transmite lui Dumnezeu. Putem sa obtinem totul prin rugaciune: sanatate, reusita, liniste, bunastare etc. Dau urmatorul exemplu: in anul 1981, am fost operata de stomac si dupa operatie m-am simtit foarte rau. Fiind colega de camera la spital cu fiica domnului parinte Salajan din Baia Mare, l-am rugat sa-mi citeasca pentru insanatosire niste rugaciuni. A facut-o in ziua urmatoare, venind pregatit pentru aceasta, cand eu eram nespus de bolnava. La cateva ore dupa citirea sfintelor rugaciuni, am adormit si am visat ca eram intr-o groapa mare, plina de jar, si o apa mare a venit si a stins jarul, iar pe mine m-a scos teafara din apa un inger si mi-a spus: "Sa fii intotdeauna credincioasa, sa tii posturile si ajunurile, rugandu-te necontenit lui Dumnezeu". Cand m-am trezit, parca eram alta fiinta, mai vioaie, durerile mi-au mai incetat, am putut sa ma ridic din pat, incat s-au mirat asistentele, si d-l doctor Gherman, care era foarte credincios, mi-a zis: "Vezi, Maria, cum credinta-n Dumnezeu te-a ajutat? Cartea ta de rugaciuni, ce-ti este permanent sub perna, din care te rogi zilnic, te ajuta sa te refaci".
In ziua urmatoare, i-am multumit domnului parinte Salajan si i-am povestit visul pe care l-am visat, iar dansul mi-a spus ca acea groapa inseamna boala, jarul inseamna ca esti in primejdie, iar apa inseamna prietenul tau zilnic care te-a salvat, adica ingerul tau pazitor, la care te rogi si care te-a scos din primejdie, redandu-ti sanatatea.
Domnul parinte Salajan mi-a daruit o carte de rugaciuni, indicandu-mi rugaciunea in caz de boala, rugaciunea de sanatate catre ingerul pazitor, pe care am invatat-o imediat pe de rost si pe care o rostesc de atunci mereu, in fiecare zi, si anume: "Ingerul meu pazitor, stapane atottinatorule, doctorul sufletelor si al trupurilor, cela ce umilesti si inalti, carele certi si iarasi vindeci, cerceteaz-o cu mila ta pe Maria, care este neputincioasa, si tinde bratul tau cel nevazut si plin de putere si tamaduire, si ridicand-o din pat si din slabiciune, vindec-o; cearta duhul neputintei; departeaza de la dansa toata rana, toata durerea, toata lovitura, toata fierbinteala sau frigurile, si de este intr-insa greseala sau faradelege, usureaza, lasa, iarta, pentru iubirea ta de oameni. Asa, Doamne, cruta faptura Ta, intru Iisus Domnul nostru, cu carele impreuna bine esti cuvantat, cu preasfintitul si bunul si de viata facatorului tau Spirit, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin".
Inchei cu urmatoarea pilda:
Intr-un oras traia un tanar foarte destrabalat, care, desi se nascuse din parinti evlaviosi, apucase de timpuriu calea pierzarii. Intrand odata din curiozitate intr-o biserica si privind la picturile de pe pereti, fu atras sa priveasca mai amanuntit un tablou, ce infatisa pe imparatul David plangand si doi ingeri culegandu-i lacrimile in pahare, pentru a i le prezenta lui Dumnezeu. Sub acest tablou erau scrise urmatoarele cuvinte: "David numai odata a pacatuit si neincetat si-a plans pacatul, iar tu mereu pacatuiesti si nu plangi niciodata". Atata l-a miscat tabloul, incat, cazand in genunchi, a inceput si el a-si plange pacatele sale, pe care apoi le-a marturisit cu mare cainta unui preot, gasindu-si mangaierea in lacrimi de pocainta.
Maria Costin - B-dul Republicii, bl. 25, ap. 32, sc. C,
Baia Mare, jud. Maramures
M-am nascut intr-un sat asezat pe malul unui rau cu apa ca firul de ata. Copilaria am petrecut-o, impreuna cu cei sapte frati, intr-o casa mica, varuita in alb, de mama, la Pasti si la Craciun. Fratii cei mari mergeau la munca campului cu mama si tata, iar noi, cei mai mici, dormeam pana ce soarele isi arunca razele pe fereastra. Mancarea era calda inca in oalele de pamant. Laptele gras de la vaca Bujoara era si el cald. Mancam in fuga si alergam la raul cu apa ca firul de ata, serpuitor si limpede, si priveam ore intregi mormolocii de broasca si pestisorii. Pe malul apei, la umbra salciilor pletoase, ne faceam papusi din coceni de porumb si mingi din par de capra. Raul cu apa ca firul de ata a avut un rol mare in viata noastra, fiindu-ne un feeric loc de joaca. Daca ploua mult, raul isi umfla apele, iar mama spunea ca este ca Dunarea. Noi ne bucuram ca avea apa multa. Mama plangea, ca ii lua gradina de zarzavat. Ce stiam noi? Ne jucam cat era ziua de mare, iar seara, cand cerul era puzderie de stele, ne chema mama acasa: "Nu va mai ajunge? Imi vine sa plec in lume si sa va las", spunea cu naduf. Eu nu intelegeam de ce era suparata daca pleca "in lume". Acolo spuneau ca trebuie sa plec si eu cand voi fi mare. In sat nu aveam viitor. "In lume", adica la oras, sunt case puse una peste alta, drumurile sunt asfaltate, iar lumina vine dintr-un bec. Apa curge din perete, nu o aducem de la doi kilometri ca aici, la sat. Deci, era mai bine.
