Eveniment
Festivalul International "George Enescu" - editia a Xvi-a
Si anul acesta, prin stradania organizatorilor sai, Festivalul International "George Enescu" se va bucura de o prestigioasa participare internationala. Deschiderea va fi pe 12 septembrie, cu un concert sustinut de London Symphony Orchestra. Programul cuprinde doua parti si, mai putin obisnuit, vor fi doi dirijori: vom asculta Rapsodia 1 si Simfonia 1 de Enescu sub bagheta lui Cristian Mandeal, iar in partea a doua, Sir Colin Davis va dirija Simfonia a 9-a "Din lumea noua" de Dvorak. Nu multe festivaluri isi permit sa aiba in program invitati ca London Symphony Orchestra, Royal Philarmonic Orchestra, Wiener Philarmoniker, Orchestra del Maggio Fiorentino, Moscow Philarmonic Orchestra, Royal Stockholm Philarmonic sau Orchestra Simfonica dellAccademia Nazionale Santa Cecilia. A le asculta pe viu este visul oricarui meloman. Prietenii mai vechi ai Festivalului - dirijorii Zubin Mehta si Lawrence Foster vor fi prezenti si la aceasta editie. Distinsa soprana Leontina Vaduva va sustine un recital, fiind acompaniata la pian de Vicenzo Scalera.
Un loc aparte il va avea in Festival premiera operei "Oedipe" de George Enescu, in regia fostului nostru compatriot Petrika Ionesco, stabilit la Paris. Scenografia este semnata de Christoph Valeaux; dirijeaza Ernst Marzendorfer.
Pretul abonamentelor este cuprins intre 2.000.000 si 4.800.000 lei; la aceste sume se adauga timbrul muzical, in valoare de 5%. Concertele au loc la Sala Mare a Palatului, Sala Radio, Ateneu si Opera Romana.
In perioada 7-14 septembrie se va desfasura si Concursul International "George Enescu", care este organizat pe patru sectiuni - pian (presedintele juriului sectiunii este Lazar Berman), vioara (presedinte: Dmitry Sitkovetski), canto (presedinte: Christa Ludwig) si compozitie (presedinte: Stefan Niculescu). Marele Premiu al acestei editii are valoarea de 15.000 dolari. Pentru sectiunea de pian va fi acordat un premiu special, in valoare de 6000 dolari, pentru cea mai buna interpretare a Sonatelor 1 sau 3 de Enescu. Un premiu similar va fi acordat in cadrul sectiunii de vioara, pentru cea mai buna interpretare a Sonatei pentru vioara nr. 3 de Enescu sau a Suitei pentru vioara si pian "Impresii din copilarie". Nici participantii la Sectiunea Compozitie nu sunt dezavantajati: pentru sectiunea de muzica simfonica va fi acordat un premiu de 10.000 dolari, iar cea mai buna lucrare de muzica de camera va fi premiata cu 7000 dolari. Laureatii vor avea posibilitatea sa participe la turnee de concerte si recitaluri atat in Romania, cat si in strainatate; totodata, vor avea sansa participarii la editia din 2005 a Festivalului International "George Enescu".
Festivalul "Enescu" se desfasoara sub patronajul Presedintelui Romaniei, Ion Iliescu, presedinte de onoare al acestei editii este Ioan Holender, directorul Operei din Viena, iar director artistic este dirijorul Cristian Mandeal.
Claudiu Ionescu
Pop-Rock
O muzica vesela, de caterinca, de sugubelnita
Fara complexe, cei trei membri ai trupei Plus 2 ne intriga si ne incanta totodata cu videoclipul piesei lor "Cocoshii", difuzat cam de-o luna pe postul Atomic. Muzica lor nu este hip-hop, cum ati fi fost tentati sa o clasificati la prima auzire, ci "happy-hop". Un nou stil, inventat de cei doi nonconformisti, baieti de cartier si mai ales baieti de baieti, pe numele lor Mihai Borcan (zis Mike) si Cristian Ghena (zis Ice). "Cocoshii" este single-ul extras de pe noul lor album, intitulat "La Mamaia", clipul piesei fiind, in regia lui Cristian Dumitru, dinamic, cu un story amuzant. "Happy-hop-ul este un gen de muzica autohton", explica artistii, "este un gen de muzica neagra, provenit din hip-hop, pe care, cu ajutorul unei galeti de lavabil, l-am colorat si introdus in lumea pieilor albe. Si de ce happy, in loc de hip? Pentru ca este o muzica vesela, de caterinca, de sugubelnita." Mike o adora pe Kylie Minogue, dar este si un fan inrait Busta Rhymes, Dr. Dre, Cypress Hill, Ja Rule si Miss Elliot. Din muzica romaneasca prefera, se-ntelege, Parazitii si Bug Mafia. Ice prefera Death Row Records si, eventual, Bone ThugsnHarmony si are, la fel ca si colegul sau, acelasi respect pentru Parazitii si Bug Mafia. Cei doi canta impreuna de sapte ani si au scos cinci albume. Dupa ce s-au facut cunoscuti cu celebra piesa "Dau la pompa", au produs noul album, "La Mamaia", la Casa de discuri Intercont Music. Lansarea a avut loc la discoteca "Primo" din Mamaia, invitati speciali in deschiderea concertului fiind Nico si Cabron, de la Codu Penal. Albumul cuprinde 10 piese care, cu siguranta, vor face deliciul zilelor de vara, fiind in acelasi stil "happy-hop": muzica vesela, umor negru, texte colorate.
