Adormirea Maicii Domnului- Ca si in cazul mortii si invierii lui Iisus, si evenimentele legate de adormirea si inaltarea la cer a Fecioarei Maria sunt prezentate in Bibliile apocrife intr-un scenariu fantastic. Apostolii calatoresc pe nori, armate de ingeri isi fac aparitia pe pamant, sufletul Mariei straluceste mai tare decat argintul. Primii biografi ai Familiei Sfinte au fost poeti -"Te vei duce langa Fiul Tau"
Dupa cum stim, mama lui Iisus a fost Maria. La Conciliul al Iii-lea ecumenic, tinut la Efes in 431, Biserica stabileste definitiv doctrina mariala. Maicii Domnului i se recunosc doua atribute esentiale: "Meritul de a fi nascut pe Dumnezeu in trup" si "Fecioria inainte, in timpul si dupa nasterea lui Iisus". Cele mai importante forme de cinstire a Mariei si a celorlalti sfinti sunt sarbatorile. Maria se bucura de patru sarbatori mari pe an. Cea mai importanta dintre ele, dar nu si cea mai veche, este Adormirea Maicii Domnului, numita popular Sf. Maria Mare, iar in unele parti din Moldova - Uspenia, praznuita pe 15 august. Biserica occidentala sarbatoreste la 15 august ridicarea la cer a Sfintei Fecioare Maria. Locul de origine al acestei sarbatori pare a fi Ierusalimul, "caci in vechile sinaxare georgiene, ziua de 15 august reprezenta sarbatoarea aniversarii anuale a sfintirii unei biserici a Maicii Domnului, zidita in secolul al V-lea de Ikelia Romana, intre Ierusalim si Betleem, aproape de locul unde se afla mormantul Rahelei si unde, dupa traditie, Sf. Fecioara a facut un popas cu putin inainte de Nasterea Mantuitorului" (Ene Braniste, "Liturgica Generala", pag. 190). Imparatul Mauriciu al Bizantului (582-603) a dispus rezidirea Bisericii Maicii Domnului din Ghetsimani, unde se spunea ca a avut loc adormirea si ridicarea la cer a Fecioarei, fixandu-i hramul definitiv pe 15 august. De aici, sarbatoarea a trecut si in Occident, Papa Teodor I (642-649), originar din Ierusalim, impunand tot data de 15 august (Cristian Badilita, "Evanghelii Apocrife", pag. 21). In anul 1950, Papa Pius al Xii-lea a proclamat Adormirea Maicii Domnului drept dogma. Dar sa nu uitam ca 15 august era si ziua anticei zeite-mame Artemis.
Despre adormirea si ridicarea la cer a Mariei ni s-au pastrat mai multe evanghelii apocrife: "Cuvantul Sf. Ioan Teologul despre Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu", scrisa in secolul al Iv-lea sau chiar mai devreme, "Urcarea la cer a Maicii Domnului", scrisa in secolul al Iv-lea sau inainte (specialistii o considera cea mai veche) si "Adormirea stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si-n veci fecioara Maria", scrisa de Ioan, arhiepiscop al Thesalonicului, care dateaza de la inceputul secolului al Vii-lea.
"Sa veniti cu totii, adusi de nori"
In prima evanghelie apocrifa este scris ca intr-o zi de vineri, pe cand Maria se ruga la mormantul lui Iisus, arhanghelul Gabriel i-a spus ca peste putin timp (adica trei zile) va parasi lumea aceasta si "te vei duce langa Fiul tau, la viata cea adevarata si fara de sfarsit". Apoi, Maria se intoarce la Betleem, unde locuia, si apostolii vin, in decurs de 1-3 ore la ea, "Ioan fiind rapit si adus tocmai din Efes de catre Duhul Sfant, intr-un nor". Apoi, Duhul Sfant grai asa catre apostoli: "Sa veniti cu totii, adusi de nori, de la marginile pamantului, si sa va adunati in sfantul Betleem". Si astfel au venit Petru de la Roma, Pavel de pe malul Tibrului, Toma din mijlocul Indiei, Iacob de la Ierusalim. Toti au spus ca "Un nor de lumina m-a luat pe sus si m-a asezat langa voi", adica in casa Mariei din Betleem. Matei fiind pe mare, "dintr-o data, un nor de lumina a umbrit valtoarea si-a potolit furtuna, iar pe mine m-a smuls si m-a adus langa voi". Bartolomeu, propovaduind in Tebaida, a zis: "Un nor de lumina m-a smuls de la pamant si m-a adus langa voi". "Si-n timp ce ei se rugau, a tunat in cer si s-a auzit un zgomot cumplit, ca huruitul rotilor de car. O uriasa ostire de ingeri si de puteri a aparut atunci si s-a auzit un glas ca al Fiului Omului. Serafimii au inconjurat casa. Toti locuitorii Betleemului au vazut minunile si-au mers sa vesteasca celor din Ierusalim." Si astfel, preotii iudeilor hotarasc sa trimita multimea intaratata asupra Mariei si a apostolilor. "Dar tocmai cand iudeii erau gata sa se repeada asupra Betleemului - se aflau la numai o mie de pasi departare -, li s-a aratat o vedenie atat de cumplita, incat pe loc li s-au impiedicat picioarele." Apoi, Duhul Sfant i-a dus pe toti pe un nor pana la Ierusalim.
