Cargo
Adi Barar
"Romania are inca foarte multi iubitori de rock"
Una dintre cele mai serioase formatii romanesti de muzica rock are de curand un nou solist vocal: Adi Igrisan. Ovidiu Ioncu Kempes, fostul "purtator de cuvant" al formatiei, celebru pentru vocea si prezenta scenica deosebite, a decis sa-si traiasca viata pe alte coordonate spirituale si geografice... Plecarea sa in Australia nu a schimbat insa destinul unei formatii cu renume, care dovedeste prin noul album ca pozitia cucerita de-a lungul anilor e solida si meritata pe deplin. Despre schimbarile produse in trupa ne vorbeste liderul acesteia, Adi Barar
"Daca ploaia s-ar opri"
- Cum decurg lucrurile in formatia Cargo, acum, ca aveti un nou solist vocal?
- E o intrebare destul de grea. Publicul ar putea raspunde mai bine decat noi daca sunt sau nu diferente semnificative. Tot ce pot sa spun, vazut din interior, e ca acum se lucreaza mult mai repede. Iar tot timpul acesta petrecut impreuna mi-a dovedit ca schimbarea solistului s-a facut aproape pe nesimtite. In ultima perioada, dupa accidentul lui Kempes, Adi Igrisan l-a secondat pe scena mai mereu. A fost ca o joaca, atunci cand a trecut de la locul din spate la cel din fata microfonului. Expresia lui vocala este foarte asemanatoare cu a lui Kempes si treaba merge excelent. Sigur ca, atunci cand Kempes a hotarat sa plece cu familia in Australia, ne-am speriat si noi putin. Dar cineva a venit cu ideea de a merge mai departe, asteptand parerea publicului. Am jucat aceasta carte, care s-a dovedit castigatoare. La primele concerte in noua formula a venit chiar mai multa lume decat de obicei. Erau, pesemne, carcotasii care asteptau sa vada daca mai putem, daca nu ne frangem cumva gatul pe scena. Apoi s-au triat, dar au ramas oricum foarte multi.
- Acestor foarte multi admiratori le-ati pregatit si un nou disc, promovat printr-o balada. De ce nu o piesa mai dura, de rock? Credeti ca publicul are nevoie de mai multa sensibilitate?
- Am ales sa promovam o piesa mai lenta tot datorita publicului. Avem un bun obicei de a prezenta piesele proaspat compuse in concerte, chiar daca nu au fost inca inregistrate. E un mijloc excelent de a le verifica valoarea. Publicul a reactionat cu mult entuziasm. De altfel, tot spectatorii i-au dat si numele, votand prin biletele. Acum, conform voturilor, piesa se numeste "Daca ploaia s-ar opri". Daca o piesa de rock are forta si e antrenanta nu inseamna ca ii lipseste sensibilitatea. Versurile formatiei noastre au avut intotdeauna o latura spirituala. E si cazul acestui album, intitulat "Spiritus Sanctus". Piesa care-i da numele este destul de lunga, are cinci parti si dureaza aproape noua minute. Are multe elemente inedite, de altfel, canta cu noi si un bun prieten, un preot de la Catedrala din Timisoara. Iar celelalte piese sunt asa cum sunt de obicei compozitiile Cargo: foarte bune si in acelasi stil. O trupa care se respecta si si-a gasit stilul nu are voie sa se mai abata de la el. Iubitorii de rock pot gasi, deci, in rafturile magazinelor, un album captivant, care cere putina atentie si, in mod clar, nu poate fi ascultat in timp ce mananci seminte sau citesti o carte.
- Cu atata muzica in viata voastra, mai aveti timp de familie, de sentimente, de pasiuni?
- In ciuda traiului nostru de vesnic nomazi, suntem niste persoane destul de stabile. Parem, intr-adevar, nascuti in caruta. Azi cantam intr-un loc, maine intr-altul. Stam destul de putin cu cei dragi. Iar asta atrage presa care vaneaza scandalurile sentimentale. In ceea ce ne priveste, nu au sanse prea mari. Nu ne place sa vorbim despre viata personala, tocmai pentru ca este personala si nu ne face placere sa o impartim cu nimeni. Ea nu are de ce sa ne influenteze cariera. Formatia Cargo trebuie sa fie apreciata prin ceea ce canta si atat.
- Dar publicul de acasa e mai inflacarat? Patriotismul local isi spune cuvantul?
- Pana nu demult, acasa nu aveam acelasi succes pe care il aveam in tara sau in Bucuresti. Mai nou, avem insa o sustinere extraordinara de la timisoreni. Pe noi ne bucura enorm ca publicul nostru e foarte variat. Se vede intr-un fel ca suntem o trupa longeviva. Avem admiratori mai in varsta, dar si liceeni care acum isi cumpara pentru prima data un album Cargo. Am reeditat primul nostru album pentru publicul tanar si a fost o marfa "fierbinte" pe tarabe. S-a epuizat urgent. Trecerea aceasta de la publicul vechi la cel mai nou se face aproape fara sa-ti dai seama...
"De muzica nu o sa ma simt niciodata obosit"
- Ce parere ai, ca muzician cu vechime, despre gusturile tinerei generatii? Mai este rockul la fel de apreciat ca pe vremuri?
- Vorba asta cu "rockul a murit" mi se pare o prostie. Noi avem foarte mult public. Poate nu mai exista atatia pletosi ca inainte. Dar nu conteaza cat de lung ai parul. Nu e suficient sa pui mana pe un album rock sau sa iti cumperi o geaca imprimata cu Harley. Sa traiesti in spiritul rock e ceva mult mai special, care nu se poate explica in cuvinte. Cert e ca Romania are inca foarte multi iubitori de rock.
- Si pe tine ce te face sa ramai fidel acestui spirit?
- Asta e modul meu de viata. Nici nu-mi aduc aminte de cand sunt asa, dar mi-am dat seama ca nu as fi fericit altfel. Iar oamenii care tin la mine si imi sunt apropiati, ori ma inteleg, ori au aceeasi afinitate pentru rock ori, pur si simplu, din respect, ma lasa in nebunia mea.
- Cu ce-ti ocupi timpul liber? Mai e loc si de altceva in afara de muzica? - Nu mai apuc sa fac aproape nimic in ultima vreme. Eu sunt foarte pasionat de masini si motociclete si chiar mi-am amenajat un garaj in care fac tot felul de modificari care-mi trec prin cap, ma ocup deci de motoare. Dar de la o vreme, s-a lasat praful pe ele. Mai scriu muzica de film, in afara de ce compun pentru Cargo. Daca e intr-adevar putin timp liber, fugim la pescuit. Imi place, dar nu e chiar o pasiune, pentru ca nu reuseste sa ma linisteasca. Am intotdeauna foarte multe de facut si ma enerveaza ca pestele nu mai musca odata. Asa ca ajung acolo inflacarat si plec intotdeauna nervos. Noroc ca de prins, prind ceva. Nu e o buna metoda de relaxare. Eu cel mai bine ma linistesc pe scena. Cand sunt acolo, nu ma simt deloc expus, ci, din contra, comunic foarte bine si ma simt natural. Publicul te poate face sa te simti extraordinar.
Dia Radu
Foto: Mediapro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
