Regii si Reginele RomanieiMignon- Intristata poveste a Principesei Marioara, fiica Reginei Maria si a Regelui Ferdinand -
Cel de-al treilea copil al Regelui Ferdinand (pe atunci doar print mostenitor al Tronului Romaniei) si al viitoarei Regine Maria, Principesa Maria, alintata Marioara sau Mignon, a avut parte de o viata zbuciumata si un destin cu deznodamant dramatic. Intr-o Europa in care tronurile regale erau rasturnate unul dupa altul de valurile istoriei, printesa de Hohenzollern, devenita Regina a Serbiei, a cunoscut marirea si decaderea, traindu-si soarta pana la capat cu resemnare. Iata, pe scurt, intristata sa poveste, asa cum a putut fi ea reconstituita din rarele documente pastrate din timpurile de-atunci.
"La belle epoque"
In toamna anului 1934, din frumosul castel de la Bled, aflat pe tarmul Marii Adriatice, ii adresa Printului Nicolae, mult iubitul ei frate din Romania, o scrisoare plina de amaraciune si nostalgie. "Tocmai acum, cand m-a lovit soarta atat de crud, ma intreb, dragul meu Nicky, unde s-au risipit anii pierdutei noastre copilarii de la Cotroceni, dulceata pastorala a vacantelor petrecute la Pelisor si toata acea lume pe care nu ne-o mai poate darui nimeni inapoi?! Tu te mai uiti spre trecut vreodata, caci eu una am intors spatele viitorului de-acum incolo, pentru totdeauna..." Dar istoria acestei tristeti princiare incepea cu 34 de ani in urma...
Printesa Mignon s-a nascut la Gotha, in Germania, pe 27 decembrie 1899 (8 ianuarie 1900, dupa calendarul de stil nou), in castelul bunicii sale materne, ducesa Maria Alexandrova de Saxa-Coburg-Gotha, unde viitoarea Regina Maria se afla intr-o vizita intamplatoare. La insistentele tatalui, Printul Ferdinand de Hohenzollern, deja anuntat de Regele Carol I drept mostenitor al tronului, micuta Marioara a fost adusa in Romania dupa numai cateva luni, fiind botezata in religia ortodoxa. Dar iata cum o descrie regina-mama pe cea de-a treia progenitura a sa: "Vesela, zambitoare si uimitor de dragastoasa din cea mai frageda copilarie. A fost mai mult decat o mangaiere pentru mine. A fost o revelatie, iar eu o iubeam cu o pasiune ce nu se poate descrie. Nu puteam s-o las o clipa din ochi, caci era pentru mine o solie de pace si de nadejde." ("Povestea vietii mele") Subtirica si "pisicoasa", motiv pentru care a si fost alintata Mignon, mica printesa a copilarit intr-o lume parfumata cu paciuli, colorata discret de matasuri si brocarturi, calcand sovaitor pe uriasele covoare persane, in lana carora i se afundau piciorusele, sub privirile severe ale stramosilor, care o scrutau din ramele tablourilor atarnate pe pereti. Prietenul apropiat al acelor ani de neuitat a ramas fratele sau, cu trei ani mai mic, Printul Nicolae. Amandoi au avut aceeasi doica, aceeasi guvernanta si acelasi majordom. In intimitatea familiei princiare sau la mesele de gala Mignon si Nicky erau asezati unul langa altul si isi sopteau rugaciunea deodata, cu manutele impreunate. Verile, cortegiul regal pleca de la Cotroceni intr-o suita de cate zece trasuri sau, mai tarziu, cu trenul regal, ajungand dupa cateva ore la Sinaia. In vacante, Mignon si Nicky luau lectii de calarie prin poienile din jurul Pelesului, invatau limbi straine sau exersau la marele pian Blthner cu coada, aflat in salonul de zi al castelului Pelisor. Pana la majorat, amandoi au urmat scoala "in privat", avand profesori ilustri, in frunte cu tanarul Nicolae Iorga. Refugiul curtii regale in Moldova, in timpul ocupatiei germane din vremea Primului Razboi Mondial, a spulberat definitiv linistea acelor ani de inceput, pe care Mignon ii evoca fugar, mai tarziu, in scrisoarea catre fratele sau. "La belle ?poque" a crinolinelor dantelate, a valetilor in livrea, a "five oclock"-urilor de la Cotroceni sau Peles si a valsurilor lui Chopin se naruia in bubuit de tunuri si in mirosul prafului de pusca. Pe ruinele fumegande ale acelei lumi aristocratice, Europa isi schimba geografia granitelor si aparea Romania Mare, mai vremelnica decat si-ar fi inchipuit-o orice istoric. La putin timp dupa incheierea razboiului, Mignon se despartea de Nicky, care pleca sa-si urmeze studiile in Anglia. Cei doi nu aveau de unde sa stie ca se vor mai revedea abia peste un sfert de secol, fara blazon, fara coroana si fara tara...