"O palalaie mare, starnita de un inger, iesi si arse o multime de iudei"
Un text despre Adormirea Maicii Domnului, transmis sub numele lui Meliton din Sardes, ne informeaza ca Maria locuia la Ierusalim, in casa parintilor lui Ioan Evanghelistul, casa care se afla pe Muntele Maslinilor. "Dupa cinci zile, datorita semnelor si minunilor savarsite, guvernatorul, preotii si intreaga cetate aflara ca Maica Domnului este in casa ei din Ierusalim, impreuna cu apostolii. Cand iudeii ajunsera la usa casei, o palalaie mare, starnita de un inger, iesi dinauntru si arse o multime de iudei." Iar duminica, cand se producea Adormirea Mariei, "Hristos apare asezat pe un tron de heruvimi". De la inceputul relatarii evangheliei si pana in acest moment s-au scurs zece zile (de vineri pana duminica urmatoare). Inainte cu cateva minute de adormire, "Chipul Maicii Domnului straluci mai tare decat lumina". Si "Cand sufletul ei curat a iesit din trup, locul s-a umplut de o mireasma placuta si de o lumina extraordinara". Adormita fiind, "Un iudeu, pe nume Iephonias, vanjos la trup, se repezi asupra sicriului. Atunci, un inger al Domnului ii reteza amandoua bratele din umeri, cu o sabie de foc, lasandu-le sa atarne in aer, pe langa sicriu". Intr-o alta versiune, evreul pangaritor se numeste Ruben. Dar Petru i-a lipit bratele de trup, iar Ruben a crezut si l-a slavit pe Hristos. "Dupa savarsirea minunii, apostolii ridicara sicriul si asezara sfantul si cinstitul trup in Ghetsimani, intr-un mormant proaspat facut". Aici se va ridica o biserica ce va purta hramul Adormirii Maicii Domnului. Dupa inmormantare, "Trei zile la rand s-au auzit glasurile unor ingeri nevazuti. Dupa trei zile, glasurile au incetat". "Apoi am vazut un nor luminos, a carui stralucire nu are asemanare" si apostolii au "privit slavita urcare la cer a trupului ei sfant". Dupa cum observati, aceasta evanghelie apocrifa reda evenimentele pe parcursul a 12 zile. Vineri, Maria a fost anuntata ca va parasi aceasta lume. Peste zece zile, deci duminica, ea a adormit. Peste trei zile (inclusiv duminica), adica marti, a fost inaltata la cer.
"Sufletul ei era mai presus de stralucirea ninsorii"
"Se auzi un asemenea bubuit de tunet, incat toti se cutremurara"
In a treia evanghelie apocrifa, scrisa de Ioan, arhiepiscop al Thesalonicului, ni se precizeaza ca dupa ce Maria a fost anuntata ca peste trei zile va fi adormita, "ingerul se facu precum para de foc si se inalta la cer". "Se auzi un asemenea bubuit de tunet, incat toti cei aflati acolo se cutremurara. Si dupa ce glasul tunetului se stinse, apostolii poposira, adusi pe nori, la usa Mariei. Erau unsprezece, fiecare stand pe cate un nor, primul fiind Petru, al doilea Pavel (suit si el pe un nor si numarandu-se acum printre apostoli). Acesta era la inceputul credintei in Hristos." "Noi, apostolii, am vazut ca sufletul Mariei, pus in mainile lui Mihail, avea toate partile omenesti, dar fara forme anume de barbat sau de femeie. Era asemenea oricarui trup, dar mai alb de sapte ori decat soarele." De asemenea, ni se relateaza ca arhiereul care a vrut sa rastoarne sicriul dus de apostoli a avut trei ore mainile retezate mai jos de coate. "Dupa trei zile, cand au deschis sicriul, ca sa se inchine chivotului vrednic de toata slava, n-au gasit decat lintoliile, caci fusese luata si dusa la mostenire vesnica de catre Cel Care prinsese trup intr-insa, Hristos Dumnezeul." Dupa inmormantare, in urmatoarele trei zile, trupul Mariei a fost ridicat la cer.
