Primul Festival International de Literatura din Romania
"Zile si nopti de literatura"... aceasta a fost nobila deviza sub care s-a desfasurat de curand la Neptun, Mangalia si Constanta primul Festival International de Literatura. La lucrari au participat peste 100 de scriitori - romani si straini (veniti din 27 de tari - respectiv din trei continente). Festivalul a fost organizat din initiativa Uniunii Scriitorilor din Romania, mai exact a presedintelui ei, Eugen Uricaru. Ajutat de un colectiv redus ca numar, dar redutabil in ce priveste calitatea sa profesionala, Eugen Uricaru a pornit la realizarea acestui proiect deosebit de ambitios inca din luna noiembrie a anului trecut. (Ceea ce explica si deplina lui reusita - micile inadvertente ivite pe parcursul celor sase zile cat a durat festivalul fiind minore.) Trebuie sa adaug faptul - deloc de neglijat - ca evenimentul s-a aflat sub patronajul presedintelui Romaniei, Ion Iliescu, si ca la infaptuirea acestei notabile intalniri culturale internationale au contribuit - ca parteneri de nadejde ai Uniunii Scriitorilor si ai exceptionalului manager care s-a dovedit a fi Eugen Uricaru - Ministerul Culturii si al Cultelor, Societatea Romana de Radio, Primaria Municipiului Mangalia, Ziarul "Ziua". Colocviul - care a tinut trei zile in sir, cu binevenite pauze de masa si de cafea - a avut ca tema de dezbatere valabilitatea adagiului latin "Inter arma silent musae" ("Cand armele vorbesc, muzele tac"), o referire directa la tot mai belicoasa atmosfera instaurata la inceputul mileniului trei. Dupa cum spunea cineva: "Razboaiele pot fi juste, dar armele nu sunt niciodata inocente!".
Mult mai placuta si mai relaxanta ca "tema" a fost calatoria in Delta Dunarii, oferita de organizatori. Acolo, pe ape, printre lagune si stufarisuri, imbarcati pe trei vaporase, in afara discutiilor despre literatura, invitatii au emis mai ales exclamatii de admiratie pentru naprasnica frumusete a peisajului, pentru o Romanie pe care o descopereau total diferita fata de imaginea cu care venisera indoctrinati de acasa (aurolaci, orfani etc.).
Dar Festivalul a avut si un alt scop nobil: premierea pe teritoriul romanesc a unor scriitori de mare valoare internationala. Astfel, decanului de varsta, celebrului scriitor francez, creator de "curent literar", dar si scenarist extraordinar al unor filme de exceptie, si anume lui Alain Robbe Grillet (82 de ani) i-a fost acordat Premiul Festivalului. O alta celebritate europeana a scrisului, ilustrul spaniol Jorge Semprun, a fost rasplatit cu Premiul Literar International "Ovidius", pentru valoarea operei literare si contributia la afirmarea libertatii de expresie si a tolerantei interetnice.
La incheierea lucrarilor, intre festivitatea de decernare a premiilor si cocktail-ul in care vinurile si bunatatile romanesti i-au "terminat" pe scriitorii straini si autohtoni, distinsul laureat a avut amabilitatea sa ne acorde un interviu.
"A fost o initiativa extraordinara"
- Mi-a placut foarte mult cuvantul dvs. de multumire, rostit imediat dupa ce vi s-a inmanat premiul. V-as ruga sa reluati, pentru cititorii revistei "Formula As", o parte din el...
- As spune ca acest premiu, "Ovidius", este putin surprinzator pentru mine, ba chiar intimidant, avand in vedere ca este prima data cand se acorda. Este intimidant sa fii primul, sa inaugurezi o serie... Din fericire, el contine numele lui Ovidius care-mi este foarte familiar, mai ales prin poemele sale de dragoste. Ovidiu, poetul latin exilat candva pe tarmul Marii Negre, este autorul unora dintre cele mai frumoase poeme de iubire ale literaturii universale. Prin poemele sale, marele scriitor latin a oferit indragostitilor lumii, tinerilor barbati, lectii magnifice intru arta seductiei... Recunosc ca si eu am fost inspirat de aceasta superba... strategie. Si-apoi, mai e ceva - foarte important - care ma impresioneaza, legat de numele si de persoana, de destinul lui Ovidiu. Este vorba despre exil. Eu cunosc foarte bine semnificatia, greutatea acestui cuvant. Cum stiti, si viata mea este asemenea celei a lui Ovidiu, un lung exil politic, provocat de un razboi just, dar in care am pierdut - cum a fost cazul Spaniei, intre anii 1936-1939. In urma razboiului pierdut, sute de mii de persoane au preferat exilul unei existente umilitoare, rusinoase, create de infrangere. Revenind la Ovidiu, vreau sa va spun ca dupa parerea mea, cazul lui a fost fericit. De ce? Pentru ca el a continuat sa scrie in latineste. Iata de ce (un motiv in plus de fericire!) poemele lui circula si astazi, capatand forme de talmacire. Da, eu socotesc a fi o fericire aceasta forma de exil, pentru ca, dupa cum se stie, au fost destui poeti, destui scriitori obligati a se exila din propria lor limba materna. Iata ceva de-a dreptul tragic!