De la Principesa la Regina
La 9 iunie 1922, in varsta de 23 de ani, Printesa Marioara se casatorea cu Alexandru I Karagheorghevici, Regele Serbiei. Cei doi tineri se cunoscusera doar cu un an mai devreme, cu ocazia unei vizite facute in Romania de familia regala a noii tari invecinate. Dupa prabusirea celor doua mari imperii, Austro-Ungar si Tarist, cateva dintre tinerele monarhii europene incercau sa-si stranga randurile prin aliante nobiliare, in tentativa de a face un front comun in fata pericolului comunist, ce aparuse la rasaritul batranului continent.
Marturii din epoca
Cu patru luni inainte de nunta regala a avut loc la Bucuresti logodna dintre Regele Serbiei, Alexandru I Karagheorghevici si Principesa Romaniei, Maria de Hohenzollern, in prezenta unei numeroase si aristocrate asistente. Va prezentam cateva fragmente din cronica acestui eveniment, asa cum au fost publicate ele in revista "Ilustratiunea Romana". Fotografiile sunt reproduse dupa aceeasi sursa.
"(...) In a douazecea zi a lunei lui Faurar, Alexandru I, Regele Serbiei Mari, cu alaiul de nunta, descaleca in capitala Romanilor Uniti si - alaturi de Regele si Regina Romaniei, de Domnita mireasa si logodnica, precum si alaturi de fratii si surorile ei - a mers sa aduca Domnului Dumnezeu slava in Biserica Mitropoliei din Bucuresti. In dupa-amiaza aceleiasi zile de 20 februarie, Inalt Preasfintitul Mitropolit Primat al Romaniei, Miron Cristea, a slujit un Te-Deum, urmat de oficierea ceremoniei religioase a logodnei Altetei Sale Regale cu Principesa Marioara, cea de-a doua fiica a Regelui Ferdinand I al Romanilor si a Reginei Maria, in prezenta trimisilor tuturor natiunilor civilizate la Curtea Noastra Regala. Tot atunci, ca o dovada a fratiei romano-sarbesti, intarita prin acest act familial, Majestatea Sa Regele Ferdinand I-ul a oferit simbolic Majestatii Sale Regelui Alexandru I-ul comanda regimentului al 9-lea de vanatori, ce a primit astfel si numele Sau. A doua zi, dupa receptia de la Palatul Regal din Bucuresti, a urmat parada militara in care Suveranul nostru a defilat in fruntea armatei Sale, in fata M.S. Regelui Alexandru I-ul. Cu acest prilej - ne-au spus-o gazetele zilnice - <<urmand sa treaca in pas de parada regimentul al 9-lea de vanatori, al carui comandant onorific fusese numit Regele Alexandru, Majestatea Sa, Regele Serbiei Mari, a trecut chiar in fruntea regimentului si a defilat in fata M.S. Regelui Ferdinand si a Familiei Regale. Numerosul public a izbucnit in urale ce nu se mai sfarseau>>. Seara, un supeu de gala a intrunit, la vechiul Palat Regal, pe toti membrii Familiei Regale Romane, impreuna cu Misiunea Sarba la Bucuresti si o seama de invitati ilustri. La toastul ridicat de Majestatea Sa, Regele Ferdinand, Oaspetele-Logodnic, raspunzand, a tinut sa-si deschida inima, cu emotie, si a amintit de clipele fericite ce au nascut dragostea Sa regala pentru princiara noastra Domnita, confirmand, inca o data, bucuria nemarginita a poporului sarbesc, la un gand cu Suveranul sau, si insemnatatea, de atatea ori seculara, a amicitiei celor doua neamuri vecine. (...) Cateva zile dupa toate acestea, Majestatea Sa, Regele Alexandru I-ul al Serbiei Mari, s-a intors in tara Altetei Sale spre a pune la cale sarbatorirea nuntii oficiale ce se va face in mijlocul poporului sarbo-croato-sloven la 9 iunie 1922. Tot drumul Lui spre casa, Suveranul Mire a fost intampinat si insotit de marturia dragostei celei mai sincere a poporului nostru, inveselit si el de aceasta nunta regala viitoare."