"Cele ce am auzit de la Apostolul Ioan"
Dupa evanghelia apocrifa "Transitus Mariae B", Maria a adormit in al doilea an dupa ce Iisus s-a inaltat la cer. Toti biblistii avanseaza doua date pentru crucificarea lui Iisus: anul 30 sau 33. Numai in acesti ani, Pastele evreilor a cazut intr-o zi de vineri. Dar toate semnele astronomice indica anul 33: Luna a fost jos, deasupra orizontului, a fost o eclipsa totala de Soare exact pe Golgota, cu doua saptamani inainte, si a fost o eclipsa partiala de Luna in seara crucificarii (cu incepere de la ora 18). In plus, conform teoriei stiintifice a prof. I. Breahna (Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi), probabilitatea maxima de a se produce cutremure este la faza de Luna Noua sau Plina. Cum in ziua crucificarii a fost Luna Plina, s-a produs un cutremur de pamant care a rupt catapeteasma templului din Ierusalim, pietrele s-au despicat si mormintele s-au deschis. Se pare ca magnitudinea cutremurului s-a situat in jur de sapte grade pe scara Richter la Ierusalim, epicentrul fiind in Podisul Anatoliei. In Evanghelia dupa Luca este scris: "In al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era guvernatorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele sau, tetrarh al Itureii si al tinutului Trahomidiei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, in zilele arhiereilor Anna si Caiafa..." (3:1,2), Iisus a fost botezat in raul Iordanului de catre Ioan Botezatorul. Augustus a murit la 19 august, deci Tiberiu a fost considerat imparat de la acea data. Al cincisprezecelea an de domnie coincide cu timpul 19 august 28 - 18 august 29 sau, mai larg spus, anul 29. Pontiu Pilat a fost procuratorul Iudeii in anii 26-36. Anna si Caiafa au indeplinit pe rand functia de arhierei din anul 6 pana in 36 si aproximativ in acelasi timp au domnit Irod Antipa, Filip si Lisanias. Cum Iisus a fost crucificat in 3 aprilie 33 si a avut o viata publica de aproximativ trei ani si jumatate, inseamna ca El a fost botezat in august-septembrie 29. Iisus s-a inaltat in 14 mai 33. Al doilea an dupa ce Hristos se inalta la cer este timpul 14 mai 34 - 13 mai 35. In concluzie, anul 34 este cel in care a adormit Maria. In cea mai veche evanghelie apocrifa "Urcarea la cer a Maicii Domnului" (Transitus Mariae B), nu e pomenit numele lui Pavel. Ea are un prolog sub semnatura lui Meliton din Sardes si in el sunt scrise "cele ce am auzit de la apostolul Ioan", acesta fiind cel mai iubit de Iisus. In celelalte apocrife, apare si numele lui Pavel. In "Cuvantul Sf. I. Teologul despre Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu" este scris ca "iudeii se indarjeau, urland si conjurandu-l in numele Cezarului Tiberiu sa-i alunge pe apostoli din Betleem". Tiberiu a murit in 26 martie 37 si tot in acelasi ani Pavel (cu nume anterior Saul) s-a convertit la crestinism, pe drumul Damascului. Deci Pavel nu a luat parte la adormirea Mariei, care s-a petrecut catre sfarsitul domniei imparatului Tiberiu. Sigur in anul 34 a fost adormirea si inaltarea la cer a Mariei. Dar ziua?
"Si fiindca au vrut sa se inchine la trupul Mariei, apostolii au deschis sicriul. Dar n-au gasit decat giulgiul"
In apocrifa "Cuvantul Sf. Ioan Teologul despre Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu" este scris ca "si tot intr-o duminica va cobori din ceruri, ca sa slobozeasca si sa cinsteasca suirea la cer a sfintei si preaslavitei Fecioare care L-a nascut." In calendarul pentru anii 1-2500, avand ca referent stiintific pe dr. Tiberiu Oproiu de la Observatorul Astronomic Cluj-Napoca, in anul 34, ziua de 15 august a fost duminica. In ziua cand Maria a fost adormita, a si fost inmormantata. Iata ce spune evanghelia apocrifa mai sus citata, la capitolul Xlviii: "Trei zile la rand s-au auzit glasurile unor ingeri nevazuti... Dupa trei zile, glasurile au incetat. Cati se aflau acolo au stiut ca trupul ei curat si slavit se stramutase in Rai". Iar in apocrifa scrisa de Ioan, arhiepiscop al Thesalonicului, la ultimul capitol (Xiv) este scris: "Dupa trei zile, cand au deschis sicriul, ca sa se inchine chivotului vrednic de toata slava, n-au mai gasit decat lintoliile, caci ea fusese luata si dusa la mostenire vesnica de catre Cel Care prinsese trup intr-insa, Hristos Dumnezeul". Se pare ca scenariul pus in practica de ingeri a fost urmatorul: Maria a fost adormita duminica 15 august 34 si a fost inaltata la cer marti 17 august 34. Ea a fost adormita de cineva semanand cu Iisus, adica a intrat numai in moarte clinica (nu si cerebrala), a fost ingropata de apostoli si apoi urcata la cer cu "un nor luminos a carui stralucire nu are asemanare".
