ZoologieMigratia pasarilor - unul dintre marile mistere ale naturiiDialog cu d-na Angela Petrescu, ornitolog, cercetator la Muzeul "Grigore Antipa" Ma uit pe fereastra si parca mi-e ciuda pe primavara ca intarzie atat. Mi-e ciuda pe ea ca nu-mi da mai repede pomi infloriti, mi-e ciuda ca nu ascunde noroiul cu firicele de verde crud, mi-e ciuda ca nu impodobeste odata copacii cu frunze. Ies din casa chemata parca de soare, pornind in cautarea, aproape disperata, de semne ca primavara totusi se-apropie. Ajung in parc si o larma placuta ma inconjoara. Un zgomot familiar, venind de undeva, din copilarie. Ingramadite pe ramurile inmugurite ale copacilor, zeci de pasari se intrec in triluri si ciripituri. "Iata-le!", imi zic bucuroasa, "s-au intors." Si-mi amintesc de primele zile de scoala, cand invatatoarea ne intreba:"Copii, ce este primavara?". "Primavara este anotimpul in care natura reinvie si pasarile calatoare se intorc din tarile calde", raspundeam cu totii intr-un suflet, bucurosi ca era un raspuns atat de simplu si-adevarat. Pe atunci, eram sigura ca exista o pasare-ghid care stie drumul, ca toate berzele aveau in traistele lor de postas cate un pachetel cu mancare, ca acela pe care mi-l punea mama in ghiozdan, ca tarile calde erau colea, cam pe la linia orizontului care vesnic mi s-a parut ca are mult mai mult soare decat curtea mea. Au trecut de atunci desteui ani. Ani muti, in care m-am indepartat vertiginos de copilarie, dar de ma intreaba cineva ce este primavara, raspund la fel ca atunci: "Primavara este anotimpul in care natura reinvie, iar pasarile calatoare se intorc din tarile calde...
- D-na Angela Petrescu, ce este migratia pasarilor?
- Un mare mister, in ansamblul ei. Desigur ca stiinta a mai deslusit din el, dar mai are inca mult de lucru. In general, se stie ca migratia pasarilor reprezinta acele calatorii pe care zburatoarele le fac din zonele in care cuibaresc, adica de acasa, spre tinuturi mai calduroase - in care se hranesc, se odihnesc, ierneaza - si invers. De fapt, nu numai aceste lungi voiaje definesc termenul de migratie. Tot la fel se numeste si cautarea de locuri mai primitoare, atunci cand pasarile nu mai gasesc hrana sau sunt atacate prea des de pradatori - fie ei animale sau oameni. Tot o migratie efectueaza pasarile adulte cand esueaza reproducerea si se muta definitiv in alte zone, mai convenabile. Pe scurt, orice calatorie facuta de pasari este o forma de migratie.
Porumbeii cu ochelari - Sa ne oprim la calatoriile acelea lungi, care starnesc atata curiozitate si mister. Au calatorit pasarile dintotdeauna sau este acest fenomen o consecinta a evolutiei vietii pe planeta noastra?
- Dupa ani si ani de cercetari, se pare ca oamenii de stiinta au ajuns la un consens, si anume ca fenomenul de migratie a pasarilor este strict legat de modificarea climatului pe Pamant. Mai precis, pasarile au inceput sa migreze odata cu era glaciara. Inrautatirea conditiilor de viata, aparitia iernilor grele si de lunga durata le-au silit sa caute locuri mai calde, sa parcurga distante tot mai lungi, pana cand s-au transformat in pasari calatoare. Cum s-a transmis de-a lungul vremurilor "stiinta" aceasta a calatoriei? Ereditar. Puii stiu acum incotro s-o apuce, cand, pe unde, din instinct, chiar de la prima calatorie. Este extraordinar cum se pregatesc pasarile de migratie, chiar si atunci cand nu sunt lasate in pace. Pentru o astfel de experienta a fost tinuta o silvie zece ani intr-un laborator, respectandu-se alternanta noapte-zi, conditiile de umiditate si caldura, hrana. Pasarea si-a urmat constant transformarile specifice migratiei: a naparlit la timp, s-a ingrasat iarna, i-a aparut asa-numita "insomnie de migratie", care reprezinta de fapt capacitatea si rezistenta de a zbura noaptea, apoi a slabit la loc, si tot asa, an de an. Apoi, fara ca aceasta pasare sa fi migrat vreodata, ea s-a descurcat perfect de la prima incercare, repet, dupa zece ani de captivitate.