Toastul Regelui Alexandru I (fragment)
"Sire, la numai o zi dupa logodna cu fiica mult iubita a Majestatii Voastre, cu inima plina de bucurie, as dori sa gasesc cuvinte pentru a multumi Altetei Voastre Regale de bunavointa atat de cordiala si afectuoasa cu care M-a salutat in tara Sa. Reintorcandu-ma de la Sinaia, dupa cateva zile neuitate pentru mine, am avut marea satisfactie sa constat bucuria ce a fost in tara mea, la aflarea vestii ca ambele noastre Case Regale s-au unit, aceeasi bucurie gasind-o si la Bucuresti. (...) Sa ne ajute Dumnezeu pe acest nou drum!"
Nicolae Iorga
"Bucurestenii au primit cu o simpatie nefatarnicita pe Regele Alexandru I-ul al Sarbilor, Croatilor si Slovenilor. Pe langa amintirea unui lung trecut de lupte comune contra dusmanilor pagani (...), ceea ce a castigat pe romanii capitalei noastre au fost figura si felul de a fi ale regelui logodnic, venit sa stranga, printr-o relatie de familie intre cele doua dinastii, soarta viitoare a popoarelor vecine. Alexandru I-ul al Serbiei Mari e un tanar gingas, cu ochii negri, catifelati, foarte blanzi, iar prin vorba lui prevenitoare si plina de bunavointa vadeste o distinctie naturala pe care i-ar putea-o invidia scoboratorii autentici ai celor mai vechi dinastii. (...) A placut si respectul sau pentru datinile de acasa, ceea ce poate fi cel mai frumos pentru un Suveran care se identifica deplin cu neamul pe care il reprezinta. Ne-a emotionat pe toti faina de grau adusa din tara lui, colacii cu porumbei simbolici, rugaciunile slavone ale Liturghiei sarbesti si - mai ales - frumosul act democratic de a imparti poporului, fara deosebire de clasa, franturile marelui colac de logodna. (...) Alexandru I-ul a fagaduit sa revina la noi, impreuna cu principesa Marioara, care va fi atunci Regina Serbiei, pentru a revedea pretutindeni poporul nostru romanesc, onest si muncitor, primitor, calduros si bun, ce traieste intr-o tara ca o gradina a Raiului."
"Ilustratiunea Romana", februarie 1922
*
Nunta printesei romance cu regele sarb s-a oficiat in palatul regal de la Belgrad, in prezenta mai multor capete incoronate. Gazetele vremii din cele doua tari scriau ca festivitatile au avut un fast demn de curtile basileilor, daca ar fi sa ne gandim doar la braul Reginei Marioara, batut cu 400 de briliante "ce-ti luau ochii", dupa cum scrie "Adevarul" din acea perioada, "pe langa diadema de mireasa, incrustata cu smaralde, safire si topaze". Dupa cununia de la catedrala ortodoxa, banchetul regal de la palat a durat mai mult de 16 ore, avand aproape 500 de invitati. Marele absent de la ceremonie a fost Printul Nicolae, retinut la studii in Anglia...
