O sarbatoare a muzicii
Jazz Bucuresti 2003
Invitati de marca, sonuri divine, un public entuziast
Cand prin mahalalele Capitalei dambovitene a inceput sa curga tulburelul si sa pluteasca in aer savoarea pastramei fripte, mai spre buricul targului s-a pus la cale Festivalul de jazz "Bucuresti 2003". Si improvizatiile lautarilor, si jam-session-urile muzicienilor, pe toate le-a-mperecheat toamna, cu lumina ei trecuta prin miere si cu vartejurile ei de frunze ruginii. La Ateneul Roman, Sala Radio si Sala ArCub s-au perindat, in opt zile de maraton de jazz, muzicieni din Franta, Germania, Spania, Polonia, Sua si, desigur, crema jazzmanilor romani. Cu fondurile Primariei Municipiului Bucuresti (putin, ca intotdeauna, banul public!) si sprijinul Centrelor Culturale ale tarilor europene si Sua, care si-au trimis reprezentantii in acest festival, manifestarea, aflata la a cincea editie, nu a gasit anul acesta, din pacate, un partener in televiziunea nationala, ci intr-una particulara. Din acest motiv, nici publicitatea facuta in jurul evenimentului nu a fost foarte larga, ea nedepasind centura Capitalei, iar "insula" iubitorilor de jazz, si asa putini, s-a micsorat. Dar asta nu a impiedicat ca actul artistic in sine sa se deruleze la intensitate maxima si la un nivel de calitate impresionant. Incercam aici cateva schite de portret ale artistilor prezenti, pentru a va da dumneavoastra, cititorilor, imaginea si dimensiunile acestui eveniment.
Geamparaua "a la francaise"
Michel Marre, un francez indragostit de folclorul romanesc, a sustinut la Sala Radio un recital fulminant, combinand dupa retete de el stiute geamparaua dobrogeana cu muzica traditionala bretona si provensala. "Am compus o muzica originala, dupa ce am stat mai multe luni in Romania si am studiat folclorul autentic. In recitalul meu am fost sustinut de cativa muzicieni de jazz foarte buni de la Iasi, care au gasit ca lucrul in compania mea nu este o munca, ci o adevarata sarbatoare: ei au cantat la trombon, saxofon, contrabas, pian, trompeta, baterie, dar si la taragot sau tambal. Trebuie sa stiti ca eu sunt un muzician itinerant, ca trubadurii din Evul Mediu. Intr-o zi, am inteles ca jazz-ul e o muzica internationala, impregnata de spiritul fiecarui loc, al fiecarui popor care l-a adoptat, si am pornit intr-un lung periplu muzical, din Muntii Anzi pana in Kazahstan si India. Am stat si in Africa de Est, si in Cuba, dar cel mai mult timp mi l-am petrecut in Romania. Gasesc fascinanta muzica voastra traditionala. Compozitiile mele recente au elemente de muzica romaneasca si sunt impregnate si de folclorul tarilor pe unde am fost."
Nicolas Simion, saxofonist si basclarinetist de origine romana, a facut niste prelucrari tulburatoare ale folclorului transilvanean, dar si balcanic, cu care a obtinut mari succese in toata lumea. "Sinteze intre folclorul autentic si muzica de jazz s-au mai facut si cu cateva decenii in urma: Johnny Raducanu, Marius Popp, Richard Oschanitski, pianistul Jancksy Korossy (cu care am facut un duo formidabil in urma cu cativa ani si care a fost partenerul de scena al lui Johnny Raducanu, pana a ales sa emigreze, in anii 70) si alti cativa. Generatia noastra reia acest experiment, chiar daca unii dintre noi se pare ca au ales sa paraseasca tara. Eu am plecat in 1989, dar am revenit de mai multe ori, pentru diferite proiecte muzicale. In general, noi, jazzmanii, trecem granitele pentru ca asa face si jazz-ul. De aceea, eu cant acum intr-un trio in care mi se alatura un contrabasist german din Koln si un baterist american din Los Angeles. Iar numele band-ului meu este o parte din titlul viitorului meu Cd: "The Wild Dogs of Giulesti" ("Cainii vagabonzi din Giulesti"). Acest cartier bucurestean mi-a fost caminul in adolescenta, in perioada cand am urmat cursurile Liceului de Muzica si ale Conservatorului, desi eu sunt nascut si crescut in Ardeal, aproape de Brasov."
