Ecologie
AntropologieDe ce postesc taranii?- Ritmurile naturii si alimentatia traditionala -
Poate mai mult ca oricand, omenirea priveste inapoi cu respect si interes, reconsiderand ceea ce s-a grabit sa depaseasca prin progresul tehnicii, adica modul de viata traditional, mancarurile taranesti.
Auzim tot mai des vorbindu-se despre hrana ecologica, de eliminarea produselor modificate genetic, a celor care contin aditivi si a carnii influentate de hormoni. Occidentul, care a inventat aceste produse, trage acum un semnal de alarma impotriva lor, pentru ca in urma cercetarilor s-a dovedit ca produc boala numita cancer. Iata, de pilda, o reteta americana de salam: din 30 kg de carne se obtin 100 kg de salam. Oare ce "bunatati" sunt cele 70 de kilograme adaugate, care nu sunt carne?
Se vede ca progresul tehnic l-a indepartat pe om de natura si, implicit, de propria sa natura. Grecii au spus ca omul este o lume mica, un microcosmos, lumea mica facand parte din lumea mare, macrocosmos. Prin urmare, indepartarea de macrocosmos, de marea armonie a naturii, il duc pe om la boli grave, incurabile si la moarte prematura.
Printre multele inventii ale mintii omenesti se numara si incalcarea lantului trofic, ceea ce a dus la boala vacii nebune. Dumnezeu nu le-a programat pe vaci sa manance oase si pesti sub forma de fainuri proteice, le-a programat sa pasca iarba. Cu atat mai mult nu l-a creat pe om sa inghita kilograme de substante chimice. L-a pus in Gradina Raiului si i-a spus ca poate sa manance din roada tuturor pomilor, in afara de a unuia: Pomul cunoasterii binelui si raului. De ce? Pentru ca omul nu este in stare sa le deosebeasca; le confunda, nefiind el creator, ci parte creata. Adam stramosul, arhetipul, a mancat. Asa ca omenirea era condamnata la moarte! Facandu-i-se mila lui Dumnezeu de creatia sa, l-a trimis in lume pe Iisus Hristos care ne-a rascumparat din pacatul originar, deschizand portile nemuririi. Noua lege, religia crestina, este tinuta de tarani si de cei credinciosi cu cea mai mare sfintenie, prin posturi. Iisus a postit si s-a rugat in genunchi, oferindu-ni-se ca model. Este arhetipul care l-a inlocuit pe Adam. Este noul Adam pe care trebuie sa-l urmam. Omul Perfect. (Adam ce ne-a invatat? Sa fim neascultatori.)
Anotimpurile si hrana
In natura, avem patru anotimpuri, patru schimbari de ritm, marcate de doua echinoctii si de doua solstitii. In calendar avem patru posturi. Ba, uneori cinci - cand este si Postul Crucii. Sa vedem cum stau lucrurile.
Echinoctiul de primavara este la 21 martie si cade in Postul Mare (al Pastelui). Acest post are sapte saptamani, plus saptamana alba. (La echinoctii ziua este egala cu noaptea.) Echinoctiul de toamna are loc la 23 septembrie, dupa Postul Crucii de sapte zile (7-14 septembrie). Solstitiul de vara, 21 iunie, cand avem ziua cea mai lunga, este urmat de Postul Sfantului Petru de trei zile (25-28 iunie). Solstitiul de iarna - 22 decembrie - cu ziua cea mai scurta, este la sfarsitul Postului Craciunului, de sase saptamani (15 noiembrie-24 decembrie). Singurul post care nu urmeaza indeaproape ritmurile cosmice este Postul Sfintei Marii, de doua saptamani: 31 iulie - 15 august.
Iata cum taranii, tinand posturile, urmeaza ritmurile naturii si legea noua a lui Iisus Hristos. Si iata ca religia crestina este un mare adevar si un mare dar pentru sanatate. Cati oameni insa nu-si rad cand este vorba de posturi? Cati nu spun ca "nu-i pacat ce bagi in gura, ci-i pacat ce scoti", rastalmacind cuvintele Mantuitorului? Pentru ca m-am numarat printre ei, am incercat sa-mi lamuresc valoarea postului pe calea intelegerii lui. Prima surpriza - de proportii - a fost aceasta armonie cu ritmurile naturii (mi s-a parut de-a dreptul coplesitoare). Si atunci, chiar poti sa crezi ca la luna plina si la luna noua, daca nu mananci nimic solid, ci bei numai ceaiuri si sucuri din fructe si legume timp de 24 de ore, poti slabi cateva kilograme. Mai apoi, posturile sunt socuri alimentare de dezintoxicare si echilibrare a organismului prin eliminarea grasimilor. In alergii, medicii prescriu post cu paine prajita si ceai amar.
Dar posturile mai sunt si o scoala severa de educare a vointei, intrucat, pe langa abtinerea de la carne, oua, lapte, prescriu si abstinenta sexuala, curatirea morala, adica echilibrarea sistemului hormonal. Barbatul si femeia trebuie sa fie ca frate si sora. Altfel vor procrea copii handicapati. (Se poate verifica.)
In afara posturilor taranii mancau foarte multa carne - ecologica -, pentru ca existau multe animale. Cosasii beau zeama de carne de manzat in loc de apa, ca sa aiba putere. In satele de munte, carnea de porc afumata si slanina aduceau contributia lor de energie necesara pentru biruirea frigului. Cei care n-o aveau si n-o consumau se imbolnaveau de tuberculoza.