Intr-o zi m-am imbolnavit. Aveam febra foarte mare. Ma dureau capul si gatul. Mama nu ne ducea la doctor. De fapt, nici nu aveam doctor in sat. Oamenii se vindecau singuri, daca aveau zile, asa spunea mama. Dumnezeu avea grija de noi. Am stat la soare trei zile cu febra mare. Ardea soarele, ardeam si eu. A patra zi, vazand ca nu imi scade febra, mama a inceput sa se ingrijoreze si a lasat-o acasa cu mine pe sora mea mai mare, Lenuta. Cand soarele s-a transformat in vapaie, am intrat in casa la umbra. M-am intins pe pat. Imediat au venit la mine doi ingeri. Erau frumosi, cu parul carliontat, cu aripi mari in spate. Semanau cu niste copilandri de noua-zece ani. S-au asezat unul de o parte a mea si altul de cealalta, m-au luat de brat si m-au scos afara. In fata mea a aparut un drum asfaltat ca cel de la oras, desi nu vazusem niciodata un drum asfaltat. Drumul se intindea de jos pana la cer. Pe margine avea flori multicolore. M-a cuprins o fericire nemaiintalnita. Nu ma mai durea nimic. Am plecat spre cer impreuna cu ingerii. Pe masura ce inaintam spre cer crestea si fericirea. O bucurie nemaipomenita imi cuprindea corpul. O lumina ireala ma inconjura. M-am trezit zgaltaita de sora mea: "Ce faci? Vrei sa mori?", striga ea si plangea. M-a cuprins tristetea. Daca asta insemna sa mori, atunci voiam sa mor...
Anii au trecut. Am plecat "in lume". Si azi ma insoteste ingerul meu pazitor. Vine la mine in vis sau aievea, dar e mare. A crescut si el. Acum e adolescent. Pesemne ca ingerii nu imbatranesc niciodata. Mi-e tot mai dor de casa mica, varuita in alb, de Pasti si de Craciun. De mancarea gatita in oalele de pamant, de drumul satului cu urme de caruta si, mai ales, de calatoria cu cei doi ingeri.
Titina Nica Tene - str. Ion Mester nr. 3, bl. G, sc. 6,
ap. 54, et. 1, Cluj-Napoca
Poteca din gradina
Pot sa spun ca am visat de copil ceea ce mai tarziu am inteles ca sunt vise premonitorii, si am simtit in multe situatii dificile protectia unei persoane nevazute: Ingerul pazitor. Visul care mi-a ramas cel mai adanc intiparit in minte si suflet a fost cel de dupa nasterea fiului meu.
Stau la Oradea din 1985, odata cu ocuparea postului de medic stomatolog, dar sunt nascuta in Bucuresti, unde inca mai locuiesc parintii mei. Dupa instalarea la Oradea, nu a trecut nici un an si jumatate si m-am imbolnavit de diabet zaharat tip I insulino-dependent. Apoi m-am casatorit. La sfatul d-lui dr. Lichiardopol de la Clinica "Dr. I. Cantacuzino" din Bucuresti, caruia nu voi inceta niciodata sa-i multumesc pentru desavarsita bunatate si intelegere, am ramas insarcinata (vechimea diabetului sa nu fie prea mare si sa afecteze copilul). Am fost programata pentru operatia de cezariana a doua saptamana din anul 1989. In drumul de noapte de la Oradea la Bucuresti, am avut mai multe vise premonitorii, dar peste care as vrea sa trec acum. In acelasi timp, nu-mi era frica deloc, pentru ca stiam ca voi fi anesteziata si nu voi simti nimic.
Nu m-am simtit prea bine, din lunea in care m-au internat, asa ca miercuri la pranz, am fost operata. Nu am aflat decat a doua zi cat de grea a fost operatia, din cauza unei masive sangerari. In afara de durerile inerente postoperatorii pe care le suportam cu stoicism, si mai ales cu bucuria de a avea un baietel voinic (4,200 kg) si sanatos, aveam o senzatie ciudata, ca aerul pe care il respir nu-mi intra in plamani si ca ma aflu intr-o usoara stare de imponderabilitate.
Aceasta stare oarecum ciudata a disparut dupa o a doua noapte, in care am avut urmatorul vis: se facea ca intram intr-o gradina sau mai degraba o mica livada. In partea dreapta era strajuita de spatele unor case, pe ai caror pereti se vedea o urma de igrasie cam la 1,5 m de pamant. Am inteles ca era urma unor inundatii. Apoi era o parcela de pamant negru. Apoi era o poteca betonata, lata cam de 0,5 m si cam cu 20 cm deasupra pamantului. In partea stanga erau copacii, cam 2-3 de la poteca spre extremitatea stanga. Aveau aspectul copacilor in primavara timpurie, inainte de a inmuguri. Mergeam pe aceasta alee cu multa siguranta si cineva ma tinea de mana si ma proteja. Nu i-am vazut chipul, dar stiam telepatic ca este Ingerul meu pazitor. Tot telepatic ii transmiteam mirarea mea ca o apa asa mare trecuse pe acolo (pericolul de care scapasem).
Dimineata care a urmat acestui vis a adus o substantiala imbunatatire in situatia mea. Am simtit ca m-am nascut a doua oara. Durerile postoperatorii mai existau inca, dar altfel respiram si altfel ma miscam. Ca dovada, m-am si mutat de la terapie intensiva la salonul obisnuit. Pe ingerul meu pazitor l-am mai visat si alta data, sub mai multe chipuri, si totdeauna mi s-a intamplat ceva deosebit. Cred in protectia lui, il rog sa-mi fie alaturi, ii multumesc intruna lui Dumnezeu pentru acest pazitor ceresc.
Viorica Ionescu - Oradea
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
