Monolog de viitor somer
In curand, o sa ma numar printre cei disponibilizati. O sa fiu somer. Somer - urat cuvant, ce te umple de spaima. Somer, somer, somer, iti rasuna permanent in minte! Te face sa te simti ca un lepros alungat la marginea societatii. Te simti trantit la pamant, inconjurat de dansul salbatic al intrebarilor: de ce eu, pe ce criterii? Stii doar ca ti-ai facut treaba constiincios, ca nu ai avut sanctiuni, ca ai fost scolarizat in domenii noi (informatica, domeniul calitatii) tocmai pentru ca unitatea sa se foloseasca de cunostintele tale.Si atunci? Te simti nedreptatit: de ce s-a renuntat la tine?
Caruselul intrebarilor se pune in miscare, te simti ametit, ti se face rau. Vrei sa strigi si nu poti. Realizezi ca nu o sa te auda nimeni. Te simti ca intr-un labirint unde te straduiesti sa gasesti o iesire, dar iti lipseste firul Ariadnei. Nu vezi nici o iesire! Te bantuie ganduri negre. "E o solutie?" iti tipa constiinta. "Ai copii, de ei ai uitat?" Asa e, incerci sa te imbarbatezi. Sa spui ca esti inca tanar, la cei aproape 40 de ani, ca o poti lua de la capat. Cineva din launtrul tau tipa. De bucurie sau de disperare?
Da! Pot sa o iau de la capat! O sa incerc altceva. "Ce?", te intreaba razand constiinta. In orasul tau de provincie, totul pare mort. Pana si oamenii. "Esti cu mine sau impotriva mea?", ii raspunzi.
Ceri sprijin din priviri, dar privirea iti este evitata. Unde iti sunt colegii, dar prietenii? Unde au disparut? Te-ai pierdut intr-un alt spatiu? Intrebarile te-au prins ca intr-un vartej. Te invartesc iar, si iar, si iar...
Ametit, realizezi abia tarziu ca nu te-ai ratacit. Ca nu esti intr-un alt spatiu. De acum faci parte din lumea somerilor!
Sunt pe listele de disponibilizati de la Cfr. Am incredere in revista dvs. ca imi va publica gandurile si sentimentele, pe care cu greu le-am pus in ordine. Sunt gata sa infrunt viata, sunt gata sa-mi infrunt viitorul... Orice s-ar intampla, va trebui sa gasesc in mine forta de a o lua de la inceput... nu pentru mine, ci pentru familia mea, care are nevoie de mine si pe care o iubesc foarte mult. Multi oameni se afla in aceeasi situatie ca mine, dar nu au curajul sa spuna ce simt. Eu am facut-o... sper sa nu regret.
Filipoiu Alina - e-mail: ingerasha15@yahoo.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