Ceasornicul cosmic
Cel mai clar se vede insa armonizarea omului prin hrana cu ritmurile naturii, in cadrul unei zile de dulce. Pana si azi, dimineata, in satele maramuresene se mananca cel mai consistent si de regula doua feluri. Primul fel este: mamaliga cu branza de oaie si jumari, mamaliga cu oua si slanina, mamaliga cu carnati si costite afumate, mamaliga cu papricas de vitel, mamaliga cu carne fripta cu usturoi, mamaliga cu papricas de ciuperci, balmosul (o mamaliga fiarta in smantana si unt). Felul doi este mamaliga cu lapte acru de oaie sau de vaca, mamaliga cu lapte dulce afumat (este foarte bun) sau daca felul intai a fost cam putin, mamaliga cu zemintita (branza cu smantana). La pranz, o ciorba cu sau fara carne, dar cu multa smantana, si seara ceva usor: taitei cu branza de vaci, taitei in lapte, cartofi saci (scazuti) cu salata. Vara, cand se munceste din greu la camp, mai exista o a patra masa, la orele 16:00-17:00, numita ujina. Aceasta se compune din paine cu slanina si ceapa, plus fructe sau miere.
Modul de alimentatie taranesc este la fel cu cel al yoghinilor din Tibet - acoperisul lumii -, unde se pastreaza secretele umanitatii. Adica este un mod foarte destept si sanatos. Yoghinii spun: "Dimineata sa mananci singur in camera ta (ceva foarte bun si sa nu dai nimanui); pranzul sa-l imparti cu prietenii, iar cina s-o dai dusmanilor". Taranii nostri sunt inca mai inteligenti. Ei spun sa nu te culci cu stomacul gol. Sa mananci lapte cald. Laptele cald cu miere aduce un somn profund.
De ce mancau si mananca asa taranii? Pentru lumea moderna "stiinta" lor este un lucru de neinteles. S-a demonstrat ca ceasul biologic uman este acordat la ritmul circadian, alternanta zi-noapte, si la energiile Terrei. Timp de 12 ore (noaptea) organismul se incarca cu energie - si de la energia pamantului pe care traim - si timp de 12 ore - ziua - se descarca. Taranii se sculau devreme, inainte de rasaritul soarelui si se culcau dupa apus, la putina vreme. Urmau ceasul cosmic. Maxima incarcare cu energie a organismului se face - spune stiinta - intre orele 21:00 si 24:00. Curba de incarcare coboara. La ora patru dimineata este zero. Atunci adorm si soferii la volan. Consumul maxim de energie este intre aceleasi ore ziua: de la 9:00 la 12:00. Dejunul taranesc este copios, tocmai pentru a nu lasa aceasta energie sa fuga. Pentru a se hrani cu darurile pamantului.
Apoi, vrand-nevrand, aceasta se consuma, ajungandu-se la pragul de lene de la orele 16:00. Atunci se ujina, se manca pita cu slanina afumata. Slanina mancata la ujina nu ingrasa, se transforma in energie. Ujina dispare ca masa dupa plecarea berzelor, atunci cand munca taranului se usureaza. Se spune: "Pleaca gruile cu ujina".
De unde stiau atat de bine sa manance corect niste oameni fara carte? De unde stiau ca acest fel de viata este cel mai bun? Simplu: erau profund credinciosi. Erau atenti la tot si la toate; traiau in acord cu natura si cu propria lor natura. Isi stapaneau trupul si mintea, care le ramanea limpede pana la sfarsitul vietii. Iar viata lor numara 80-90-100 de ani si chiar mai mult. Stramatusa Agripa a trait 115 ani, tinand posturile toata viata. Ca amanunt important: nimeni nu punea o picatura de alcool pe limba inainte de amiaza.
Ca tema de meditatie, va propun o frumoasa parabola.
Se zice ca intr-un sat era o seceta cumplita, care dura de luni de zile. Pamantul era uscat si crapat, iarba se uscase si mureau animalele de foame. Dupa animale, ar fi urmat oamenii. Locuitorii nu mai stiau ce sa faca. Orice faceau, ploaia nu se indura de ei. Intr-o zi, le vine ideea sa-l caute pe Solomonar, omul care aduce ploaia. Pleaca un grup si dupa o vreme reusesc sa-l gaseasca si sa-l aduca. Apoi il intreaba ce sa faca pentru el, ce sa-i dea. "Sa nu-mi dati nimic. Sa-mi faceti o coliba la marginea satului si trei zile sa ma lasati singur, sa nu se apropie nimeni de coliba nici cu apa, nici cu mancare." Asa au facut. A patra zi a inceput o ploaie torentiala, cum nu mai vazusera. Toti locuitorii satului au iesit din case, au inceput sa tipe si sa danseze de bucurie, in ploaie. Intr-un tarziu, si-au adus aminte de solomonar si s-au dus la el cu daruri bogate. Nu le-a primit. Oamenii au ramas uimiti. "Bine, bine, dar spune-ne macar cum ai facut, ca noi, oricat ne-am rugat, ploaia nu s-a indurat sa se arate." "Am pus randuiala in mine", le-a raspuns omul. "Si cand am fost curat la trup si la suflet, pamantul si cerul s-au randuit si ele."Parasca Fat
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
