Ecologie
Bucuresti, orasul pasarilorAlexandru Dorosencu- membru al Societatii Romane de Ornitologie -"Ar fi timpul sa luam prastia de la gatul copiilor"
De la o vreme incoace, Bucurestiul seamana cu o insula invadata de pasari: mierle, bufnite, porumbei, ciocanitori si grauri poposesc definitiv sau in trecere in cartierele unde mai exista copaci, cuibarindu-se, adesea, prin balcoane sau in lucarnele acoperisurilor. O temere a inceput sa treaca din gura in gura: sunt oare pasarile alungate din parcurile taiate in ultima vreme in Bucuresti? Biete zburatoare pribege, care migreaza in cautare de casa spre cartierele mari de blocuri si spre centrul orasului. Dupa uciderea bestiala a cainilor strazii, mai marele Capitalei semneaza acum si o drama... ornitologica. Dornici sa aflam adevarul, am cautat niste specialisti. Surpriza! Ei nu prea exista, iar cei care sunt nu se afla in Bucuresti. Spre incantarea noastra, in cele din urma am intalnit un tanar extrem de pasionat si de bine documentat asupra adevaratei situatii a pasarilor din Capitala. Membru al Societatii Romane de Ornitologie de la Cluj, singura din tara, si student in ultimul an la Facultatea Ecologica din Bucuresti, Alexandru Dorosencu vorbeste despre rudele noastre inaripate zambind. Nu are exaltarea unui tanar si nici blazarea unui cunoscator. Pasiunea i se citeste in ochi, iar rabdarea cu care explica ma face sa am certitudinea ca cei mici, copiii pe care deja ii instruieste, sunt pe maini bune.
- De catava vreme, Bucurestiul a devenit o uriasa colivie cu pasari. Din toate partile se aud triluri si falfait de aripi. Ce se intampla? De unde atata pasarime in Capitala? E vorba despre disparitia habitatului in care traiesc?
- Situatia este mult mai simpla, mai pragmatica, desi nu lipsita de tragism. Iata cateva explicatii: pasarile apar si populeaza lacurile Bucurestiului atunci cand este frig, iarna. Statiile meteorologice dinafara Capitalei inregistreaza temperaturi cu pana la 6¡C mai scazute decat in centru. Mai mult, sunt cateva lacuri in Capitala care nu ingheata niciodata in totalitate: cel din Parcul Tineretului, Lacul Herastrau (unde apa e usor curgatoare si se pot vedea des lebede, pescarusi, starci), o zona dintre Lacul Tei si Lacul Plumbuita (datorita diferentei de nivel dintre lacuri se creeaza o cadere mica de apa, mai calda si astfel intalnim aici foarte multe rate, cormorani, pescarusi) si o parte a Lacului Ior. Salba aceasta de ape din jurul Bucurestiului este, si a fost dintotdeauna, o foarte impozanta zona umeda, prielnica pasarilor.
- Oare defrisarile masive ale padurilor din jurul Bucurestiului n-au fortat pasarile sa vina in oras?
- E adevarat ca se defriseaza enorm, ca Padurea Baneasa, de exemplu, a ramas la jumatate, la fel ca si Parcul Tolstoi, iar prin disparitia unui habitat, foarte multe pasari care populau acea zona dispar si ele definitiv. Pentru a se stabili intr-un nou teritoriu, trebuie sa-l cucereasca, sa se lupte cu o alta pasare, ceea ce presupune un efort deosebit. Mai este un aspect care nu trebuie nicidecum ignorat. In ultimii ani, foarte multe zone umede din tara au disparut. Ma refer la Campia Romana, la zona inundabila a Dunarii, suprafete in care s-au facut asanari masive pentru agricultura. Indiguirea Dunarii a determinat schimbari drastice in viata pasarilor din Europa de Nord si Centrala: a distrus cea mai importanta zona de hranire si de refugiu a pasarilor, mai ales in perioada toamnei si a primaverii. Ele poposeau la noi in timpul migratiei, deci zona aceasta era de o importanta majora pentru zburatoare.
- Am mai remarcat un fapt: sunt pasari pe care cu ani in urma le intalneai in Bucuresti si care acum au disparut...
