Muzica
Alexander Balanescu
"Cantecele Mariei Tanase reprezinta esenta poeziei
si filosofiei romanesti"
Festivalul International de Dans "BucurEsti. Vest" a avut parte, la debutul sau, de prezenta unuia dintre cei mai apreciati violonisti si compozitori europeni din sfera muzicii contemporane: Alexander Balanescu. Scolit la Bucuresti - de unde a emigrat acum 34 de ani - si stabilit la Londra, distinsul muzician a prezentat un spectacol de muzica si dans, "Lume (joc si jale)", cu care a avut trei reprezentatii cu sala plina, la Teatrul Bulandra (sala Toma Caragiu), reprezentatii rasplatite cu ovatii. Spre deosebire de anul trecut, cand a concertat singur, muzicianul a avut alaturi "Cvartetul Balanescu", infiintat in Anglia, in 1987. "Ideea a fost sa inmanam acest spectacol artistilor romani, astfel ca el va intra in repertoriul Teatrului Bulandra si se va pregati pentru un turneu european", ne-a declarat creatorul sau. Muzical, spectacolul va fi sustinut de "Cvartetul Arpeggione", alaturi de care Balanescu a cantat la Iasi, pe 6 octombrie, iar dansatorii vor fi aceiasi ca la premiera: Carmen Ribian, Ioana Popovici, Cristina Simion, Eduard Gabia si Florin Fieroiu, ultimii doi fiind coautorii coregrafiei, semnata de britanicul Charles Lineham.
"Fiecare concert in Romania reprezinta un bun prilej ca publicul de aici sa se familiarizeze cu muzica mea. La Iasi, spectatorilor le-a placut, dar au fost cam socati de ce au auzit, in timp ce la Bucuresti, unde am mai cantat, au fost mai pregatiti. Muzica mea este destul de putin cunoscuta, totusi exista o cerere, tinerii se intereseaza de ea, ceea ce pentru mine este grozav. Proiectul prezentat la Teatrul Bulandra si la Iasi s-a bazat pe o relatie destul de libera intre muzica si dans, ceea ce a contat a fost atmosfera, "general mood", starea creata. Bazele au fost puse de mine si de Charles Lineham la Londra, iar comunicarea cu Eduard Gabia si Florin Fieroiu s-a facut initial prin e-mail-uri. La Bucuresti, am cantat cu cvartetul meu, cu care am mai concertat o singura data in tara, in 1992, la un festival al Uniunii Compozitorilor, iar la Iasi, am avut alaturi "Cvartetul Arpeggione", format din studente la Conservator: Anca Vasile, Alida Boboc, Diana Toma si Violeta Popescu. Am ramas foarte impresionat de talentul lor nativ, de inteligenta, de spiritul lor de adaptare, de felul in care, intr-un timp foarte scurt - eu am terminat compozitiile spre sfarsitul lui septembrie -, au inteles sensul muzicii mele. Au facut o munca extraordinara."
- Chiar daca filonul folcloric romanesc si-a facut simtita prezenta, foarte putini spectatori au descoperit ca sursa tuturor cantecelor din compozitia dvs. este Maria Tanase. Este greu sa pastrezi spiritul folcloric romanesc intr-o haina atat de moderna?
