Gia
"Cand lucrurile merg bine, n-ai voie sa fii nici obosit, nici trist"
E o dansatoare infocata, pasionata de pictura si poezie, dar mai ales de cantat. La 22 de ani, Gia e la primul album care a fost lansat cu succes de curand. Cum se numeste? "Eu"!
"In liceu am fost o mare timida"
Desi acum adora sa fie pe scena, sa agite multimea si sa o incante cu melodiile ei, Gia nu a fost nici rebela, nici nebunatica din fire, iar spiritul de gasca i-a lipsit cu desavarsire in liceu. O fata constiincioasa, dar cu prea putin curaj. "De cand eram mica, ma visam pe scena, in fata unei multimi de oameni. Nu credeam ca imaginea aceasta va deveni vreodata realitate. Pe atunci, nu faceam altceva decat sa invat. Eram foarte timida, nu vorbeam neintrebata, mi-era rusine si sa ies la tabla, la ore. Dupa liceu insa s-a intamplat exact contrariul. Imi placea extraordinar de mult Thalia, nu doar pentru felul in care canta, ci pentru intreaga ei personalitate. E foarte aproape de sufletul meu, e idolul meu. Pasiunea pentru ea m-a trezit la realitate, m-a facut constienta de sangele meu latin. M-a impulsionat foarte tare, mi-a aratat oarecum felul in care trebuie sa fiu si drumul pe care sa-l urmez. Asa s-a petrecut cu mine o schimbare de 180 de grade. Pe langa faptul ca am inceput sa cant si mi-am gasit o trupa, m-am inscris si la niste cursuri de actorie. Era un alt vis mai vechi de-al meu. Mergeam la workshop-uri, faceam mici spectacole, care m-au ajutat sa ma deschid fata de lume, sa devin mai dezinvolta si mai sigura pe mine. Muzica si teatrul te elibereaza de foarte multe complexe si frustrari."
Dupa un an si jumatate de studiu la Facultatea de Geografie, Gia a renuntat si a dat examen la Jurnalism, unde acum e in anul trei. "Eram foarte nehotarata la momentul respectiv, dar ma bucur ca acum mi-am gasit drumul. Muzica, teatrul si televiziunea sunt strans legate intre ele si cred ca m-as simti la fel de bine sa ma ocup de oricare dintre ele."
- Si cum ai ajuns sa te transformi din Gia cea cuminte si silitoare in Gia cea cu succes la public?
- Intai am cantat cu formatia Make Up, cu care nu am devenit prea cunoscuta. De altfel, nici nu mi se potrivea genul acela de muzica, m-am simtit foarte dezavantajata. Dupa multe greutati si tatonari, am dat drumul acestui proiect solo, in care am fost ajutata de Mircea Badiu. El a descoperit partea sensibila din mine si mi-a compus piese potrivite timbrului meu vocal. Si sunt fericita ca in sfarsit cant singura. Incerc zi de zi sa ma perfectionez, iau lectii de canto, de pian, de chitara, merg la repetitii, la studio...
- Inteleg ca timpul tau liber e din ce in ce mai putin...
- Da, dar nu-mi pare deloc rau. Daca tot fac un lucru, vreau sa-l fac bine. Nu pot renunta la un proiect pentru o bere cu prietenii. Si sunt sigura ca ei ma inteleg. Asta, pentru ca am putini prieteni, dar cei pe care-i am sunt prieteni adevarati. Eu cred ca prietenii se cunosc si la bine, nu doar la greu. Imi place sa ies cu ei in oras, desi nu sunt o mare petrecareata. Nu pierd prea multe nopti prin cluburi, mai degraba imi plac excursiile si calatoriile. Chiar acum prietenele mele au plecat la munte, iar eu a trebuit sa raman in Bucuresti, pentru filmari si pentru interviuri. In rest, prefer sa stau cu cei apropiati. Nu-mi plac intalnirile mondene, unde trebuie sa zambesc fals si unde nu pot sa fiu asa cum sunt eu. Mie imi place sa fiu copilaroasa, in acord cu anii pe care ii am. De altfel, sunt foarte legata de copii. Mai demult, chiar scriam poezii si povesti pentru copii. Vreau ca mai tarziu sa public o carte cu povestile mele. Dar deocamdata nu prea mai am vreme si de asta, mai ales ca acum scriu versurile propriilor cantece. Astept sa vina si zile mai libere, sa mai am si eu timp sa ma uit la televizor, sa merg la piscina, sa merg sa alerg, sa am timp de Internet sau de cumparaturi.
- Parintii au fost alaturi de tine cand ai decis sa te apuci de muzica?
- La inceput au fost mai reticenti, imi tot spuneau sa ma tin de facultate. Mie mi-era foarte greu sa le explic ca nu mi se potriveste Facultatea de Geografie. Iata insa ca acum sunt foarte mandri de mine. Ma tin si de scoala, merge bine si cu muzica. Am fost foarte bucuroasa cand la lansarea de pe litoral, mama a venit doar cateva ore, special sa ma vada cantand. Nu mai au de ce sa-si faca griji. Si, oricum, eu m-am lansat relativ tarziu, la o varsta la care nu ma mai poate lua valul. Mediul artistilor e o lume in care te pierzi repede, daca nu stii sa-ti pastrezi verticalitatea. E un miraj care te poate fura usor.
- Nu te oboseste faptul ca trebuie sa fii mereu pe drumuri?
- Uneori da, dar imi place sa calatoresc. Iar daca plec sa cant pe undeva, sunt cu atat mai bucuroasa. Vara asta am avut multe concerte si probabil voi avea si un turneu de promovare in toamna. Deja s-au infiintat fan-cluburi in tara, exista si un site www.gia.ro. O piesa de-a mea e ceruta chiar in Olanda, la un radio din Amsterdam. Asa ca toamna asta trebuie sa inregistrez varianta englezeasca, pentru a o trimite acolo. Sunt fericita ca merge bine totul. Se pare ca norocul mi-a suras, in sfarsit. Si, ca sa-ti raspund la intrebare, cand lucrurile merg atat de bine, n-ai voie sa fii nici obosit, nici trist, chiar daca mai sunt atatea lucruri pe care n-ai apucat sa le faci.
- Cum ar fi...? Nu simti nevoia sa recuperezi orele de distractie care ti-au lipsit in liceu?
- Ba da, pentru ca in liceu nu m-am distrat chiar deloc. Mi-ar placea sa am mai mult timp sa dansez. Imi place muzica latino si sunt foarte mandra de sangele meu latin. Ma mai pasioneaza paranormalul, ezoterismul, dar nu prea mai am timp sa citesc. Si mi-as dori la nebunie sa fac yoga. Astept insa sa descopar un yoghin adevarat, pentru ca nu vreau sa ma dau pe mana sarlatanilor.
Dia Radu
Foto: Roton
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