- Asa este. Se observa un declin al unor specii care populau Bucurestiul si care au disparut aproape de tot: cucii, pe care primavara ii mai poti auzi doar prin Gradina Botanica, canarasul - o pasare cantatoare micuta care, la fel ca si cucul, se pare ca nu a rezistat stresului orasului si s-a retras de bunavoie in salbaticie. Adaptabilitatea pasarilor este deci diferita. La fel ca si arborii: unii rezista la marginea soselelor poluate din Bucuresti, altii nu. Insectele sunt in aceeasi situatie. Mamarutele (buburuzele), spre exemplu, ar rezista in oras, dar sursa lor principala de hrana, puricii de plante, nu suporta deloc poluarea. De aceea nu mai intalnim gingasele mamarute in Capitala, pentru ca nu mai au ce manca. Din pacate! Si-apoi, cand la toate acestea adaugam si inconstienta oamenilor, se ajunge la situatii tragice, de genul celei de anul trecut, cand acei porci mistreti care s-au trezit fara codrii care-i adaposteau si au fost nevoiti sa ajunga pe malul marii au creat un spectacol atat de trist. Pasarile par mai rezistente, pentru ca mobilitatea lor genereaza aceasta aparenta. In realitate, forta lor in fata stresului si a poluarii nu este mai mare. Aici as vrea sa adaug un sfat: ar trebui ca mass-media sa se implice mai mult in problemele de mediu, sa fie mai agresive. Nu ajuta pe nimeni daca dam pur si simplu o stire, dar nu o solutie, nu ridicam o problema, nu incercam sa informam populatia si sa o instruim. Oamenii nu stiu sau nu vor sa inteleaga ca un habitat distrus este imposibil sa fie refacut in totalitate. Instruire ne lipseste, ca sensibilitate avem. Cred ca trebuie sa ne bucuram de pasarile care vin sa ne "orneze" marile orase, in general, si Capitala, in particular. In ciuda lipsei de informare, impactul pasarilor asupra populatiei Bucurestiului este unul pozitiv. Asa s-a intamplat peste tot in lume; nu sunt elvetienii sau nemtii mai presus decat noi, ca sa traga pasarile numai spre parcurile lor. Diferenta este ca ei fac tot posibilul sa si le pastreze, sa se bucure cat mai mult de ele.
Loialitatea pasarilor o depaseste pe aceea a omului
- Ce va face sa iubiti atat de mult pasarile?
- Pasiunea dvs. este molipsitoare. Va rog sa ne spuneti mai concret ce pasari mai deosebite vin in Bucuresti si care este hrana care le atrage aici...
- Interesant este ca pe langa anumite specii comune care au aparut in Bucuresti, au venit si unele specii mai rare din Europa, pasari care sunt ocrotite de lege: lebedele, cormoranul mic, o specie rara (des confundata cu puii de cormoran mare), care vine in Capitala in special din Delta Dunarii. Ca un amanunt interesant, Romania detine 80% din populatia mondiala de cormoran mic, deja foarte scazuta. O alta bucurie enorma pentru mine a fost observarea in trei locuri din Bucuresti a pescarasului albastru - pescaras si nu pescarus. O pasare relativ mica, cu cioc foarte puternic, care se hraneste cu peste. Este foarte frumos colorata in albastru, portocaliu si verde. Fiind o pasare sensibila, un adevarat indice de poluare, faptul ca am vazut-o in Bucuresti a insemnat una dintre cele mai mari bucurii pe care le-am trait vreodata. Daca o intalniti, sa stiti ca ati vazut o raritate; veti fi mai bogati. Pitigoii sau cintezele au si ele un comportament specific, aleg o solutie care le este mai convenabila: cand temperaturile scad de-ajuns de mult, parasesc teritoriile lor obisnuite si se refugiaza in oras, in parcuri, in gradini, unde hrana este mai accesibila (nevertebratele din apele care nu ingheata). Pescarusii si mai ales ciorile au suprapopulat unele zone periferice ale localitatilor. Ele nu fac parte din ceea ce numiti dvs. specii "mai deosebite" si chiar s-a pus problema daca ciorile nu ar trebui omorate. Asta nu este o solutie, pentru ca, chiar daca se omoara acum 50.000 de ciori, peste putin timp vor veni altele, caci ce le atrage pe ele este tot hrana, si anume gropile de gunoi de la marginile Bucurestiului. Repet, eu cred ca orasele reprezinta pentru pasari un loc foarte sigur. Mai ales ca multe dintre speciile care vin aici sunt specii de vanat. Anul acesta, in Delta Dunarii s-a permis vanatoarea pe zone uriase; au scapat doar pasarile foarte strict protejate. Niciodata nu am vazut gastele sau ratele salbatice atat de speriate. Daca in alti ani te puteai apropia foarte mult de ele, acum isi iau zborul cand te zaresc la 200 m departare. Daca vanatoarea va castiga in continuare teren, se poate ca orasele sa devina adevarate sanctuare pentru pasari. Sa le gonim si de aici ar fi o crima.