O figura aparte a facut-o Garbis Dedeian, saxofonistul - de departe - cel mai bun din Romania, care, intr-o formula largita de instrumentisti (cu fratele sau la claviaturi si cu Liviu Pop, baterist stabilit in America), ne-a depanat o istorie a jazz-ului de la dixieland si swing la zona de jazz contemporan. "Recitalul meu a fost un fel de evolutie a stilului, coaguland in final cele mai bune tendinte actuale, pentru a demonstra ca jazz-ul nu a ajuns la lada de gunoi a muzicii contemporane."
Marius Popp a aparut si el alaturi de bateristul Eugen Gondi, acum cetatean olandez, Mircea Tiberian, tot intr-o formula internationala, alaturi de un baterist bulgar si un basist german. Tot din Germania a venit un senzational (si unic in Europa) acordeonist de jazz, Manfred Leuchter, din Spania, Jorge Pardo, un flamenco-jazzman fulminant, pianistul american de jazz Michel Camilo, exponent al vitalitatii jazz-ului latin, un grup de foarte buni muzicieni din Ungaria, ca si din Polonia, tari unde gasim scoli solide de jazz. Dintre numele noi din Romania s-a remarcat grupul timisorean Acum, fondat si condus de cunoscutul muzician banatean Toni Kuhn, si East Village, cu Marta Hristea ca vocalista, improvizatoare si autoare de versuri in limba engleza. O nota grafica a sustinut atmosfera festivalului - expunerea colectiei (actualizate!) de afise de jazz a lui Alexandru Sipa, realizatorul de emisiuni de profil la radio si televiziune.
Si, in sfarsit, dar nu in ultimul rand, cu o ampla reverenta, dam Cezarului ce-i al Cezarului: toata admiratia si urarile noastre de viata lunga genialului Johnny Raducanu, pentru recitalul plin de vitalitate pe care l-a sustinut in cadrul festivalului, desi in urma cu foarte putin timp suferise o complicata interventie chirurgicala pe inima. In compania unor instrumentisti de marca: Alin Constantiu - clarinet, Marian Georgescu - chitara, lor alaturandu-li-se vocea de cristal frumos slefuit a aspirantei Maria Raducanu, Johnny ne-a oferit momente de tandrete sublima cu jazz-ul - cu o mana pe pianul Petrof si alta pe sintetizatorul Roland (pe care a programat un quartet de voci barbatesti, ultima sa "gaselnita" ca expresie muzicala), fericit intre cele doua instrumente, Johnny a facut pozne muzicale, spre deliciul publicului. Note fulgurante de pian si vocile sintetizate de pe orga lui fermecata ne-au transpus in plin Manhattan al anilor 30, cand jazzul se canta curat, fara nici un fel de influente. Atmosfera creata de seducatorul muzician s-a asternut pe umerii si pe sufletele infrigurate de vreme si vremuri ale spectatorilor ca o patura calduroasa, ca o bucurie de Craciun. El a reusit sa ne faca sa ne simtim asa, cu cinci bypass-uri pe inima lui mare si calda de gitan, implantate de doctorii de la Fundeni, cu doar doua luni in urma... "Nu-i asa ca nu se vede?", ma intreaba in culise, plin de verva. "La multi ani, Johnny, pentru cei 72 de ani acum, in 2 decembrie!"
O nota de "Exceptional" si publicului de jazz, putin, nici cat incape in sala ArCub, dar sfios, cugetator si grabnic aplaudator al momentelor de inspiratie - nu putine -, oferite de artistii care s-au perindat pe scena. Si, in fine, o incurajare pentru organizatori, sa avem parte si la anul de o noua editie a festivalului: Iulian Vrabete, basistul de la Holograf si prezentator al emisiunii "Taverna" de pe Romania 1, acum in postura de coordonator al festivalului, ne-a marturisit intentia sa constanta de a "recrea interes fata de o muzica umbrita de mercantilismul general fata de arta".
Corina Pavel
Fotografii: ArCub
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
