Prof. dr. Ernest H. Latham Jr.- Istoric american -"Dupa cum se vad lucrurile acum, la sfarsitul lui septembrie 2002, este foarte clar ca Romania va intra in Nato"
Pe vremea cand agentii de circulatie, colaboratori ai Securitatii, te opreau in mijlocul strazii Arghezi sa te intrebe ce cauti la Biblioteca Americana din Bucuresti, un yankeu atipic, cu plete negre, bogate si o mustata uriasa, rasucita la varfuri, era vazut des la prestigioasa institutie unde multi romani isi riscau libertatea intrand, numai de dragul de a trai cateva ceasuri intr-o... tara libera. Abia intr-o "noapte electorala", cand, sfidand interdictiile, peste 300 de bucuresteni s-au reunit in sala de spectacole a Bibliotecii pentru a trai iluzia alegerilor libere in fata televizorului, petrecand cu carnati si bere aduse de peste Ocean, aveam sa aflu cine este domnul cu o infatisare atat de aparte. Era atasatul cultural al Sua, istoric si diplomat, fost ofiter de marina, dr. Ernest H. Latham Jr. Au trecut anii si Biblioteca Americana practic nu mai exista. In mod inexplicabil, Guvernul Sua a gasit de cuviinta sa faca economii la reprezentarea culturala in Romania, donand cartile unor biblioteci universitare si renuntand la bogatul program cultural din "Epoca de Aur". Nu l-am mai vazut nici pe dl Latham. Pana in urma cu un an, cand am aflat ca s-a pensionat din diplomatie si a ales sa se consacre unei cariere universitare. Desi mi l-am imaginat ca ambasador ideal al tarii sale la Bucuresti, d-l profesor a indragit, se pare, mai mult libertatea unei cariere academice decat rigorile presupuse de postul de ministru plenipotentiar. Acceptand sa ne acorde un interviu, domnia sa ne-a vorbit despre subiectul preferat: istoria.
"Destramarea Uniunii Sovietice a fost o stire buna, dar si una proasta pentru Romania"
- Oricine v-ar auzi vorbind despre Romania si despre trecutul romanilor ar fi tentat sa va intrebe: de ce ati venit in aceasta tara si de ce ati fost interesat sa studiati istoria ei, d-le profesor?
- De 20 de ani ma tot intreb acelasi lucru: de ce am ales sa studiez istoria Romaniei? Am inceput sa scriu cateva eseuri cu tema: "Why Romania?" ("De ce Romania?"). Motivatiile sunt diverse si nu pot acum sa dau un raspuns multumitor. Totusi, un lucru este sigur: mi-am inceput experienta romaneasca in "Epoca de Aur", atunci cand m-a impresionat si, totodata, m-a intrigat contrastul enorm dintre oamenii acestei tari si statul comunist. Din momentul in care am inteles ca asist la un dramatic "joc de teatru", intre stat si populatie fiind un paralelism perfect si o mare antipatie, am fost interesat sa inteleg istoria acestei natii.
- Au stiut oare americanii cat de mult au fost asteptati in Romania, chiar la inceputul acestui "razboi", intre anii 1945 si 1948?
- Poporul american nu a stiut, dar diplomatii nostri aflati in aceasta parte a Europei au informat zilnic asupra evenimentelor. Drama nu a fost numai a Romaniei, a fost a intregii Europe Centrale si de Rasarit. Eu vorbesc studentilor despre marea deziluzie a asteptarii zadarnice a Americii, despre dramele petrecute ca urmare a faptului ca strategia Sua nu a vizat o debarcare in Balcani.
- Vorbind despre Romania postcomunista in context european, cum definiti situatia tarii noastre dupa disparitia sistemului de aliante creat de Urss?
