Monumente rupestreBiserica de la "Corbii de Piatra"
(Arges)
Considerata pe buna dreptate o enigma, biserica rupestra "Corbii de Piatra" nu se lasa descrisa usor. Trebuie sa mergi si s-o vezi, sa platesti tribut de uimire fata de ciudatenia ei. Incastrata in stanca, ascunsa ca o pestera in peretele muntelui, nu seamana cu nimic; nici cu chiliile rupestre de la Bozioru, nici cu grota de la Namaiesti. Cu ani in urma, un localnic pasionat de istoria locului, invatatorul Ion Andreescu, a descoperit un uimitor text sanscrit, daltuit intr-o piatra. Alaturi, in curtea Mariei Vladescu (o curte superba, ca un crampei de rai, cu iarba bogata si o cascada de o limpezime ireala), acelasi invatator a descoperit piciorul unui urias, fixat in piatra, sub cornisa muntelui, cu calcaiul iesit in afara si coapsa culcata intr-o odihna fara sfarsit.
In inima Muscelului, la "Corbii de Piatra", s-ar putea turna cel mai grozav film despre pietre si stanci, despre legende si giganti, despre sihastri si oameni darji in credinta, ca Elisabeta Rizea din Nucsoara - un film poetic, ca o meditatie prelunga si tacuta, ca o rugaciune fierbinte, inaltata direct spre Dumnezeu.
Inchipuiri pietrificate de pasari si fiinte uriase
Ca sa ajungi la biserica trebuie sa urci, sa te caznesti, sa meriti. Din loc in loc, rasar pietre cu forme bizare de radacini osificate, lespezi de altar precrestin, ce mai pastreaza inca urme de pasi, concavitati si jgheaburi daruite ploii sau pierdutelor ritualuri dacice. E limpede ca Bisericuta Corbilor de Piatra s-a ridicat pe o veche vatra spirituala a taumaturgilor daci, cei care cautau inaltimile, asprimea postului si ruperea de lume, vindecarea trupului prin suflet, prin meditatie si intoarcerea la natura.
Privind in jur, o intrebare sacaietoare te framanta: de ce aici, si nu in alta parte? Ca in orice manastire sau loc statornic de rugaciune, punerea temeliei nu se face oricum si oriunde. Oamenii din sat nu te pot lamuri. Ridica din umeri si constata cu regret: "Domnul invatator Andreescu v-ar fi deslusit. El studia bolovanii. El era cheia si lacata". Intr-un tarziu, te trimit la profesorul Stelian Bebeselea, si asa afli ca invatatorul i-a lasat testamentar manuscrisul unei visate carti, ca adancindu-si cercetarile, batranul dascal a ajuns la o concluzie si mai indrazneata: celebra cetate dacica Helis se afla la Corbi si nu la Piscul Crasani, cum credea Vasile Parvan si alti istorici de vaza. "Totul a inceput de la o nedumerire", isi aminteste profesorul - un taran vanjos, cu figura de Brancusi. "Ce sens aveau pietrele din Corbi? De ce multe dintre ele pareau inchipuiri de pasari, de ursi, de fiinte uriase? Nu cumva ele reprezentau, prin forma si asezare, literele unui alfabet tainic, adresat doar initiatilor? Domnul Andreescu a pornit deci de la ideea microlitilor si a ajuns sa descopere ca bisericuta era initial in alta parte, peste drum, la stanca Chiliilor, acolo unde a gasit grote si adaposturi primitive, banuite mese de altar asezate intr-o anume si nedeslusita randuiala. A mai gasit apoi si o piatra imensa, cu chipul intrezarit al lui Zamolxis - batran, cu ochii adanciti in orbite si o barba bogata, getica. Aici, la Chilii, trebuie sa fi fost primul altar dacic si primul adapost crestinesc. Apoi, din pricini nelamurite, calugarii s-au mutat dintr-un loc in altul, pana au ajuns la actuala bisericuta numita "La Jgheaburi". Urma trecerii lor a ramas in pietre, in denumiri de stanci: "La cimitir", "La altar", "La cruce". A mai ramas in puzderia crucilor de marna, pe care fiecare noua ploaie le descopera pe coastele dealurilor, albe si lucioase ca niste oseminte de sfinti. Era