Leacuri uitate
Hreanul si Mustarul
Nelipsite candva din farmacia gospodariilor taranesti, mustarul si hreanul au fost puse in umbra de medicamentele faloase de la oras. Pacat! Daruri minunate ale naturii, ele ascund virtuti tamaduitoare puternice, pe care ni le ofera, pe deasupra, si gratuit
Hreanul
Cunoscut inca din vremea antichitatii, leac pretuit de greci si romani, hreanul era o planta raspandita si printre daci, care ii spuneau usturonila. Frunzele crude, legate pe frunte, alungau durerile si limpezeau mintea, din radacina data pe razatoare se coceau turte cu care se vindecau galcile, iar ceaiul de flori alungau cele mai grele raceli. Decazut din vechea lui glorie, hreanul se mai foloseste rar ca medicament si mult mai des ca picanterie alimentara. Pacat!, forta lui vindecatoare e remarcabila si... gratuita. Care este secretul puterii sale? In primul rand iuteala din radacini, care il face sa fie foarte eficient in tratarea bolilor reumatice si ale cailor respiratorii superioare. Pe urma, radacina de hrean este foarte bogata in vitamine (in special C si din complexul B) si minerale, contine substante antibiotice naturale, enzime, fitohormoni etc. Numeroase leacuri populare pun in valoare acest "arsenal" de principii active ale hreanului in boli din cele mai diverse, asa cum vom vedea in continuare:
Retete cu hrean
Tinctura de hrean
Se dau prin razatoarea mica radacinile de hrean, se pun intr-un borcan pana se umple o treime si restul se completeaza cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Se lasa la macerat 8 zile, apoi se strecoara, presand amestecul printr-un tifon. Intern, se ia o jumatate de lingurita de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Extern: se aplica pentru tratarea reumatismului, plagilor (ranilor) necrozate. Aplicarea tincturii este usor dureroasa, dar foarte eficienta.
Siropul de hrean
Se da prin razatoare o radacina de hrean, se adauga 4 linguri de miere, se amesteca bine si se lasa cateva minute la macerat. Se strecoara, presand continutul cu un tifon. Se obtine siropul crud. Resturile care raman in tifon se pun la fiert cu putina apa (cat sa le acopere). Dupa fierbere, se strecoara prin presare, se lasa sa se raceasca, apoi se amesteca impreuna cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Recomandari: astm, bronsita cronica, afectiuni ale cailor respiratorii medii si inferioare in general.
Energizant cu hrean
Se spala foarte bine 12 oua, apoi se pun intr-un vas, cu coaja cu tot, si se tin timp de 12 ore in suc natural de lamaie (trebuie sa le acopere). Se scot ouale din sucul de lamaie, se sparg si se bat bine, dupa care se pun din nou in vasul cu suc de lamaie, in care se mai adauga 1 kg de hrean curatat de coaja si dat pe razatoare, 1 litru de tuica naturala tare (palinca de prune), 1 kg de miere. Amestecul se tine la macerat intr-un borcan, vreme de noua zile, dupa care se iau zilnic, dupa mesele principale, 1-3 linguri.
Vin tonic cu hrean
Intr-un litru de vin rosu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin razatoarea fina. Se astupa sticla si se lasa sa se macereze continutul vreme de 8-9 zile, dupa care se filtreaza. Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic pentru imbunatatirea digestiei, pentru stimularea si reglarea activitatii cardiace, contra anemiei si pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este si un tonic sexual si un afrodiziac foarte bun.
Faina de hrean
Radacinile de hrean se taie cubulete si se pun pe calorifer sau in apropierea unei surse de caldura ca sa se usuce. Atunci cand se elimina complet apa si devin uscate ca iasca, aceste cubulete se macina cu rasnita electrica de cafea, obtinandu-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: faina de hrean, care se foloseste in obtinerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrata ca atare. De regula, macinarea radacinilor uscate pentru obtinerea fainii de hrean se face chiar inainte de folosirea acesteia. Altfel, daca este depozitata, pe masura ce trece timpul ea isi pierde proprietatile terapeutice.
Cataplasma cu hrean
Varianta 1: Se da hreanul prin razatoarea mica, dupa care se inveleste in tifon si se pune pe locul afectat. Se tine pana cand apare senzatia de arsura, dupa care se indeparteaza. Este aplicatia externa cu efectul cel mai puternic, dar este destul de dura, asa incat adesea este preferata o varianta mai blanda.