- Am spus intr-un editorial din 1993 ca destramarea Uniunii Sovietice este o stire buna, dar si una proasta pentru Romania. Stirea buna este ca, pentru prima data in istoria sa, Romania nu mai are frontiera cu Rusia. Pe de alta parte, stirea proasta este ca, tot pentru prima oara in istoria sa, Romania are frontiera cu Ucraina! Ce vreau sa spun cu asta: rolul pe care Rusia l-a jucat in istoria romanilor este clar, bine cunoscut de toata lumea. In schimb, nu stia nimeni ce traseu va urma Ucraina, ce va dori sa faca sau sa reprezinte, ce ambitii va avea. Dintr-o data, Romania s-a pomenit, pe sute de kilometri de frontiera, cu un vecin pe care nu-l avusese niciodata. Un stat total nou, cu 40 de milioane de oameni, posesor al armei nucleare. Iti puteai imagina orice scenariu de cosmar. Slava Domnului ca teama noastra a fost contrazisa de realitate. Fiindca ne intrebam ce vor folosi ca simboluri nationale, ce vor face cu ambitiile lor? Daca te uiti intr-o istorie a Ucrainei, desi este greu de gasit o astfel de istorie!, singurul lor simbol national este kazacul. Probabil, acest prototip al eroului national ucrainean are semnificatia pe care cowboy-ul o are in istoria Americii. De altfel, in Europa anilor 70-80, se spunea ca Razboiul Rece nu este altceva decat o confruntare intre kazaci si cowboys.
- Care este in prezent perceptia dvs. legata de destinul Romaniei?
- Dupa cum se vad lucrurile acum, la sfarsitul lui septembrie 2002, este foarte clar ca Romania va intra in Nato, si anume chiar in noiembrie, la Praga. In fine, Romania a intrat in gratiile Tratatului Nord-Atlantic. A deveni membru Nato este altceva decat a deveni membru Ue. Intr-un fel, intrarea in cea mai mare organizatie militara a lumii este un lucru emotional, pe cand accesul in Uniunea Europeana este o chestiune... intelectuala. Devii membru Nato pe baza "sentimentelor" Nato fata de tine. Sigur, sunt niste cerinte minimale: democratie, control civil asupra armatei, economie de piata etc. Dar, in cele din urma, intri in Nato numai daca Nato te place. Nu este tocmai aceeasi situatie la admiterea in Ue. Uniunea vine cu mii de legi si reguli; ei vor sa stie despre semnele de pe strada, despre controlul alimentelor, despre cat de bine sunt protejate granitele, despre legile privind criminalitatea. Asta la inceput. Vin apoi cu multe carti ce trebuie "citite", vazute cu mintea, nu cu inima. Nato cere entuziasm; Ue pretinde lungi ore de studiu.
"Pentru prima data in istorie, natiunea romana beneficiaza de pe urma geografiei ei si nu mai este victima acesteia"
- Ati fost deseori, dupa 89, la Bucuresti. Care este lucrul care v-a impresionat cel mai mult venind de la aeroportul Otopeni?
- Lupoaica. Statuia care a fost donata de Roma Bucurestiului in 1906, ca expresie a latinitatii voastre comune. Urmarind "traseul" Lupoaicei, am simtit uneori confuzie, alteori multumire; mi s-a parut o statuie foarte... peripatetica (plimbatoare). La inceput, a fost instalata pe Dealul Patriarhiei, cel mai inalt punct al Bucurestiului. Cand am venit eu aici, in "Epoca de Aur", Lupoaica fusese coborata de pe deal si ascunsa in tufe, in Piata Dorobanti. Nimeni nu stia ca e acolo, trebuia sa dai crengile la o parte ca sa o vezi. In fine, cand am sosit in urma cu cativa ani, Lupoaica plecase dintre copaci si se instalase in Piata Romana, unde e foarte logic sa se afle. Bucurestiul este singurul loc din lume unde o statuie s-a plimbat atat de mult de la o locatie la alta. Astazi, este primul monument pe care-l vede un strain cand vine la Bucuresti, dupa "decesul" lui Lenin din Piata Scanteii, si ma bucur ca s-a intamplat astfel. Lupoaica ilustreaza magistral legaturile romanilor cu civilizatia occidentala.
