Drumul spre Budapesta
Reuniti la Sfantul Gheorghe, sambata, 31 mai a.c., radicalii din Udmr si-au anuntat intentia constituirii unui Consiliu National Maghiar al Tinutului Secuiesc, in paralel cu un Consiliu similar al tuturor maghiarilor din Romania. Consiliul Tinutului Secuiesc are ca scop declarat obtinerea autonomiei teritoriale pentru maghiarii din Harghita si Covasna, unde alcatuiesc un bloc etnic compact. Condusi de episcopul Tkes Laszlo si de deputatul Toro Tibor, participantii s-au pronuntat pentru amendarea politicii Udmr care "s-a rupt complet de idealurile maghiarimii, autonomia si autoguvernarea". Liderii Udmr au pactizat, dupa Tkes Laszlo, cu Nastase si Hrebenciuc, "care i-au facut sa uite drumul spre Budapesta si sa-l prefere pe cel spre Bucuresti". Udmr nu mai reprezinta asadar aspiratiile minoritatii maghiare, devenind un instrument al politicienilor romani care isi pot exercita astfel "terorismul economic si politic". Cnm trebuie sa preia stindardul minoritatii pentru ca, pana in 2007, sa obtina sprijinul Europei pentru realizarea efectiva a autonomiei si a autoguvernarii. Sa obtina, altfel spus, independenta enclavei Har-Cov fata de Romania.
Episcopul Tkes vantura de mult astfel de idei. "Drumul spre Budapesta" este telul lui dintotdeauna. Extremismul sau nationalist este chiar mai mare decat al adeptilor Ungariei Mari din "patria mama". Ultima lui gaselnita, formarea unei patrii-mama "interna", vizeaza in fapt doar o etapa in reconstituirea Ungariei istorice "din Carpati la Adriatica", chiar daca formal sustine ca autonomia si autoguvernarea vor fi obtinute in cadrul Statului roman. Declaratiile lui de la Sfantul Gheorghe nu sunt deci noutati. Ele nu ar merita o atentie speciala, daca nu ar avea consecinte concrete in functionarea vietii politice romanesti. Pentru ca, dincolo de discursul sovin si iredentist despre "romanizarea fortata a Tinutului Secuiesc, prin autoritati si prin expansiunea ortodoxiei", Tkes Laszlo si emulii sai vizeaza constituirea unei alternative politice la Udmr, punand astfel in pericol nu numai viitorul actualului partid etnic, ci si intregul arc politic roman. Un nou partid al etniei maghiare din Romania ar putea duce la pulverizarea bazinului electoral compact de 6-7% pe care Udmr-ul s-a bazat mereu. In conditiile pragului electoral de 5%, dizolvarea unitatii politice a minoritatii poate face ca ea sa-si piarda reprezentantii din Parlament, ceea ce ar afecta viata democratica a tarii. Chiar daca nu suntem de acord cu existenta unui partid etnic, pentru ca este normal ca si in randurile populatiei minoritare sa existe tendinte politice divergente de aceeasi natura cu ale ansamblului social roman, disparitia reprezentarii, fie si pentru un ciclu electoral, a unei parti a populatiei Romaniei poate avea consecinte dezastruoase. Cu toate "defectele" ei, Udmr a avut (si are) un rol semnificativ in viata politica romaneasca.