Plecarile si sosirile pasarilor sunt in continuare in stransa legatura cu temperatura, cu dezvoltarea vegetatiei si posibilitatile de hranire. Majoritatea pasarilor migreaza toamna, foarte incet; zilele calde, hrana inca indestulata le intarzie din drumul lor. Cocorii poposesc la noi 2-5 saptamani, la fel si ratele sau gastele. Uneori, o racire brusca a vremii poate produce intarzieri sau chiar retragerea pasarilor migratoare. Sitarii de padure, de exemplu, care traverseaza primavara sesul Munteniei si Olteniei, la o inrautatire a vremii se intorc in padurile de ses, unde asteapta incalzirea. Daca temperaturile scazute se mentin mai mult timp, pasarile se pot abate de la drumul lor obisnuit, iar uneori chiar se ratacesc. Asta se intampla insa foarte rar.
- Dupa ce "busola" se ghideaza de fapt pasarile calatoare, de nu dau gres aproape niciodata in orientarea lor?
- Iata unul dintre marile mistere ale migratiei, de fapt ale naturii in general! Este cert ca luna si soarele joaca un rol fundamental in orientarea pasarilor. La fel si asezarea stelelor. Toate aceste elemente astrologice sunt adevarate busole. Insa, parca anume ca sa ne contrazica, porumbeii cu experienta se pot orienta cu precizie in drumul lor spre casa, pe un cer total acoperit. Tot bine se descurca pasarile care migreaza noaptea (randunelele, ratele, lisitele, ciocarliile) atunci cand stelele nu se vad din cauza norilor. Deci, astrele nu sunt singurele ajutoare ale pasarilor. Ele au nevoie si de o harta, si atunci se orienteaza dupa relief. Cand acest peisaj se schimba brusc, pot aparea chiar accidente. De exemplu, in orase, daca un bloc se construieste de toamna pana primavara si pasarile nu au apucat sa se familiarizeze cu prezenta lui, ele vor fi atrase de lumina geamurilor in care se reflecta soarele si se intampla deseori sa se loveasca de ferestre. Acestea sunt insa accidente. S-a dovedit ca, de fapt, relieful joaca un rol mult mai scazut in orientare decat soarele sau stelele: unor porumbei li s-au pus lentile de contact care le-au diminuat considerabil vederea - nu distingeau mai departe de 3 m -, dar iata ca ei au ajuns acasa, fara nici o problema si exact la timp. Dupa ce s-au ghidat totusi? Inca tot nu stim exact, de parca acest miracol pur si simplu nu vrea sa se lase descifrat.
- Ce distante strabat pasarile din Romania si cum rezista ele la un asemenea efort?
- Pasarile migratoare din tara noastra pleaca toamna, in general, in sudul Africii, parcurgand astfel intre 7000 si 10.000 de kilometri. Berzele au nevoie de trei luni pentru a parcurge distanta dintre locul de cuibarit si cel de iernat, randunelele - de doua. Partea cea mai grea a calatoriei o reprezinta traversarea Marii Mediterane. Berzele, de exemplu, prefera sa o ocoleasca prin Asia Mica si Gibraltar, pentru ca ele nu se pot odihni pe suprafata apei. Cocorii, desi foarte asemanatori ca structura cu berzele, rezista sa traverseze Mediterana, pentru ca ei folosesc falfaitul aripilor alternat cu planarea, si astfel consuma mai putina energie. Distanta pare enorma, insa ele si-au dezvoltat de-a lungul timpului tehnici incredibile de conservare a rezistentei, de la grasimea acumulata in timpul iernii, la viteza si maniera de zbor. Grasimea este cel mai bun si cel mai "ieftin" combustibil pentru pasari. Cele mici, care efectueaza zboruri non-stop, pot inmagazina grasime de pana la 50% din greutatea corpului. Pasarile de talie mare nu-si pot permite luxul unei asemenea ingrasari, pentru ca ar deveni mult prea grele. De fapt, o pasare in zbor isi "teleghideaza" puterea pentru a-si suporta propria greutate, pentru a invinge rezistenta opusa de aer si pentru a avea forta sa dea din aripi. Evident ca viteza de zbor difera de la specie la specie: gastele au o viteza de 65-90 km/h, la fel soimii si sitarii, pescarusii sunt mai lenti, 50 km/h, iar agilele randunele isi pastreaza suprematia in materie de viteza - 100 - 120 km/h. Sa nu-i uitam pe adevaratii temerari: prigoriile care "calatoresc" catre Africa de Sud in zbor continuu 3000 km, iar codobaturile traverseaza Desertul Sahara fara oprire, la o viteza minima de 50 km/h. Ne este aproape imposibil sa ne imaginam cum pasari atat de fragile si delicate pot fi asemenea "mecanisme", de o rezistenta iesita din comun...
