Craciunul taranilor- -
Craciunul e sarbatoarea izbanzii si-a bucuriei ca s-a nascut pe pamant mult asteptatul Mesia, Mantuitorul neamului omenesc. Taranii inteleg sensul profund al acestui eveniment in cele mai mici amanunte, patrunzandu-i dimensiunea divina. Ei asteapta Nasterea Domnului intr-un mod cu totul deosebit fata de lumea moderna a oraselor. Craciunul taranului aduce in prezent Timpul Sacru al venirii lui Iisus pe pamant. Il repeta. Pruncul Sfant se naste in fiecare an, in fiecare casa, sfintind-o, daruind speranta si bucurie celor care locuiesc in ea. Acel moment al miracolului intruparii din iesle este egal cu momentul acesta, al serii magice de Craciun. Trecutul si prezentul sunt deodata, pe aceeasi dimensiune a timpului, si Craciunul trebuie sarbatorit cum se cuvine, trebuie pregatit indelung. Serile de Craciun din casele bunicilor si parintilor nostri isi pastreaza pentru totdeauna intreaga frumusete si taina, ca niste daruri nepretuite, tocmai pentru ca erau pregatite cu infinita credinta si dragoste. Craciunul orasului, plin de cadouri si mese, insa fara pregatire morala si sufleteasca, este o petrecere oarecare.
Pregatirea Craciunului: legari si dezlegari
Ca forma generala, este postul de sase saptamani: 15 noiembrie - 24 decembrie. Dar postul este pregatit inca din vara si toamna, cand se culeg si se usuca anume fructe, legume si verzituri: mere, pere, struguri, nuci, fasole pastai, ciuperci, tarhon si marar, se stoarce uleiul din samburi de dovleac, se pregateste faina si pasatul (crupe de porumb uscate in cuptorul de copt paine).
Totodata se induce in traiul zilnic o anume stare de renuntare la tot ce-i este omului mai pe plac. Toata lumea stie ca un post adevarat inseamna renuntare la carne, oua si lapte, dar si la dragostea fizica, de teama de a nu procrea copii "necalumea", bolnavi sau ologi. Chiar si cei care iubesc bautura renunta in postul Craciunului la baut. Oamenii certati intre ei se impaca, isi iarta dusmanii. Cei care au luat un obiect imprumut il duc inapoi, chiar si cei mai saraci isi platesc datoriile. Se face astfel o buna curatenie a trupului si a sufletului, se creeaza un loc gol pentru a putea patrunde in el bucuria celei mai frumoase sarbatori a anului.
La tara, in post sunt interzise toate petrecerile, muzica de joc, cantatul de orice fel, numai colindatul e slobod, colinzile fiind interzise in restul anului. "Sa nu corinzi primavara (vara si toamna), c-a ninge si-a ingheta", zic taranii (s-or strica roadele). Dar nici iarna, dupa sarbatoarea de Santion "nu-i mai slobod a corinda". Vremea colindelor dureaza cat postul, pana la Boboteaza. In fiecare seara se repeta colinde, in orice casa de bun crestin. Copiii organizati pe varste si prietenii au si ei repetitii in ascuns, cam de doua-trei ori pe saptamana (ziua), ca sa poata colinda frumos in seara de Craciun. Pe langa repertoriul crestin, supravietuiesc un numar destul de mare de texte din stratul "pagan", precrestin. Acestea sunt populate cu animale, copaci, pomul Raiului, flori, pasari, cerul, pamantul, soarele, luna, luceafarul. Cuprind in ele universul intreg, aducand lauda fortei si bucuriei vietii. Tot in postul Craciunului se pregateste si Viflaimul - piesa de teatru popular care prezinta nasterea lui Iisus, inchinarea magilor si fuga Mariei si a lui Iosif.
