Stalinworld
Viliumas Malinauskas este un capitalist lituanian care a facut bani multi si verzi din exportul de ciuperci. Semn ca se poate face avere si din munca cinstita, nu numai din privatizari frauduloase, inginerii financiare si devalizari de banci. Odata cu banii, omului i s-a deschis gustul pentru arta si s-a pus pe colectionat. Sculpturi, mai ales statui de mari dimensiuni. In scurt timp, el a devenit posesorul a vreo 50 de statui, intre care una inalta de vreo noua metri, iar alta cantarind nu mai putin de 47 de tone. Ca orice capitalist, a profitat de conjunctura favorabila. Dupa destramarea imperiului sovietic, Lituania gemea de statui cu care nimeni nu stia ce sa faca. Malinauskas a achizitionat cu toptanul, aproape pe nimic, Lenini, Stalini, Engelsi si alti eroi de-ai comunismului, care altfel ar fi ajuns la cosul de gunoi al istoriei. Ce-i drept, a avut si cheltuieli ocazionate de demontarea, transportarea si depozitarea capodoperelor. A avut si pagube. In timpul transportului unui Lenin, ala de noua metri, i s-a rupt un deget, iar unui camion pe care incarcase un grup statuar de 47 de tone - reprezentand niste soldati sovietici - i-au crapat saisprezece cauciuri. Si-ar fi putut recupera banii numai din bronzul statuilor. Nu l-a lasat inima sa topeasca bunatate de statui. A avut o idee chiar mai buna. Imbinand utilul cu, ma rog, placutul, a deschis un parc tematic pe un teren de 250 de hectare, la 160 de kilometri de Vilnius, capitala Lituaniei.
Succesul a depasit cele mai optimiste asteptari. Zilnic, parcul este asaltat de autocare gemand de curiosi dornici sa admire capodoperele realismului socialist si spectacolul aferent. Vizitatorii sunt luati in primire de ghizi imbracati in uniforma Armatei Rosii, aia eliberatoare si cu "davai ceas", care nu se incurca in fasoane si alte politeturi. Curiosii sunt manati cu ordine rastite si plimbati militareste printre garduri de sarma ghimpata. Parcul e vegheat de turnuri de observatie in care se afla manechine inarmate pana in dinti, patrule militare aduna, indruma si bruftuluiesc vizitatorii care ies din randuri, din difuzoare discret disimulate in tufisuri, pentru atmosfera, se aud tipete de oameni supusi torturilor, latraturi de caini si de mitraliere. In fine, in restaurantul parcului, chelneri in uniforme vargate invita vizitatorii sa guste delicatesele gulagului, terci si faimoasa supa din capete de peste sarat. Milionarul nostru nu duce lipsa de idei inca si mai marete. Cu un realism dus pana in panzele albe sau rosii, intreprinzatorul lituanian viseaza chiar sa-si "deporteze" vizitatorii in vagoane de vite, locomotiva o are deja, intr-un tren strict supravegheat de oameni imbracati in uniformele Kgb-ului.
Evident, destui oameni, unii de gust, altii fosti activisti si nostalgici ai comunismului, au tipat ca din gura de sarpe. Pasamite, parcul, cunoscut sub numele de "Stalinworld", ar fi un amestec de prost-gust intre Disneyland si gulag. Ca si cum comunismul ar fi fost o culme a bunului-gust! Poate, accepta ganditor Malinauskas. Dar putem uita ca 200.000 de lituanieni au fost trimisi in inchisorile sovietice si vreo 30.000 nu s-au mai intors niciodata din gulagul siberian? Si pe urma, adauga el la fel de ganditor, tinerii uita usor sau nu prea stiu ce-au indurat parintii si bunicii, ca sa nu mai vorbim de varstnicii care suspina dupa vremurile cele bune de altadata. Poate nu chiar intamplator, potrivit unui sondaj, 63% din lituanieni sunt in favoarea parcului. Deocamdata nu duce lipsa de vizitatori si aduce si bani. Semn ca si comunismul a fost bun la ceva. Totusi. Pe cand si la noi o "Ceausina"? Vestigii avem, de nostalgici nu ducem lipsa, iar securistii, cata frunza, cata iarba, sunt peste tot.
Apropo, stiati ca la Sighet, in puscaria de trista amintire, fiinteaza un Memorial al victimelor comunismului romanesc?N.C. Munteanu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