- Intr-adevar, in ultimii trei, patru ani am un interes deosebit pentru personalitatea si pentru muzica Mariei Tanase. Cantecele ei reprezinta esenta insasi a poeziei si filosofiei romanesti, iar eu sunt foarte sensibil la expresivitatea si emotia lor. Cred ca putini spectatori si-au dat seama de originea pieselor, pentru ca ele sunt reconstruite si filtrate printr-o sensibilitate... urbana, i-as putea spune. Urasc comercializarea folclorului, ceea ce ma intereseaza este sa pastrez, prin mijloace moderne ce pot atrage si tinerii indepartati de goliciunea si de lipsa de insemnatate a muzicii populare "oficiale", ritmul si spiritul cantecelor Mariei Tanase, ale folclorului romanesc. Am folosit in spectacolul "Lume" un cantec de leagan genial, pe care il ador, o doina ("doina recrutilor", in felul ei), un cantec impotriva razboiului si, prin contrast, "Butelcuta me", cu un ritm pe care eu il consider foarte funky, apropiat de cel al rocknroll-ului, poate cea mai vesela piesa din concert. In aceasta vara, am avut in Franta premiera spectacolului "Maria T.", in care folosesc si vocea ei. In plus, spectacolul a avut si o parte vizuala, proiectii video cu un iz abstract, poetic, nu documentarist, pornit de la imaginile din arhiva cu Maria Tanase si cu Bucurestiul anilor 50. Spectacolul a fost foarte bine primit, iar oamenii au fost intrigati de aceasta voce superba. Limba in care se canta a inceput sa nu mai reprezinte o bariera, asa ca imi doresc ca spectatori din cat mai multe tari sa o descopere pe Maria Tanase. Este foarte important pentru mine sa aduc spectacolul in Romania, sper eu, printr-un turneu in primavara anului viitor.
- In interviul pe care l-ati acordat anul trecut revistei noastre ne-ati prezentat programul dvs. de concert pentru vara lui 2002, un program sufocant. Ati continuat cu sirul spectacolelor? Ce proiecte aveti pentru toamna aceasta?
- Si in vara aceasta am avut doar cateva zile libere, pentru ca am concertat in Austria, Italia, Franta, Ungaria, Finlanda, cu proiecte diferite. De la Bucuresti, plec la Amsterdam, unde continuu turneul intrerupt - "Looking Up And Down", alaturi de doi muzicieni olandezi, un acordeonist si un violonist. Apoi, merg acasa, la Londra, unde sper sa fiu ceva mai liber, sa-mi spal si eu rufele si sa lucrez la un proiect important ce va avea premiera in mai, la Bremen.
- Pregatirea, repetitiile si spectacolele de la Bucuresti si Iasi v-au tinut mai mult timp in Romania decat in anii trecuti. Cu ce impresii plecati?
- Impresiile sunt foarte amestecate. Sunt plecat din 1969 din Romania si, cine stie, poate m-am burghezit eu prea tare, insa uneori am nevoie de-un zambet. Aici, in Bucuresti, oamenii mi se par abrupti, foarte tracasati. In Moldova am intalnit oameni mai calzi, mai prietenosi, insa acolo m-a deprimat saracia, culorile si cladirile gri, intre care, ce-i drept, se gasesc si adevarate bijuterii arhitectonice. In Romania, oamenii duc o lupta continua, chiar si pentru cele mai mici lucruri. O lupta a fost si pentru noi sa punem premiera asta pe picioare. De fiecare data cand solicitam ceva, primul raspuns era automat "nu". Cred ca in Romania, mai important decat starea economica precara este faptul ca multi oameni, in special cei care lucreaza in institutiile mari, nu si-au schimbat atitudinea, mentalitatea. Altfel, din punct de vedere profesional, a fost mult mai bine decat ma asteptam, perioada petrecuta aici a insemnat o adevarata injectie de energie. A insemnat mult pentru mine sa-mi ascult compozitiile cantate de tineri, a fost ca un test al functionalitatii acestei muzici. Lucrul alaturi de "Cvartetul Arpeggione" mi-a produs o placere enorma. In Anglia nu as fi gasit asa un grup. Poate as fi gasit muzicieni la fel de buni din punct de vedere tehnic, insa atitudinea, daruirea si entuziasmul lor mi-au placut foarte mult. De la componentele cvartetului iesean nu am capatat nici un "nu".