Varianta 2: Se pun intr-un vas 2 linguri de faina de hrean si 2 linguri de faina de seminte de in, se adauga apa si se amesteca foarte bine, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta se inveleste in tifon si se aplica pe locul afectat vreme de 1 ora.
Otetul de hrean
Se rade o radacina de hrean si se introduce intr-o sticla. Se toarna deasupra otet de mere cu miere (se gaseste la Apicola), pana ce lichidul acopera hreanul. Se lasa sa se macereze intr-un loc cald, timp de zece zile, dupa care se scoate din sticla cate putin lichid, care se utilizeaza pentru aplicatii externe. Este folosit cu succes contra parezelor faciale, contra descuamarii pielii si a seboreei.
Indicatii terapeutice ale hreanului
•Guturaiul, tusea de diverse etiologii - se iau 5-6 lingurite pe zi de sirop de hrean, care se inghite incet, lasandu-l sa actioneze la nivelul gatului. Suplimentar se face gargara cu tinctura de hrean: trei lingurite de tinctura la un sfert de pahar de apa.
•Bronsita cronica si acuta, astmul - se consuma zilnic 3-4 lingurite de hrean ras, simplu sau in combinatie cu morcov dat prin razatoare. Hreanul are efecte antibiotice puternice, expectorante si bronhodilatatoare.
•Adjuvant in tuberculoza pulmonara - se administreaza zilnic, dupa mesele principale, cate 3-4 lingurite din tonicul pe baza de hrean descris mai sus.
•Polipii uretrali - se iau zilnic cate 4 lingurite de tinctura de hrean, dizolvate in putina apa.
•Digestia lenta, gastrita hipoacida - se consuma 2-3 linguri de hrean ras fin, in timpul meselor principale. Suplimentar, se pot lua inainte de masa 1-2 linguri de vin tonic cu hrean.
• Anemia la adulti - se iau cu cateva minute inainte de masa 3-4 linguri de vin tonic cu hrean.
•Reumatismul, guta - intr-o cana de lapte cald se pun 1-2 lingurite de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un tratament dureaza minimum 3 saptamani.
•Nasul infundat (rinita cronica) - se consuma hrean ras: 2-4 lingurite pe zi. Suplimentar se face tratamentul extern recomandat pentru sinuzita.
Aplicatii externe cu hrean
Sinuzita, rinita - intr-o basma de culoare rosie (asa cere traditia...) se pun 2 lingurite de hrean ras. Se aplica aceasta cataplasma pe zona fruntii atat timp cat este suportata, avand grija sa nu apara arsura pe piele. Nasul se desfunda aproape instantaneu si incep sa fie eliminate secretii din abundenta, curatindu-se astfel caile respiratorii superioare. Se recomanda sa se faca acest tratament, cu efecte extrem de rapide, cate patru-cinci zile la rand.
Bronsita, gripa, congestiile pulmonare - se aplica pe torace cataplasme cu faina de in si hrean (preparate dupa metoda de mai sus), care se tin vreme de 30-60 de minute. Aplicatia se repeta o data la 2-3 zile.
Durerile reumatice - pe zona afectata se aplica o cataplasma cu hrean crud atat timp cat nu apare senzatia de arsura. Suplimentar, dupa indepartarea cataplasmei se poate aplica un unguent camforat.
Paradontoza - se mesteca indelung hrean crud dat prin razatoare (eventual amestecat cu morcov ras pentru atenuarea iutelii). La nivelul gingiilor, hreanul are efecte de stimulare puternica a circulatiei si a proceselor trofice.
Stomatita - 3-4 lingurite de tinctura de hrean se dizolva in jumatate de pahar de apa. Se fac clatiri indelungate ale gurii cu aceasta solutie.
Paralizia faciala - se aplica pe obraz, de doua ori pe zi, o compresa cu otet de hrean, obtinut dupa reteta de mai sus. Peste compresa se pune un nailon si se tine o sticla cu apa calda, asa incat sa se obtina o usoara hipertermie locala. Fiecare aplicatie dureaza 10-15 minute.