Batranii si televiziunile
Aproape toti romanii respecta postul, renuntand la petreceri si joc, numai televiziunile nu. Ele n-au nici un fel de "post", nici un fel de interdictie, nici un fel de retinere, nici un fel de respect pentru sarbatoarea crestina care se apropie. Taranii batrani (si cred ca si pensionarii de la orase) sunt foarte revoltati ca televiziunile dau in post filme nerusinate, pline de obscenitati si, ca o culme a blestematiei, transmit muzica populara exact la vremea cand in toate bisericile se oficiaza sfanta Liturghie, in loc sa se transmita o slujba religioasa, pentru cei care nu mai pot ajunge la biserica, nici macar sprijiniti in carje. Pe timpurile dinainte de "marea libertate" din "89, bunicul meu in varsta de 91 de ani, Indreiu Diacului din Danesti, asculta slujba de la Europa Libera. Mi-l amintesc participand la tot ritualul, trup si suflet, cu ingenunchieri de cate ori era nevoie. Multi dintre batranii nostri ar dori sa ajunga la Ieslea Nasterii Domnului si la Mormantul Sfant si vor duce cu ei in lumea de dincolo acest vis. Pentru televiziuni ar fi o treaba usoara sa le aduca aceste relicve sfinte in fata ochilor. Ba, macar o data pe saptamana, sa difuzeze cate un film dupa Noul si Vechiul Testament sau in posturi, noi fiind, nu-i asa?, o tara de crestini. O batrana din sat m-a intrebat: "Pentru cine fac filmele aiestea, cu oameni in chielea goala? Nu cumva pentru anticristi?".
Omul si casa. Si casa posteste
Si imbracamintea omului de la tara se schimba in postul Craciunului. Se poarta haine modeste si sobre. De exemplu, purtatul cojocului de sarbatoare - pieptarul din piele, brodat in culori vii si ornat cu oglinzi, este interzis. Cel care l-ar purta ar fi de rasul lumii. Nici naframa rosie nu se poarta.
Dar nu numai omul se pregateste pentru marea bucurie a Nasterii Domnului, ci si casa. Constient sau nu, taranii stiu despre casa ca este un invelis, un acoperamant al sufletului lor, un al doilea corp, adica este insufletita. Prin urmare, in post, interiorul casei capata alta infatisare. In primul rand, se scot covoarele de pe pereti si se inlocuiesc stergurile (stergarele) obisnuite cu stergare de post, care sunt tesute din canepa, la un capat cu motive in rosu, alb si albastru, iar la celalalt capat sunt "oarbe" (fara model). Stergurile de post se pun de doua ori pe an, in postul Craciunului si in postul mare al Pastelor. Tot mai rare, de o frumusete si un rafinament greu de descris, ele sunt si greu de inteles. Dupa unii, ar fi vorba de un limbaj secret. Prezenta romburilor in tesatura vorbeste clar despre protectie, despre soare si foc, rombul fiind simbol solar.
Se iau de pe pereti si prosoapele de pe langa farfuriile decorative si de la icoane. Tot ce este tesatura in casa va fi spalat si impaturit. Casa se varuieste, tavanul din lemn cu grinzi se spala, perdelele de la ferestre la fel. Covoarele si prosoapele isi reiau locul numai in saptamana Craciunului. Casa tine si ea postul, ca apoi sa fie frumoasa, in cinstea sarbatorii. Orice om incearca sa aiba, de Craciun, haine noi. Daca nu toate, macar una.
Cultul mortilor
In Maramures, cultul mortilor este inca foarte puternic. Comunicarea cu cei "mutati dincolo" nu se intrerupe. Ea continua cel mai adesea prin vise. Taranii sunt convinsi ca mortii lor vad, aud, stiu tot despre lumea aceasta, numai ca noi nu-i putem vedea. Aceeasi credinta ne interzice sa plangem prea mult dupa ei, lacrimile noastre picurandu-i cu foc. Multe relatari din vise contin cuvintele: "Nu mai plange, uita-te cum mi-au ars lacrimile obrazul", si "plecatul" isi arata un obraz innegrit, ars de lacrimile celui viu. In schimb, se cer facute la vreme parastasele si cat mai multe rugaciuni, pentru ca "sufletul asteapta". Deci, mortii familiei fiind vii, dar in alt fel decat noi, sunt integrati si ei in postul Craciunului. Postul transcende spatiul si timpul terestru, cuprinzand intr-o unitate cele doua lumi: aceasta si cealalta. Cand cineva moare in post, toate mancarurile de la inmormantare vor fi de post, "ca daca-i fac de dulce, piatra se face pomana, n-are mortu" nimic a manca decat pietre".