Iulian Ignat
Carte
Premiul Nobel pentru Literatura 2003
Un "om secret": J. M. Coetzee
Cei 18 membri ai Academiei Suedeze care decerneaza Premiul Nobel pentru literatura primesc in fiecare an cam 600 de propuneri din toata lumea. Candidatii, alesi dintre cei mai valorosi scriitori nationali, a caror opera e scrisa sau tradusa in limbi de circulatie (plus suedeza), trec apoi prin succesive selectii pana in varful piramidei, operatiile de filtrare fiind caracterizate printr-o lipsa totala de transparenta. Ceea ce nu impiedica zvonurile sa circule, lumea mizand in general pe nume universal cunoscute si iubite, precum Mario Vargas Llosa, Ernesto Sbato, Michel Tournier, Salman Rushdie, Milorad Pavic, Ismail KadarE, Philip Roth, Carlos Fuentes, Antnio Lobo Antunes, Norman Mailer s.a. Pe aceasta lista de "eterni candidati" care si-ar merita din plin premiul, figura de cativa ani si sud-africanul J.M. Coetzee, pe care cititorii romani n-au avut ocazia sa-l citeasca inca. E curios ca marile noastre edituri (Polirom, Humanitas, Rao, All), care traduc cu promptitudine tot ce-i mai bun in literatura universala contemporana, l-au ocolit, desi J. M. Coetzee a fost distins - fapt fara precedent - de doua ori cu cel mai important premiu literar britanic, Booker, a fost tradus cu succes in 25 de tari (in Suedia, cu aproape intreaga opera) si e studiat in universitati. Pronosticurile nu-l cotau insa printre favoriti, fiindca Africa de Sud isi primise deja Nobelul ei literar in 1991, prin Nadine Gordimer.
S-a confirmat iarasi ca votul juriului Nobel e atat de imprevizibil, incat nu se poate face nici un pariu. Decizia anuntata joia trecuta ne-a luat din nou prin surprindere (pana in ultimul moment s-a spus ca sansele cele mai mari le au Llosa si Roth). La inca un alb sud-african, a carui tematica e preponderent dominatia rasiala si patriarhala, nu se astepta nimeni. Si totusi, din cat m-am putut documenta (ce minunatie, Internetul!), se pare ca J. M. Coetzee isi justifica prin valoare literara premiul. Daca e mai putin mediatizat decat celebrii lui concurenti e fiindca refuza sistematic interviurile si aparitiile televizate, e un "om secret", traind intre catedra universitara si masa de scris, care spune tot ce are de spus doar in carti si articole. Ca sa va dati seama pana unde merge discretia lui: nici la ceremoniile de conferire a celor doua premii Booker nu s-a dus, si-a trimis editorul sa-l reprezinte. Cat despre biografia lui, iata ce am citit:
John Maxwell Coetzee (abia acum s-a aflat de la ce provin initialele) s-a nascut la Cape Town in 1940, intr-o familie de origine europeana. A urmat o scoala engleza si apoi studii superioare de lingvistica si informatica la Londra, dupa absolvire lucrand ca programator la Ibm. Cu banii astfel stransi, a plecat in Sua pentru studii avansate de istoria literaturii si semiotica, incununate cu un doctorat despre Samuel Beckett, sustinut in 1968. A predat apoi cativa ani literatura si lingvistica engleza la Universitatea din Buffalo, dar la inceputul anilor 70 a fost expulzat din Sua din pricina participarii sale la manifestatiile impotriva Razboiului din Vietnam. Asa ca s-a intors in orasul natal, unde a obtinut o catedra universitara de literatura engleza, si a debutat in 1974 cu un volum de nuvele, "Taramuri de crepuscul", publicat la Johannesburg. In 1977, prestigioasa editura londoneza Secker & Warburg (careia ii ramane fidel pana azi) ii accepta romanul "In inima acestei tari" (care va fi si ecranizat). Recunoasterea internationala a romancierului vine in 1980, cu "Asteptandu-i pe barbari", ce va deschide seria succeselor de critica si public: "Viata si timpurile lui Michael K." e incununat in 1983 cu Premiul Booker, ca si "Dezonoare", in 1999. Si celelalte romane ale lui - intre care doua autobiografice ("Copilarie. Scene din viata provinciala", 1997, si "Tinerete", 2002) si doua inspirate de opere literare celebre ("Foc", 1986, dupa "Robinson Crusoe", si "Maestrul din Petersburg", 1994, dupa "Demonii" lui Dostoievski) - ii propulseaza numele in elita literaturii contemporane mondiale. Caci fiecare din cele zece romane publicate pana acum aduce ceva nou in continut si forma, creeaza noi spatii ale imaginarului. Cu toate ca profesorul e toba de istorie si teorie literara, de lingvistica si semiotica, a optat in opera romanesca pentru o forma de realism cu impact si la marele public, pentru o naratiune fara artificii si digresiuni, exprimandu-si ideile doar prin actiune si personaje vii, emotionante.