Dupa cum observam, toate deplasarile apostolilor si ingerilor se fac cu nori, pe nori, de nori, intr-un nor de lumina, ajutate de un nor luminos.
Arhiepiscopul Ierusalimului, Juvenal, citat de Ioan Damaschinul (645-749), relateaza urmatoarele: "O straveche traditie arata ca in clipa fericitei morti a sfintei Maici a lui Dumnezeu, toti sfintii apostoli, imprastiati in lume pentru mantuirea neamurilor, au sosit de indata la Ierusalim, calatorind prin vazduh. Cand au ajuns langa ea, au aflat-o inconjurata de ingeri si au auzit o dumnezeiasca melodie a puterilor de sus. Asa, impresurata de slava dumnezeiasca si cereasca, ea si-a dat, fara cuvant, sfantul ei suflet in mainile lui Dumnezeu. Iar trupul ei, in care a salasluit dumnezeirea, a fost dus, in mantie de ceremonie, insotit de cantecele ingerilor si apostolilor, la Ghetsimani, unde a fost asezata intr-un sarcofag. Trei zile a stat aici si in tot timpul ingerii au cantat si au dantuit in jurul mormantului. La capatul celor trei zile, cantarea ingereasca s-a oprit, toti apostolii fiind de fata. Toma singur a sosit dupa ziua a treia. Si fiindca a vrut sa se inchine la trupul Mariei, apostolii au deschis sicriul. Dar n-au gasit inauntru decat giulgiurile. Iar cu apostolii erau de fata si Timotei, cel dintai episcop al Efesului, Dionisie Areopagitul si Hierotei".
Putina istorie
In primele veacuri ale crestinismului nu s-a vorbit deloc de vreun cult al Mariei. Biblistul german Martin Dibelius, in celebra carte "Visul fecioarei si copilul din iesle" (1932), precum si istoricul Bisericii, Hans von Campenhausen, in studiul intitulat Imaculata conceptiune in teologia Bisericii Vechi (1961) afirmau ca "imaculata conceptiune" este o legenda aparuta dupa moartea lui Iisus. Acelasi lucru il sustine, printre altii, si celebrul specialist in aceasta materie, Walter Delius, autorul cartii renumite "Istoria glorificarii Mariei".
Cand insa sub influenta cultului Zeitei-Mama, existent din vremuri imemoriale in Orient, a aparut tendinta de apoteozare a Mariei, ea s-a lovit de impotrivirea unor teologi ai Bisericii. Tertulian era de parere ca Maria, dupa nasterea lui Iisus, a dus o viata maritala normala cu Iosif. Origene, polemizand cu adeptii curentului docetismului, pornea de la principiul ca Iisus avea frati buni.
In anii 431 si 449 au avut loc doua sinoade generale la Efes, in resedinta antica a cultului zeitei-mama Artemis. Sub presiunea urmasilor adeptilor ei a fost condamnata invatatura patriarhului Nestorius, care sustinea ca datorita dublei naturi a lui Iisus - umana si divina, Maria nu poate fi numita Maica Domnului, deoarece era doar mama umana a lui Iisus cel uman, si s-a hotarat ca ea este "nascatoare de Dumnezeu" (Theotokos). Intre adeptii si adversarii cultului marian, au izbucnit in Efes lupte sangeroase, de strada. S-au pastrat pana in vremurile noastre relatari stravechi despre aceste evenimente. Erau zile in care sedintele sinodului se terminau printr-o bataie generala intre calugari, preoti si popor.
Cultul marian, dupa victoria de la Efes, a trecut foarte repede in Italia. Papa Sixtus al Iii-lea (432-440) a construit la Roma bazilica Santa Maria Maggiore, in locul templului inchinat zeitei-mama Junona-Lucina, la care veneau inca o multime de femei romane. A vrut, in felul acesta, sa le indeparteze de cultul pagan si sa le determine sa se roage Sfintei Fecioare Maria.
Sarbatorirea Adormirii Maicii Domnului a fost introdusa doar in Biserica de rasarit, si asta abia in secolul al Iv-lea. In ceea ce priveste Biserica romano-catolica, au trebuit sa mai treaca inca doua sute de ani pana ce s-a decis includerea sarbatorii in calendarul sau liturgic.ec. Turcu Vasile,
membru al Academiei de Stiinte New York, Sua
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