S-a constatat ca pasarile migreaza mai degraba noaptea decat ziua. De exemplu, uliul pasarar pleaca la drum cu o precizie de ceasornic, la 30-40 de minute dupa apusul soarelui. Explicatia este urmatoarea: migratoarele se folosesc de lumina zilei ca sa se hraneasca, sa mai recupereze din energia consumata; si-apoi, intunericul noptii le protejeaza de pradatorii diurni. Punctul culminant este atins intre orele 22:00-23:00, ne spun observatiile facute prin radare specializate.
Te fac un zbor? - Ce le poate deranja in zborul lor?
- Nu toate pasarile migreaza in stoluri...
- Nicidecum. Sunt pasari care prefera sa calatoreasca singure, altele merg in familie, altele se impart pe sexe sau pe varste. Privighetoarea si pupaza migreaza singure; lisitele, ratele si randunelele prefera grupurile mici; gastele, pelicanii si cocorii se organizeaza in grupuri oranduite perfect, aerodinamic; graurii si pescarusii migreaza in grupuri mari si dezorganizate, schimbandu-si mereu forma, fara a gresi directia; berzele migreaza in formatiuni mari (200 - 500 de pasari), dar nu foarte organizate, in schimb calatoresc intotdeauna "in familie", care este gata formata inainte de imperecherea propriu-zisa, ele fiind niste vietuitoare foarte fidele. Sa va spun cateva amanunte si mai putin cunoscute. Cintezele cuibaresc in Europa Centrala si de Nord, dar de calatorit, calatoresc doar femelele, masculii fiind pasari sedentare. In cazul mierlelor, numai "tinerii" migreaza, adica pasarile din primul an de viata. Ciocarliile migreaza o data in viata! Sunt extraordinare zborurile de stol ale graurilor. La un atac al unei pasari rapitoare, graurii cauta sa se salveze zburand neasteptat: cand razant cu pamantul, cand in jos, in sus, schimbandu-si forma stolului din "ghem" in "elipsa". Parcurg in zbor-fulger distante foarte mari, in timp foarte scurt. Daca nici una dintre pasari nu moare din cauza epuizarii, rapitorul nu va prinde nici un graur din respectivul stol. Simtul orientarii colective este o alta enigma nedezlegata pana acum. Cine da comanda schimbarii directiei sau vitezei stolului? Cum o percep pasarile? Cum o executa tot grupul fara greseala?
- Credeti ca stiinta va fi capabila sa epuizeze vreodata acest subiect?
- Ar fi extraordinar. Chiar daca nu l-ar epuiza, o intelegere mai profunda a acestui fenomen ne-ar ajuta enorm in varii domenii, de la stiinta la filosofie. Cercetarea in domeniul ornitologiei face pasi mici si rari, dar de un rasunet extraordinar. Sa nu uitam ca datorita pasarilor zburam acum cu avionul. Si pentru ca tot ne-au oferit acest model extraordinar, noi acum le invadam spatiul. Ne vor lua probabil sute de ani sa depistam care parte a creierului unei zburatoare este responsabila de migratie, dar chiar cu ce se stie pana acum s-ar putea face mai mult. Bunaoara, daca rutele de migratie ar fi mai amanuntit observate, s-ar evita multe accidente aviatice. S-a intamplat de foarte multe ori ca rutele pasarilor sa se intersecteze cu cele ale avioanelor si accidente teribile au dus la moartea a sute de oameni. N-as vrea sa inchei intr-o nota tragica, si de aceea va indemn la final sa va pastrati admiratia pentru pasari, cei care o aveati, si incepeti sa le admirati si voi, cei pentru care zburatoarele erau fiinte nefolositoare si neinteresante.Bogdana Tihon
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