In ciuda aglomeratiei care se crease in jurul nostru, mi-am permis sa-i solicit marelui scriitor cateva opinii legate de festival.
- A fost o initiativa extraordinara a Romaniei. Au fost bine gasite si tema, si locul. Adica vecinatatea cu Ovidiu. Eugen Uricaru a facut un lucru deosebit. A creat "Inceputul". Numai ca el trebuie continuat. Abia astfel, Festivalul International de Literatura, lansat cu atata excelenta in Romania, va capata greutatea pe care o merita. Oricum, important este ca ne-am intalnit, ne-am cunoscut mai bine - dincolo de cartile noastre. Avem astfel o perspectiva de bun augur pentru revederea din anul viitor, tot aici, sper. Pentru Romania, gestul acesta deosebit de important a echivalat cu sfaramarea unor frontiere (create de idei preconcepute, fireste), inlaturarea unor tabuuri. Dupa parerea mea, acesta a fost un gest foarte necesar.Silvia Kerim
Fotografii de Mihai Cucu
Jorge Semprun s-a nascut in Madrid, la 10 decembrie 1923. In timpul razboiului din Spania, in 1937, familia lui se exileaza la Paris. Acolo, tanarul isi continua studiile liceale, apoi urmeaza cursurile de filosofie la Sorbona. In 1941, intra in Rezistenta Franceza. In 1942, devine membru al partidului comunist spaniol. In 1943, este arestat de Gestapo si trimis in lagarul de concentrare de la Buchenwald. Scapa cu viata si revine la Paris in 1945. Incepand cu 1953, isi continua activitatile de rezistenta impotriva regimului lui Franco, avand in aceasta lupta calitati oficiale. Isi continua activitatea politica pana in anul 1964, cand este exclus din partidul comunist, din pricina unor divergente de parere in ceea ce priveste "linia partidului". Din 1988 si pana in 1991, este ministru al Culturii in guvernul spaniol. Este ales membru al Academiei Goncourt in 1996. Detine o multitudine de premii importante care-i incununeaza prodigioasa activitate literara.
Carte
Selectia Formula As
Mario Vargas Llosa, "Sarbatoarea Tapului", roman, traducere de Luminita Voina-Raut si Mariana Sipos, Editura Allfa (tel. 021/402.26.37), 544 pag., 350.000 lei (pretul mare e justificat de conditiile grafice exceptionale in care a aparut volumul, cartonat, pe o hartie usoara, speciala).
Daca ar fi precumpanit criteriul valorii, scriitorul peruvian Mario Vargas Llosa (n. 1936) ar fi trebuit sa fie deja laureat cu Premiul Nobel pentru literatura. Cititorii romani s-au putut convinge de imensul talent investit in opera lui, fiindca aproape toate cartile - romane, eseuri, memorialistica - i-au fost traduse la noi, incepand din anii "80. Am avut norocul sa-l si vad in carne si oase, in timpul scurtei sale vizite la Bucuresti, in 1995, cu ocazia aparitiei in romaneste a cartii "Pestele in apa" (Ed. Universal Dalsi), cand l-am auzit pe candidatul perdant la presedintia Peru-ului spunand ca Flaubert: "A scrie e un mod de a trai. Este modul meu de a trai, altul nu cunosc". Ceea ce e uimitor la acest scriitor de vocatie e ca nici o carte nu seamana cu cealalta ca tematica, stil, constructie. Poate sa scrie la fel de bine orice, de la marea fresca socio-politica ("Razboiul sfarsitului lumii", "Conversatie la Catedrala") pana la roman de dragoste (incantatorul "Matusa Julia si Condeierul" - cu substrat autobiografic: la 19 ani, viitorul scriitor chiar s-a insurat cu o ruda de 32 de ani si au locuit impreuna la Paris - sau picantul "Elogiu mamei vitrege") si de la viziuni metaforice ("Lituma in Anzi", "Povestasul") la eseuri literare ("Adevarul minciunilor", "Orgia perpetua").
