Desant politic la Rosia Montana 1. Dupa ce anuntase constituirea unei comisii de experti care sa analizeze investitia de la Rosia Montana pe toate fetele, primul ministru a lasat garda jos, acceptand cea mai comoda si inadecvata solutie: o comisie politica mixta Parlament/Guvern. Se pare ca premierul refuza sa inteleaga un lucru esential: in Apuseni nu are ce cauta un verdict politic, ci unul stiintific, independent de centrele de presiune guvernamentala. Practic, punctul de vedere al Academiei Romane ar trebui sa fie suficient. Cu toate acestea, sperand probabil intr-o miscare de invaluire a opiniei publice, un numar de 13 parlamentari si 5 ministri urmeaza sa se deplaseze la Rosia Montana si sa intocmeasca un raport. Opozantii proiectului (proprietarii locali si organizatiile societatii civile) sunt deja ingrijorati de manevra orchestrata de nimeni altul decat ministrul Industriilor, Dan Ioan Popescu. Chiar si in ipoteza ca o astfel de comisie mixta ar fi benefica, ingrijorarea vine din faptul ca d-l ministru a introdus in grup atat pe cei mai mari opozanti din Prm, cat si pe cei mai mari sustinatori din Psd, pe baza algoritmului; altfel spus, rezultatele se cunosc de la inceput, unele dintre persoanele desemnate fiind cel mai putin indicate pentru aceasta misiune sensibila. Cum va fi posibil sa se obtina o opinie unanima? Este clar ca rezultatele deplasarii vor fi validate prin vot, si nu prin argumente stiintifice, ceea ce este inacceptabil. Prin numararea voturilor pro si contra, se va face inca o data jocul Companiei. Este usor de anticipat cum isi vor argumenta pozitia parlamentari ca Constantin Selagea, deputat Psd, sau Cornel Filipescu, senator Psd de Alba. In timp ce d-l Selagea a fost pana mai ieri membru in Consiliul de Administratie al Companiei "Gold Corporation" (iar, mai nou, a devenit omul de incredere al controversatului magnat Ovidiu Tender), d-l Filipescu este un apropiat al prefectului Ioan Rus, la randul sau celebru pentru cele 15.000 de locuri de munca de la Rosia Montana, pe care le-a scos din caciula, ca un prestidigitator, intr-o conferinta de presa. O raza de speranta vine de la d-l Radu Berceanu, fostul ministru al Industriilor, in vremea cand Compania a obtinut in mod ilegal o serie de licente. Ne imaginam ca d-l ministru va avea un soc sa vada cat de mult s-a schimbat proiectul initial de exploatare a haldelor de steril, devenit intre timp un monstru. Poate va avea unele remuscari. Nu stim ce pozitie vor avea d-nii Antl Istvan, Petru Mirciov, Ioan Rus (ministrul de Interne) si d-na Hildegard Puwak (ministrul Integrarii Europene) - figuri mai putin cunoscute in lupta pentru o "Romanie curata si fara cianuri". Poate doamna Puwak va demonstra ca stie si respecta legislatia europeana; are, in orice caz, de trecut o proba de foc.
Motii din Rosia Montana au fost pusi deja la curent cu acest desant politic si sunt cu atat mai atenti, cu cat se va deplasa la fata locului insusi ministrul Dan Ioan Popescu, fachirul care a scos din maneca, intr-o frumoasa zi din 2002, nu mai putin de 25.000 (!) de locuri de munca la Rosia Montana. E pacat ca d-l ministru nu-l va lua cu dansul, sa-i arate peisajul, si pe d-l Gavril Baican, secretar de stat la acelasi minister, autorul celebrei gafe cu "Valea Cornei nelocuita". Din echipa agreata de d-l Nastase nu va lipsi nici ministrul Mediului, d-l Petru Lificiu, ale carui declaratii contradictorii pe tema Rosia Montana au aruncat o umbra apasatoare asupra veleitatilor de ecologist ale domniei sale. Asadar, tinand mortis sa paseze, de ochii lumii, decizia privind un odios proiect minier in ograda Parlamentului, inainte ca expertii independenti invocati de premier sa-si intre in paine, guvernantii pregatesc "atomizarea" raspunderii pentru ceea ce urmeaza la Rosia Montana. Cand va fi luat la intrebari, in viitor (caci este sigur ca va veni si un astfel de moment), d-l Dan Ioan Popescu isi imagineaza ca va putea raspunde senin: "Noi nu, Parlamentul...".
2. Dupa ce actiunile au scazut constant la Bursa, iar imaginea filialei din Romania s-a deteriorat grav, Consiliul de Administratie al Companiei canadiene "Gabriel Resources" l-a debarcat, recent, pe Frank Timis de la conducere, inlocuindu-l cu Oyvind Hushovd. Desi nu au fost anuntate motivele acestei neasteptate decizii, este lesne de banuit ca firma vrea sa mearga la "Nufarul", pregatindu-si actiunile viitoare la adapost de imaginea patata a "minerului din Borsa".Ion Longin Popescu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