Pentru Mignon, fire sensibila si melancolica, incepea o viata cu totul noua, printre straini, chiar daca se afla atat de aproape de casa. Trebuia sa invete limba sarba, sa participe la ceremonii publice si sa-si arate devotamentul fata de noul ei popor. Se spune ca sarbii, in general, dar belgradenii, in mod special, au iubit-o inca din prima zi, spre deosebire de augustul sau sot, care avea obiceiuri cam dictatoriale. Dupa 1929, cand Serbia a anexat Croatia si alte provincii invecinate, Alexandru I si sotia sa, Maria, au devenit regii Iugoslaviei. Cei doi monarhi au avut trei baieti, anume pe Petru al Ii-lea, care a domnit intre 1934 si 1945, sfarsindu-si zilele in exil, in anul 1970, pe Tomislav, nascut in 1928 si mort de timpuriu, si pe Printul Andrei, care si-a incetat viata la 61 de ani, in 1990. Dar norii negri nu au intarziat sa intunece orizontul destinului fragilei si gratioasei Mignon... La 9 octombrie 1934, in timpul unei vizite oficiale in Franta, Regele Alexandru I al Iugoslaviei a cazut victima unui asasinat la Marsilia, comis de un terorist croat, impreuna cu ministrul Afacerilor Externe francez, Louis Barthou! Pana la majoratul lui Petru al Ii-lea, in 1941, Iugoslavia a fost condusa de Regentul Paul Karagheorghevici, fratele mai mic al defunctului rege asasinat. Regina Maria, mama intristatei Regine Marioara, si Regina Elena, sotia Regelui Carol al Ii-lea al Romaniei si mama viitorului Rege Mihai, se aflau la Paris chiar in zilele atentatului. Ele au vegheat la capataiul Regelui Alexandru pana la urcarea sicriului in trenul spre Belgrad si au insotit cosciugul pana in capitala Iugoslaviei, unde au participat la ceremonia funebra. Era pentru ultima oara cand mama si fiica aveau sa se mai intalneasca... In schimb, cu aceeasi nefericita ocazie, Mignon si Regina Elena, mama viitorului Rege Mihai I, au legat o afectuoasa prietenie, ce avea sa dureze pana in anii exilului. Incepand din toamna anului fatidic 1934, cand Marioara ii adresa fratelui mai mic, Nicky, acea scrisoare plina de intristare si melancolie, Mignon nu a mai ras niciodata si a purtat "marele doliu regal" pentru tot restul zilelor, dovada ca si-a iubit sotul. Ea s-a retras in castelul de la Bled pana la plecarea in exilul fortat, fara a mai fi vazuta vreodata in public. In corespondenta pe care a intretinut-o in toti acei ani tulburi care au urmat cu Printul Nicolae si Regina Mama Elena, Marioara isi marturisea singuratatea, consolata palid cu lecturi din Baudelaire, Verlaine sau Ronsard si cu "dupa-amiaze aurite de soarele ce se ineaca in Adriatica, numarand fiecare zi ce mi-a mai trecut din viata. Nici nu mai pot sa cant Chopin, la pianul din salon, caci mi se intorc gandurile in copilarie si ud clapele de lacrimi..." Dar Marioara nici nu stia cate mai are de patimit pana la deznodamantul destinului sau!
Intre marire si decadere
In 1941, Hitler i-a cerut regentului Paul Karagheorghevici sa accepte tranzitarea prin Iugoslavia spre Grecia a unei mari cantitati de armament, de trupe si blindate. Consimtamantul cumnatului ei a provocat neasteptate proteste din partea ei, indoliata Regina a Iugoslaviei facandu-si publica pozitia, dupa cativa ani de absenteism. Atitudinea surprinzatoare pe care a avut-o Mignon a starnit reactia curentului antimonarhist din tara, cunoscute fiind simpatiile germane pe care le aveau croatii. Dupa o serie de mari manifestatii de strada, Regentul este inlocuit la 27 martie 1941 cu Printul mostenitor Petru al Ii-lea, fiul cel mare al Marioarei, care va urca pe tronul Iugoslaviei pentru numai trei saptamani, chiar daca va ramane rege, cu numele, pana in 1945. Dar rocada era tardiva, caci furia lui Hitler se dezlantuise deja... Peste o saptamana, Germania nazista incepe sa bombardeze Belgradul, ucigand peste 17.000 de civili. In cateva zile, tara este ocupata, armata regala a Iugoslaviei capituland la 17 aprilie. Familia regala si guvernul reusesc sa fuga in strainatate, formand un nou guvern in exil. Pentru ca nu a avut intelepciunea romaneasca de a face o alianta conjuncturala cu germanii, Iugoslavia era impartita intre cel de-al Iii-lea Reich, Italia lui Musollini si Ungaria lui Horthy, disparand pentru toata perioada razboiului de pe harta Europei! Dar, mai mult decat atat, pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, in Croatia incep lupte fratricide intre sangerosii "ustasi" ai lui Ante Pavelici, grupul comunist condus de Iosip Broz Tito, si rezistenta regalista a generalului Mihailovici. Spre disperarea Marioarei, care asista neputincioasa din Elvetia alaturi de fiul ei cel mare, care era inca rege constitutional, la acest macel, numarul victimelor apropiindu-se de incredibila cifra de un milion de morti... In cele din urma, vicleanul Tito, facand un joc politic dublu, prin care reuseste sa-i amageasca atat pe britanici, cat si pe Stalin, pune mana pe putere, imediat dupa incheierea razboiului. El interzice revenirea familiei regale in tara si organizeaza un fals plebiscit, in urma caruia, la 29 noiembrie 1945, a fost proclamata Republica Populara Federativa Iugoslavia. Intr-o scrisoare disperata catre Regina Mama Elena, al carei fiu, Mihai I, se mai afla inca pe tronul Romaniei, in primavara anului 1947 Mignon deplange soarta fostilor sai supusi si se arata resemnata in fata istoriei. Cuvintele sale de regina fara coroana si de mama a unui fiu lipsit de tron suna azi de-a dreptul profetic. "Am pierdut totul, definitiv! Am pierdut tara parintilor, tara supusilor, sotul, coroana, tronul fiului si cea mai mare parte din averea mostenita. Nu-i mai am decat pe cei doi baieti, multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatosi, o libertate nefolositoare si o varsta prea tarzie pentru bucuriile vietii. Asa o sa patiti si voi, daca nu va grabiti sa scapati! Doamne, oare ce se va intampla cu aceasta lume cotropita de Antihrist? Nu stiu daca noi vom mai apuca sa vedem Regatele noastre dezrobite vreodata..."