Pentru a-i completa prezentarea, mai trebuie sa va spun ca J.M. Coetzee a scris si sapte volume de eseuri, ca e el insusi un critic literar de mare finete, solicitat de cele mai cunoscute reviste literare si academice de limba engle-za, si, ca un amanunt anecdotic, e un mare iubitor de animale (a scris o carte intreaga despre ele, le-a acordat un loc important in romanele lui si a tinut in Anglia un curs despre "animale in literatura"). De anul trecut s-a stabilit in Australia, unde preda la Universitatea din Adelaide. Ves-tea ca a obtinut Premiul Nobel pentru literatura i-a parve-nit acolo, dar ziaristii nu l-au putut gasi. Editorul lui a tinut o conferinta de presa in care a anuntat ca "domnul Coetzee e incantat de veste", dar ca nu va da interviuri nimanui. In aceste conditii, prezenta laureatului la ceremo-nia traditionala de inmanare a premiului in valoare de 1,3 milioane de dolari, ce va avea loc la Stockholm, la 10 decembrie, sta sub semnul incertitudinii.
Adriana Bittel
Institutul "Cervantes" - o poarta catre lume
In saptamana 13-20 octombrie se mai pot face inscrieri la cursurile organizate de Institutul "Cervantes" din Bucuresti.
Dupa cum se stie, acesta functioneaza din 1995 si face parte din "artileria grea" cu care Spania, "vecina" noastra de la extremitatea apuseana a Europei, doreste sa cucereasca sufletele si mintile romanilor. Este inutil sa accentuam importanta invatarii limbii spaniole, o limba in rapida expansiune pe plan mondial. In schimb, oferim cititorilor nostri cateva informatii necesare in anul academic 2003-2004, deoarece "Cervantes" ni se pare unul dintre putinele locuri din lume in care, in schimbul unor sume mult mai mici decat cele platite de obicei profesorilor particulari, poti invata o limba straina aproape "in joaca", fie ca esti absolvent de universitate, fie bucher de clasa intai. Diana Krenn, coordonatoarea de studii a Institutului, ne-a oferit un scurt interviu, din care reproducem un fragment:
"In cadrul ofertei academice", spune d-na Krenn, "Institutul propune cursuri generale de limba spaniola, atat pentru copii, cat si pentru adulti, cu durata de 20 de ore, respectiv 40 si 60 de ore (incepatori si avansati). La cursurile noastre se inscriu cei care nu se multumesc cu o abordare teoretica a limbii spaniole si care doresc sa comunice corect, deoarece activitatea noastra este orientata pentru a dezvolta competenta comunicativa."
D-na Krenn are dreptate: "competenta comunicativa" este un atu major al cursurilor de la "Cervantes", deoarece profesorii care predau aici, multi cu specializari la Madrid, sunt asistenti si lectori universitari de valoare, in general, sefi de promotie. Un evantai de mijloace didactice "de lux", printre care manuale si publicatii specializate, o biblioteca cu 10.000 de volume si sectie de imprumut interbibliotecar etc. sunt puse la bataie in vederea mentinerii Institutului in centrul interesului public. Titluri cu validitate internationala (Dele), cursuri speciale pentru traducatori, juristi, oameni de afaceri, studenti, medici, cu deplasarea profesorilor la sediile firmelor sau ale diverselor organizatii, deschid absolventilor oportunitati numeroase, printre care burse si cursuri de formare universitara in Spania. Pentru mai multe informatii si pentru inscrieri sunati la tel. 021/230.13.54, 021/230.17.81, e-mail: cenbuc@cervantes.es
Ion Longin Popescu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