Postul se incheie in noaptea de Craciun, la orele 24:00, dupa Litie, slujba de noapte. Cu toate pregatirile si treaba multa, din fiecare casa participa macar un om la aceasta sfanta slujba, ca sa aduca binecuvantarea in familie.
Craciun fericit!
Parasca Fat -
Desesti-Maramures
"Slobodu-i a corinda?"
In Maramures, taranii se saluta cu Laudam pe Iisus si isi raspund cu In veci fie laudat, amin. Pentru ei, Dumnezeu exista in ceruri, in biserica, in ganduri si in fapte cotidiene. Si mai ales exista alaturi de oameni, in ziua sfanta a Nasterii Mantuitorului, zi pentru care se pregatesc printr-un post indelungat si pe care o sarbatoresc cu un amestec de solemnitate si exuberanta.
In seara de Ajun, casele stralucesc de curatenie. Mesele sunt intinse, gazdele isi asteapta colindatorii. Se perinda, incepand din amurg si pana-n zorii zilei, mai intai copiii (insotiti de frati mai mari sau bunici), apoi tinerii, "nevastoii" (adica oamenii casatoriti si asezati) si batranii. Tinerii - feciori si fete, insotiti de cativa ceterasi - se grupeaza in cete dupa rudenii, prietenii si vecinatati. Pe ulita, ei merg horind si chiuind in acompaniamente de cetere, zongore si dobe. Larma lor naprasnica e menita sa alunge duhurile rele pe care le-a strans anul cel vechi prin toate cotloanele satului. La poarta casei gospodarului, feciorii intreaba: "Slobodu-i a corinda?". Dupa ce canta in curte vreo doua-trei corinde incheiate cu urari, tinerii sunt poftiti inauntru, pentru a fi cinstiti cu bucate si bautura. Ei profita din plin de invitatie, pentru ca in unele sate, preotul le da dezlegare la bunatati, incepand de la noua seara. Acolo unde sunt fete de maritat, se zaboveste mai mult, se fac hori si zacali de baut, se danseaza, se inchina un nou pahar de horinca la despartire. Apoi colindatorii pornesc spre casa alaturata, cu horea drumului. Nimeni nu este ocolit, certurile si supararile se uita, caci asupra unei case necolindate s-ar putea abate grele necazuri. In unele locuri - spre exemplu la Sapanta -, la sfarsitul colindatului tot tineretul se reuneste intr-o casa mai mare, se ospateaza din darurile primite si asista la o inversunata infruntare intre ceterasi. Colindatorii se intorc acasa in zori, pentru "un miezuc de hodina" de care au mare nevoie: ii asteapta alte cateva zile de colindat, petrecere si joc pe la rudele si prietenii din satele vecine.
"Buna seara, gazd-aleasa,
Ne primiti corinda noastra?"
Corind:
Colo-n sus pe langa luna
Mandru se vede-o lumina
Rujmalin verde crangos
Asta seara-s cu Hristos (refren)
Nici aceie nu-i lumina
Ca-i un staul de hodina
Dar pe staul cine sede
Sede Maica Preacurata
Cu-un fiut micut in brate
Fiul zghiara stare n-are
Nice cata de-alinare
Taci fiule nu zghiera
Ca mama tie ti-a da
Scaunul judetului
Paharul botezului
Pe scaun ii judeca
Cu paharu-i boteza.
Corind:
Coborat-o coborat
Domnul Iisus pe pamant
Raiule gradina verde
Maica sfanta-n tine sede (refren)
Sa vada la fiecare
Care ce credinta are
Dumnezeu o vazut bine
Ca credinta nu-i la nime
Nu-i la mic si nu-i la mare
Nu-i la-ntreaga adunare
Vai saracilor de voi
Cum v-oi trimite-un razboi
Si-apai vi-ti aduce-aminte
Ca si-n cer aveti parinte
Dupa ce raul va bate
Vi-ti intoarce la dreptate.Ramaneti, gazde, cu pace si cu sanatate!
Speranta Radulescu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