Despre ultimul sau roman, "Sarbatoarea Tapului", tradus cu o admirabila promptitudine, aproape in acelasi timp cu versiunea franceza, critica occidentala a spus ca e cea mai buna carte a lui Llosa (de pana acum). "Gestatia" ei a durat aproape un sfert de secol. In 1975, scriitorul a stat un timp in Republica Dominicana si a aflat multe despre dictatorul Rafael Leonidas Trujillo, care stapanise in mod absolut tara din 1930 pana in 1961, cand fusese asasinat, la 69 de ani. Dupa cum se stie, exista o traditie sud-americana a romanelor despre dictatori ( de exemplu "Domnul Presedinte", de guatemalezul Miguel Angel Asturias, "Eu, Supremul", de paraguayanul Augusto Roa Bastos, "Toamna Patriarhului", de columbianul Garcia Mrquez, "Recursul la metoda" al cubanezului Alejo Carpentier - toate traduse si la noi). Llosa a vrut sa scrie si el un "roman al dictatorului", dar altfel decat inaintasii, care vedeau aparitia istorica a tiranilor ca pe o fatalitate. Pe el l-a interesat modul cum devine o fiinta omeneasca un dictator monstruos, modul cum isi mentine acesta puterea absoluta, folosindu-se de lasitatea si servilitatea celorlalti, vina intregii societati, lenta ei degradare morala sub un regim despotic. "Sarbatoarea Tapului" e o formidabila reconstituire istorica a regimului Trujillo din Republica Dominicana, dar mai mult decat atat, e o carte despre ravagiile puterii nelimitate, despre cruzime si coruptie. Bine documentat, scriitorul ne introduce in culisele puterii, dar si in mintile dictatorului, ale conspiratorilor, in cea a ministrului cazut in dizgratie, Augustin Cabral, care nu ezita sa-i ofere lui Trujillo virginitatea fiicei sale de 14 ani, Urania, ca dovada a fidelitatii. Construit polifonic, prin impletirea a trei voci (Urania, Trujillo si succesorul acestuia, Balaguer) si a trei perioade distincte, romanul e perfect clar, in ciuda complexitatii, palpitant, de o forta coplesitoare si in intregime credibil. Aici sta genialitatea lui Mario Vargas Llosa. El combina persoane reale, marturii, intamplari atestate cu personaje fictive si amanunte imaginate, iar ansamblul e diabolic de viu si emana toxinele care i-au otravit pe dominicani timp de trei decenii. Pentru aceia dintre noi care mai stiu pe propria piele cate ceva despre dictatura, efectul e si mai puternic (paginile despre cultul grotesc al conducatorului si familiei sale, convingerea acestuia ca poate face ce vrea cu supusii lui, manipularea opiniei publice, ignorarea drepturilor omului ne sunt dureros de cunoscute). "Marele succes al unei dictaturi", spune Llosa intr-un interviu recent, "consta in aceea ca tiranul nu e doar deasupra capetelor tuturor, ci si in capetele lor. Asa reusesc dictaturile sa dureze (Fidel Castro e la putere de 43 de ani!). Si astazi, in lume, la o democratie, sunt cinci dictaturi." "Sarbatoarea Tapului" e un roman impotriva puterii absolute si in acelasi timp un elogiu al liberului arbitru, al obligatiei morale de a-ti mentine independenta de spirit. Iar ca realizare literara - o opera de maestru. Pacat doar ca pretul editiei romanesti face volumul aproape inaccesibil. Poate ar trebui ca editura sa se gandeasca si la o varianta "populara".Adriana Bittel
"Astra Film Fest 2002"
De mai bine de sase ani, Sibiul, superba cetate transilvaneana, se deschide celui mai important festival de film documentar din Europa Centrala si de Est si unuia dintre cele mai mari din lume, comparabil cu "Cin?ma du r?el" din Paris sau "Margaret Mead" din New York. Este vorba de "Astra Film Fest 2002", ce se va desfasura intre 21-26 octombrie a.c.
Directorul festivalului, Dumitru Budrala, cunoscut cineast si antropolog, realizator de filme documentare premiate la toate festivalurile internationale la care a luat parte, gaseste cel putin zece motive pentru care Festivalul trebuie sprijinit cu orice pret. Iata-le, intr-o enumerare succinta: 1. Este un festival de talie mondiala; 2. Atrage public din strainatate, fiind singurul eveniment cultural din Romania pentru care vin special profesori si studenti de la universitati din noua tari occidentale; 3. Prezinta cele mai bune filme documentare din lume; 4. Este un maraton al diversitatii culturale; 5. Este locul unde pot fi intalniti regizori, scenaristi, antropologi, fotografi si jurnalisti din toata lumea; 6. Este o competitie de calitate, cu un juriu international (personalitati ale filmului documentar si antropologiei vizuale din Anglia, Germania, Franta, Polonia, Ungaria, Olanda, Danemarca si Norvegia); 7. Inseamna toleranta, spirit critic, dialog, deschidere spre alte culturi si respinge nonvaloarea; 8. Face mai mult decat orice ambasada in promovarea imaginii Romaniei in lume; 9. Este singurul festival de film de profil din Europa Centrala si de Est, a carui pagina web (www.astrafilm.ro) este amplu prezentata pe cele mai importante locatii din lume; 10. Pentru ca promoveaza imaginea Sibiului si a Romaniei mai bine decat multe actiuni culturale pentru care se cheltuiesc sute de milioane din banii publici. A Vi-a editie a Festivalului Astra este, fara indoiala, o provocare pentru organizatori. Din cele 370 de filme preselectate, trimise de cineasti din 53 de tari, vor intra in competitia finala 47 de documentare. Pe larg despre acest mare eveniment, intr-un numar viitor al revistei.Ion Longin Popescu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