- Cum vedeti, in contextul globalizarii actuale, viitorul Romaniei?
- Nu sunt vizionar, sunt istoric si ma pricep mai mult la trecut decat la viitor. Cu toate acestea, pot spune ca, din "ghiocul" trecutului, se vede un viitor bun. Sta in puterea romanilor sa-l transforme din bun in excelent. Sunt destule semne pozitive si fapte valoroase pe care eu, ca istoric interesat in probleme romanesti, nu le-am mai vazut niciodata in istoria romanilor. O sa ma refer la cel mai evident: pentru prima data in istoria ei, natiunea romana beneficiaza de pe urma geografiei ei si nu mai este victima acestei geografii. Ma gandesc la pozitia strategica pentru interesele Nato, la importanta extraordinara a zonei petroliere a Caucazului, de unde se asteapta fluvii de petrol ce vor tranzita teritoriul Romaniei sau vor fi procesate de rafinariile romanesti. Ma gandesc la importanta majora a Dunarii, ca principala artera a comertului european cu Orientul. Din anii 30 (alta perioada benefica in istoria Romaniei) nu i s-a mai atribuit Dunarii o asemenea importanta economica, mai ales in contextul finalizarii canalelor Dunare - Marea Neagra si Rhin - Main - Dunare. In plus, exista portul Constanta, cel mai mare din zona Marii Negre, mult mai ospitalier, cu o capacitate mai mare decat Odessa. Asadar, ceea ce vad este un mare potential, dar sta in puterea romanilor, nu a europenilor, de a transforma acest potential in rezultate excelente. Fereastra oportunitatilor este deschisa cum n-a mai fost niciodata inainte.
"Uniunea Europeana este un imperiu, iar imperiile sunt prieteni ai natiunilor si inamici ai statelor"
- Se spune ca Occidentul are o mare lipsa de suflet, pierzandu-si spiritualitatea. Credeti ca Romania, unde suflet si credinta se gasesc inca din belsug, ar putea, dupa intrarea in Ue, sa suplineasca aceasta lipsa?
- Aici avem mere si portocale. Sunt fructe, dar sunt diferite. Romania este un stat national. Uniunea Europeana nu este asa ceva. Ue este un imperiu, iar imperiile sunt, prin definitie, multinationale. Dupa cum se stie, imperiile sunt prieteni ai natiunilor si inamici ai statelor. Desfasurarile din ultimii 10 ani in viata Uniunii Europene sunt spectaculoase. Statele occidentale aproape nu mai conteaza, nu mai exista. Bascii din Spania par a nu fi inteles ca au castigat de mult razboiul si este inutil sa mai puna bombe impotriva statului spaniol. Ei sunt deja o natiune a Ue. Este corect: Ue n-are suflet. Dar nici Imperiul Roman n-a avut suflet, si nici alte imperii. Insa natiunile din interiorul imperiului au. Ca urmare, sufletul romanesc nu va influenta Ue in ansamblul sau, dar va fi de natura sa sustina particularitatea natiunii romane in imperiu. Deci, Romania va deveni inca o natiune europeana, si mai putin un stat. Vad Ue organizata pe natiuni, nu pe regiuni, pentru ca altfel ar fi un nonsens.
- Privind pe termen lung, vedeti o Romanie dezintegrata ca stat in cadrul Ue?
- Ca stat, da. Ca natiune, niciodata. Este prea bogata, are prea multa cultura specifica pentru a putea fi distrusa. Nici macar limba nu este in pericol, deoarece exista circa 30 de milioane de vorbitori de romana in Europa. Spatiul mioritic este extrem de puternic. De regula, s-a constatat ca dispar limbile vorbite de mai putin de 10 milioane de persoane, nesustinute de o cultura puternica.
- Ati definit balada "Miorita" ca pe o icoana a culturii romanesti. Ce semnificatie are, pentru dvs., aceasta expresie?