Minoritatea maghiara din Romania a obtinut practic toate drepturile pe care democratia europeana le garanteaza grupurilor etnice din statele nationale. Participarea Udmr la guvernare, din 1997 cu Cdr si din 2000 cu Psd, a dat posibilitatea satisfacerii tuturor aspiratiilor maghiarimii din Romania, cu exceptia punerii in discutie a statutului de stat national al tarii. Aderarea la Ue si "spiritualizarea" granitelor existente vor face ca si acest "obstacol" pentru antanta romano-maghiara sa fie depasit. Intr-o Europa unita segregatia etnica nu are ce cauta. Presiunile facute de Ue pentru amendarea de catre Budapesta a Legii Statutului Maghiarilor sunt o dovada ca noua Europa exclude discriminarile nationale, favorizand insa pastrarea identitatii culturale. In timp, prin adoptarea legislatiei comunitare, dar si prin dirijarea fondurilor de dezvoltare, chiar si discrepantele economice dintre comunitati se vor atenua. Tulburarea apelor, prin agitarea unui extremism nationalist, iredentist si sovin, nu face decat sa intarzie un astfel de proces, provocand suferinte inutile tuturor partilor interesate. Problemele lumii contemporane sunt altele decat cele care au dus, in secolul al Xix-lea, la formarea unei Europe a natiunilor.
Disparitia Udmr, fortata de gruparea Tkes prin exacerbarea unui nationalism segregationist, va avea ca efect pervers si intarirea extremismului nationalist romanesc. In locul problemelor reale ale tarii, in special economice, vor fi dezbatute probleme vetuste, specifice ideologiilor nationaliste si etnocentrice. Prm-ul va specula ideea patriei in primejdie, vizand cresterea impactului sau electoral in Transilvania. In lipsa unui program economic de redresare a tarii, el va folosi intens tema nationalista, obligand si celelalte partide sa-si schimbe domeniul de confruntare. Daca "previziunile" Prm-iste de la alegerile din 2000 privind evolutia Udmr-ului nu s-au indeplinit, Cnm-ul lui Tkes pare a le reactualiza. Extremismele se atrag si se sprijina reciproc. O crestere a ponderii electorale a Prm-ului poate avea insa consecinte grave pentru Romania. De la blocarea ajutoarelor economice pana la punerea in carantina a tarii. Numai astfel de perspective mai lipsesc starii actuale a Romaniei. Exacerbarea discursului nationalist va abate atentia si de la cautarea solutiilor concrete pentru eradicarea plagii coruptiei. Pentru ca Prm-ul va amalgama propagandistic justitiarismul lui gaunos cu nationalismul extremist, sustinand ca saracia si criza economica ar fi consecinte si ale segregarii etnice si sprijinului extern pentru minoritati. Agitatia sovina a lui Tkes Laszlo va genera agitatia simetrica a lui C.V. Tudor.
Oricine se informeaza asupra negocierilor Romaniei cu Ue va observa ca autonomia locala, descentra-lizarea si regionalizarea sunt obiective pe care tara noastra trebuie sa le atinga. Dar euroregiunile nu sunt axate pe granite etnice, ci pe bazine economice. Multi romani din Transilvania isi doresc si ei autonomia teritoriala, regionalizarea, pentru utilizarea mai eficienta a resurselor locale, pentru a scapa de "tirania" unui buget centralizat, din care fondurile sunt utilizate adesea aberant, pentru rezolvarea unor situatii conjuncturale. Dar ei, ca si majoritatea membrilor etniei maghiare din Romania, nu urmaresc o separare de restul Statului roman, asa cum isi propune episcopul Tkes. Autonomia regionala nu inseamna renuntarea la "drumul catre Bucuresti" in favoarea "drumului spre Budapesta". Solutia segregationista si iredentista nu are nici un viitor. S-a mai observat, de altfel, ca un transfer al Transilvaniei la Budapesta ar genera Ungariei aceleasi probleme pe care le are acum Romania. Or, in contextul aderarii in trepte la Ue, Ungaria nu-si poate asuma un "pachet de dificultati" care i-ar greva dur situatia economica. Guvernantii unguri, mai putin infierbantati ca episcopul Tkes sau C.V. Tudor, stiu asta. Solutia Transilvaniei, inclusiv a etniei maghiare de acolo, nu se poate rezolva decat in Romania, in contextul aderarii la Ue. "Drumul la Budapesta" nu duce, acum, nicaieri.
Toma Roman
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