Corina Pavel
Carte
Selectia Formula As
Adrian Majuru, "Bucurestii mahalalelor sau periferia ca mod de existenta", Editura Compania (tel. 021/211.59.64), 248 pag., 240.000 lei. Numarul cartilor despre Bucuresti sporeste mereu. Privita cu diferiti ochi - ai calatorului sau rezidentului strain, ai memorialistului localnic, ai istoricului, arhitectului, sociologului si etnologului, ai reporterului, romancierului, poetului - Capitala noastra se dovedeste un subiect inepuizabil. Si foarte atragator, de vreme ce tenteaza atatia condeieri, iar opurile lor au cautare. Vastei bibliografii i se adauga acum inca un volum, despre un aspect mai putin "batut": periferiile bucurestene cu istoria lor, de la intemeiere si pana in prezent. Autorul e un tanar doctorand in istorie si publicist, cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti si muzeograf coordonator la Muzeul de Arta Populara "Dr. Nicolae Minovici". Dupa cum aflam dintr-o succinta prefata a editoarei Adina Keneres, volumul s-a alcatuit din imbinarea (si "slefuirea") unui studiu academic de specialitate, cu o serie de eseuri pe tema spiritului periferic. Acestea din urma - cu accente pamfletare si o viziune cam pesimista (uneori, de-a dreptul scarbita) a prezentului si perspectivei. A rezultat o carte hibrida, interesanta mai ales pentru bogatia informatiei istorice si pentru numeroasele harti, ilustratii si fotografii de epoca, judicios paginate la text, dar si in grupaje separate, pe hartie velina - provenite in majoritate de la Muzeul Municipiului Bucuresti. Stiati, de pilda, ca termenul "mahala", provenit din turca, era intre 1300 si 1830 sinonim cu cartier, indiferent de plasarea acestuia in centrul sau la marginea orasului? Sau ca, in secolele Xiv-Xvi, perimetrul ultracentral de azi era lunca inundabila si nelocuita a Dambovitei, cu lacuri si mlastini, inconjurata de dealuri cu mici asezari satesti? Ca orasul s-a intemeiat datorita Targului bianual de Mosi, ce a statornicit in apropierea lui o mica cetate, devenita la mijlocul secolului al Xv-lea resedinta domneasca? Asa a aparut Targul Bucurestilor, cu zone locuite de negustori, mestesugari si agricultori (mahalaua Sf. Gheorghe Vechi), de dregatori domnesti si boieri (mahalaua Balaceanului, cam intre Curtea Veche si Posta Mare) sau de osteni cu familiile lor (mahalaua Trambitasilor, intre magazinul Victoria de azi si malul Dambovitei). Acestea sunt cele mai vechi cartiere. Pana in secolul al Xviii-lea, Bucurestii isi dubleaza suprafata si apar noi mahalale, multe numite dupa biserici sau parohii: Coltei, Enei, Batistei, Amzei, Schitul Darvari, Popa Chitu, Popa Soare, Popa Nan etc. Locuitorii traiau in comunitati aproape inchise si se cunosteau intre ei. Adrian Majuru ne da si explicatii anecdotice legate de numele unor vechi strazi. De pilda, ma intrigau nume precum Zece Mese sau Scaune. Aflu acum ca numele acesteia din urma vine de la faptul ca, generatii de-a randul, locuitorii acestei strazi aveau obiceiul ca, seara, dupa cina, sa se adune cu totii la taifas, cu narghilea si cafea, la poarta cate unei familii care scotea toate scaunele din casa in acest scop. Sindrofia se muta pe rand, de la o casa la alta. In documentele consultate, Adrian Majuru a gasit o multime de asemenea povesti, dar si destine de case si de targoveti de diferite profesii si categorii sociale. In capitole separate (urmate de bibliografii ce ne indica volumul de munca al cercetatorului), ne e povestita sec istoria cate unui cartier reprezentativ pentru o anume epoca. De pilda, "Mahalaua Coltei sau o veche periferie-tip" e urmat de "Cartierul Damaroaia sau varstele periferiei recente"; de remarcat ca, de la generic la titlurile din cuprins, toate contin conjunctia cu functie explicativa sau: un artificiu editorial pentru a lega studii si eseuri disparate, caci volumul e mai curand o alaturare de fragmente in tema decat un demers coerent. Sarind de la o perioada istorica la alta, de la trecut la prezent, de la rigoarea stiintifica la meditatiile si subiectivitatile unui tanar intelectual exasperat de invazia mitocaniei, vulgaritatii si murdariei din Capitala zilelor noastre, "Bucurestii mahalalelor", in haina ei editoriala elegant croita, e o carte instructiva.
Adriana Bittel
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