Retete de frumusete
Ten palid, ofilit - se aplica cu un tampon de vata otet de hrean, care are efecte de activare a circulatiei sanguine si efecte tonice asupra pielii.
Mentinerea tineretii pielii - se aplica pe obraz seara, inainte de culcare, sirop de hrean, care se tine vreme de 10-15 minute, dupa care se indeparteaza cu un tampon de vata inmuiat in lapte.
Descuamarea tenului - se sterge zona afectata cu tinctura de hrean (eventual diluata in putina apa), dupa care se aplica un unguent de galbenele.
Precautii si contraindicatii
la tratamentul cu hrean
Intern, hreanul se administreaza cu prudenta persoanelor cu colon iritabil sau care sufera de gastrita hiperacida. Abuzul de hrean in alimentatie duce la deranjamente digestive si tulburari nervoase.
Extern, hreanul, mai ales sub forma de cataplasma, va fi folosit cu prudenta la persoanele care au pielea sensibila, alergica.
Mustarul
Exista doua specii de mustar: una cu semintele albe (Sinapis alba), care are efecte mai blande (dar este si mai slaba din punct de vedere terapeutic), si una cu seminte negre (Sinapis nigra), cu un puternic gust picant si extrem de rubefianta, care este de obicei preferata in terapie. Ambele sunt intens folosite in medicina populara, mai ales ca aplicatii externe in bolile bronho-pulmonare, in care fac adevarate minuni. Sa vedem in continuare cateva modalitati de preparare si cateva utilizari terapeutice ale ambelor specii de mustar:
Retete cu mustar
Faina de mustar
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau prin zdrobire in piua. Se pastreaza in recipiente inchise la culoare si in locuri racoroase. De regula, este de preferat ca faina de mustar sa fie folosita in primele 2-3 saptamani de la preparare, dupa aceea proprietatile sale curative diminuandu-se progresiv.
Se administreaza intern in lapte sau vin, iar extern se foloseste la prepararea cataplasmelor.
Cataplasma cu mustar
Se amesteca 3-4 linguri de faina de mustar cu apa pana se formeaza o pasta, care se pune apoi intr-un saculet de panza si se aplica pe locul afectat, tinandu-se pana la inrosirea pielii si aparitia unei usoare senzatii de arsura.
Pentru copiii peste 6 ani, cataplasma se prepara din 3 linguri de faina de mustar si 3 linguri de faina obtinuta prin macinarea semintelor de in. La copiii sub 6 ani aplicatiile cu mustar sunt contraindicate.
Indicatii terapeutice ale mustarului
•Constipatie cronica - se iau zilnic 1-2 linguri de seminte intregi de mustar alb, pe stomacul gol, inghitindu-se cu apa. Este un tratament eficient, dar contraindicat persoanelor care sufera de colon iritabil.
•Intoxicatii - se amesteca 1 lingura de faina de mustar negru intr-un pahar de apa si se ia pe stomacul gol. Provoaca aproape instantaneu un acces de voma care va elimina materiile toxice din stomac.
•Lipsa poftei de mancare - se pune un sfert de lingurita de faina de mustar negru intr-un pahar cu lapte. Se administreaza cu un sfert - o jumatate de ora inainte de masa.
Aplicatii externe cu mustar
Bronsita, astm, pneumonie - se aplica o cataplasma cu faina de mustar negru pe zona toracelui. Se mentine atat timp cat senzatia de arsura nu este foarte puternica, dupa care se indeparteaza si se acopera zona tratata cu un material calduros.
Dureri reumatice, nevralgii - in apa fierbinte din cada se pune un saculet cu 100-200 de grame de seminte de mustar negru. Se lasa circa 10 minute, dupa care se indeparteaza. Se fac bai generale cu durata de 10 minute in aceasta apa. Este un tratament valabil si in astmul cronic, in durerile cu diverse localizari produse de expunerea indelungata la frig sau curenti de aer.
Precautii si contraindicatii
la tratamentul cu mustar
Copiii sub 6 ani sunt extrem de sensibili la tratamentul cu mustar negru, care poate da intoxicatii severe.
Administrarea prelungita a mustarului, negru sau alb, devine iritanta si toxica, mai ales la persoanele cu dispepsie, cu stomacul sau colonul sensibil, care sufera de iritatii ale cailor urinare.
Ilie Tudor
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