- Daca tot am fost binecuvantati cu aceste minunate vietuitoare, daca tot ne-ati invatat ca ele se simt de-ajuns de bine aici, cum sa facem sa ni le pastram?
- Oricine poate face ceva pentru pasari! De exemplu, pe timp de iarna o solutie foarte practica ar fi montarea de hranitori. Acestea se construiesc foarte simplu, dintr-o sticla de plastic gaurita, in care se introduc seminte de floarea-soarelui. Vor veni foarte multi pitigoi si se va crea un spectacol extraordinar. Si-apoi, supravietuirea pe timpul iernii a unor pasari va aduce un numar mai mare in primavara. O alta solutie ar fi ca locurile sa fie amenajate putin: sa se lase mai mult stuf pe lacuri, care le protejeaza de caini si pisici, sa se faca niste insulite, niste platforme plutitoare ancorate de fundul apei (deja cele naturale de pe Herastrau sau Ior ofera adapost si loc bun de cuibarit). Sudul Bucurestiului este foarte arid; spatiu exista, daca am crea niste zone umede pentru pasari, ele ar veni in numar mare, si din specii variate, sa ne incante si sa ne mai imblanzeasca atmosfera urbana. Nu trebuie sa fii specialist ca sa ocrotesti pasarile. Aceasta idee a devenit una de baza in Marea Britanie, englezii facandu-si un cult din ingrijirea pasarilor. S-a creat aproape o categorie sociala, cea a "privitorilor de pasari" ("bird watchers"). Un petic de padure - un colt din Padurea Baneasa, ar fi cazul nostru -, prin anumite cotizatii este cumparat de un grup de englezi. Ei se duc acolo, il ingradesc, apoi il amenajeaza pentru pasari: pun cuiburi artificiale, hranitori. Pe fiecare cuib gasesti numele ingrijitorului, deci pot sa spuna: "Uite, eu am facut asta, vrabiuta asta este a mea...". Interesant si placut in acelasi timp este ca majoritatea acestor "ingrijitori" sunt copii, de unde reiese rolul important pe care educatia il are si in aceasta privinta. Sa nu credeti ca micutii romani sunt mai putin sensibili decat britanicii. Nicidecum. Sunt doar mai putin indrumati. Cand eram eu copil, si cred ca si acum, era o moda ca baietii sa poarte permanent o prastie la gat. La ce folosea ea? La lovit pasarile, cainii si pisicile. Poate ca ar fi timpul sa luam acea prastie de la gatul copiilor si sa-i trimitem in parc "inarmati" cu o punguta cu hrana pentru pasari. Este suficient un mic inceput, o picatura, iar interesul lor pentru ingrijirea fiintelor vii va creste incredibil. Eu am trait niste experiente unice cu copiii. De exemplu, iarna trecuta am fost cu un grup cu varste intre 10 si 18 ani in Parcul Tineretului, la recensamantul pasarilor de apa. Era un frig de crapau pietrele (sub -10¡C), le inghetau mainile pe binoclu, dar erau atat de incantati, incat chiar atunci cand i-am rugat pe cei mai inghetati sa plece acasa, au preferat sa alerge putin ca sa se incalzeasca si sa mai stea, sa mai afle cate ceva, sa mai priveasca spectacolul pasarilor. Daca in scoli s-ar face astfel de activitati, daca profesorii ar iesi din cand in cand cu copiii in parcuri, insotiti de specialisti in stiintele naturii, de la muzee, eu zic ca viitorul ne-ar fi pe maini mult mai sigure. Copiii ar deveni mai atenti, iar nepotii lor nici macar nu vor mai sti ce este aceea o prastie.Bogdana TihonPentru orice informatie puteti apela cu incredere la indrumarile Societatii Romane de Ornitologie, tel. 0264/43.80.86, e-mail: sorcj@codec.ro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