- Am folosit cuvantul "icoana" asa cum este folosit in teologia ortodoxa: o fereastra deschisa spre Rai. Tot asa, "Miorita" este o fereastra spre cultura, personalitatea si realitatea romaneasca. Celor care ar dori sa se rafuiasca, pe nedrept, cu aceasta geniala balada, pentru ca ilustreaza resemnarea si supusenia romanilor in istorie, le-as raspunde citand un fragment din romanul-reportaj "Athenee Palace", publicat de ziarista americana de origine evreiasca, Rosa G. Waldeck, in 1942:
"...Aceasta cicatrice (lasata de cutremurul din 1940 pe fatada hotelului "Athenee Palace", unde autoarea a locuit intre 1940-1941, n. red.) parea sa se potriveasca acum cu impresia cea mai puternica pe care o pastram despre Romania dupa sapte luni: indestructibila calitate a acestui popor ingaduitor, realist, fatalist, asezat de soarta la granita intre Occident si Orient. Doua mii de ani de aspra stapanire venetica, de invazii barbare, de cuceritori lacomi, de domni rai, de holera si cutremure au dat romanilor sentimentul calitatii temporare si trecatoare a lucrurilor (...). Romanii poseda in cel mai inalt grad capacitatea de a primi relaxat loviturile soartei. Ei stiu sa cada cu arta, cu fiecare muschi si fiecare incheietura relaxate si moi... Secretul artei de a cadea este, desigur, sa nu-ti fie frica, si romanii nu se tem, asa cum se tem occidentalii. O lunga experienta in supravietuire i-a invatat ca in fiecare cadere se pot gasi nebanuite oportunitati si ca, intr-un fel sau altul, vor reusi sa se puna iar pe picioare."Ion Longin Popescu
Fotografii de Ioana Ieronim
Fisa Personala
Absolvent, in 1961, al Facultatii de Istorie a Universitatii Rochester din New York, "Master of Arts" in istorie la Universitatea Roosevelt din Chicago, in 1966, doctor in istorie al Universitatii Bucuresti (!), in 1987, Ernest H. Latham Jr. a servit Departamentul de Stat 13 ani in Balcani, 6 ani in Europa Centrala si 4 ani in lumea araba. Dupa anii petrecuti la Bucuresti ca atasat cultural (1983-1987), a fost transferat la Atena, in aceeasi calitate. A invatat greaca, romana, araba si germana (a functionat un timp si la Ambasada Americana din Viena), ceea ce i-a deschis cai nebanuite spre cunoasterea popoarelor respective. A scris carti si articole, prefete si postfete la diferite volume, a initiat studii si a conferentiat in multe universitati prestigioase. A imbogatit celebra Enciclopedie Britanica, editia 2002, cu un substantial capitol despre Romania. Este renumit intre istorici pentru studiile sale privind participarea Romaniei la cele doua razboaie mondiale si a scris mult despre Timisul de Sus - localitatea de langa Predeal in care au fost detinuti, in conditii deosebit de prietenoase, pilotii americani doborati deasupra Ploiestiului in 1943. A scris despre epoca si domnia lui Stefan cel Mare, despre spionajul american si britanic in Romania anilor 1938-1940, despre Basarabia, despre cultura populara - si in special despre balada "Miorita". A fost profesor la Universitatile din Cluj si Bucuresti. In prezent, este profesor la Foreign Service Institute din Washington, unde preda cultura si civilizatia romaneasca pentru diplomatii americani care urmeaza a fi acreditati la Bucuresti. Numele sau poate fi inscris cu stralucire intr-o lista scurta, dar importanta, de istorici si alti intelectuali americani atasati de trecutul romanesc: Watson, Waldeck, Hitchins, Treptow, Michelson, Carothers, Wilson, Torry, Verdery, Kligman, Kirk, Funderburk.
Profesorului Ernest H. Latham Jr. ii puteti scrie la urmatoarea adresa de e-mail: ehlathamjr@hotmail.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