Sfarsitul
De la data acestei epistole rascolitoare, pentru Mignon au mai urmat inca 14 ani de exil, petrecuti pe unde a apucat, in Italia, Germania, Elvetia, Spania, Anglia sau chiar Statele Unite ale Americii. Aceasta pribegie umilitoare a obosit-o si a imbatranit-o inainte de vreme. Nu a mai putut revedea nici Pelesul sau Cotroceniul, nici castelul de la Gotha, distrus de bombardamentele aliatilor in timpul celui de-al Doilea Razboi. A locuit o vreme in Spania, impreuna cu iubitul ei frate Nicky si sotia acestuia, care platisera tribut greu pentru amorul lor si casatoria morganatica din Romania, cazand in dizgratia Regelui Carol al Ii-lea, care ii alungase in surghiun cu mult inainte de abdicarea sa din 1940. A trecut chiar si pe la Versoix, prin Elvetia, dupa mai multi ani de exil, prin casa nepotului ei, Mihai de Hohenzollern, ultimul monarh al Romaniei. A stat un timp si in Anglia, la resedinta unor verisoare din partea celebrei sale mame, frumoasa si controversata Regina Maria. In Italia si-a ingaduit sa inchirieze o modesta casuta de tara, in provincia Toscana. Dar bijuteriile, scoase treptat la vanzare, au inceput sa se imputineze, iar contul bancar din Elvetia a ramas aproape gol. In ultimii ani de viata, Mignon putea fi intalnita la cate o reuniune de familie, la care participau mai multe foste capete incoronate din Europa, imbracata din ce in ce mai modest si intotdeauna cu straie cernite, fiindca pastra in continuare "marele doliu regal". Aceasta situatie precara a hotarat-o pe sora sa mai mica, Principesa Ileana, care se calugarise in America si devenise Maica Alexandra, fondand chiar o manastire, sa o cheme pe Mignon peste Ocean. Tot acolo, la Denver, locuia de cativa ani si fiul ei cel mare, Petru al Ii-lea, ultimul Rege al Iugoslaviei. Mignon a vandut cele din urma pietre pretioase din diadema pe care o purtase in chip de mireasa regala la nunta ca-n basme ce avusese loc la Belgrad, pe vremea cand mai era tanara, frumoasa si plina de sperante. Cu o parte din banii obtinuti si-a platit biletul de vapor la clasa a Ii-a pentru a-si pastra o mica rezerva de "economii". Cea care fusese principesa si regina, inrudita cu toate marile familii regale ale Europei, parasea "Lumea Veche" si se imbarca pe un urias transoceanic, pornind, la sfarsitul vietii, tocmai spre "Lumea Noua"! Aceasta calatorie, cea din urma din existenta sa, avea semnificatia dureroasa si simbolica a unei despartiri definitive de trecut. In urma sa ramaneau oameni, locuri si intamplari, o intreaga viata pierduta pentru totdeauna. Inaintea sa nu se mai afla decat sfarsitul... La putin timp dupa sosirea sa in America, Mignon, in varsta de 61 de ani, isi sfarsea zilele, in 1961, departe de lumea in care cunoscuse marirea si decaderea si care pierise inaintea ei.Marius Petrescu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