un om cam ciudat. Dur, incrancenat si mereu tacut (nu intamplator i se spunea Leul), dom invatator a luat cu el in mormant taina limbii dacice, pe care el credea ca incepuse a o deslusi. E greu de spus ca stravechiul Helis a fost cu adevarat la Corbi. Cert este ca nici acum nu s-a lamurit misterul pietrei descoperite de dom invatator - o piatra vulcanica, tesita si neagra, avand sapat in ea un text in limba sanscrita si, alaturi, o harta a lumii, cu continentele mult mai apropiate intre ele decat sunt astazi, o piatra despre care a scris in mai multe randuri Andrei Bacalu si o cercetatoare a trecutului dacic, Viorica Moisiuc. Dincolo de ciudatenia acestei harti, ramane gandul ca aici, la Corbi, era un centru spiritual important, ca lumea antica straromana era mult mai activa decat ne imaginam - strabatea distante uriase, avea legaturi cu cele mai indepartate colturi ale lumii. Conteaza mai putin cat adevar si cata inchipuire se afla in teoria domnului Andreescu. Important e ca nimeni, dar absolut nimeni, nu a cercetat serios zona, nu a deschis nici macar un santier arheologic, nu a luat in seama maruntele obiecte descoperite de catre sateni: un topor din Neolitic, vase si ceramica din cultura de Prund, monede venetiene, raguzani si taleri de argint. E foarte trist ca nici o editura nu se arata interesata sa publice cartea domnului Andreescu. E ca si cum indiferenta oamenilor l-ar fi ingropat a doua oara in praful si uitarea unui manuscris."
Resedinta Corvinilor si a altor domnitori
Ciudat cum este, locul are forta. Bisericuta de la Corbi nu si-a gasit adapost sub talpa muntelui la intamplare. Aici trebuie sa fi fost vatra voievodala, popas si refugiu pentru domnitori. Greoaie si nu tocmai clara, istoria s-a refugiat in toponime, denumiri si insemne greu de descifrat. "La castel" poarta cu sine amintirea Huniazilor si presupunerea lui Iorga ca aici ar fi fost castelul lui Voicu, tatal lui Corvin - de unde si denumirea satului (Corbi) sau stema Huniazilor: un corb cu crucea in cioc. Deja pierdute, micile povesti si legende vorbesc, dau marturie. Pe Valea Doamnei s-a refugiat sotia lui Negru Voda, pentru a scapa de tatari. La "Lacul cu bani" a ajuns in bejenie vistieria domnitorului. Insetati, boii injugati la caruta au alergat sa se racoreasca in apa lacului si, alunecand, s-au scufundat dimpreuna cu toata averea tarii. La "Stanca grotei" isi avea cuib Zdrelea haiducul si multi cred ca acolo se afla ingropata imensa lui comoara, ce se inflacareaza de Sanandrei...
Prins intre dealuri si vai abrupte, Corbi e, de fapt, un capat de lume - un loc din care incep si se sfarsesc mai toate drumurile ce duc din Arges in Transilvania. In linie dreapta, ar fi cam 100 de kilometri pana la Sibiu si tot atat pana la Sambata sau la Brasov. Niciodata muntele nu a despartit, ci a fost drum tainic de trecere - un drum "de frati" prin care romanii pribegi din Jina si Marginimea Sibiului s-au oprit la Corbi, la Domnesti, la Domisani sau Paraiesti. Au venit, preluand si respectand obiceiurile locului, cum ar fi "Paratul la Popa", "Focul lui Sumedru" (obicei pagan), Foca si Gadinetii, porecle doar de ei stiute: Caru, Haninga (lenesul), Giuju (om uscat si rau), Pucar sau Navleg - prost, adica. Amintirile, oricat de indepartate ar fi, nu pier odata cu oamenii. Chiar si acum, la vreme de seceta, Parintele Gicu Raducu face rugaciuni de dezlegare - nu in bisericuta de sub stanca, ci pe versantul vecin, pe platforma Chiliilor, pe vechiul altar dacic, de unde, in zilele senine, se vede ca in palma toata Tara Muscelului, pana departe, la primele case din Pitesti.
*
La Biserica "Corbii de Piatra" nu se tin slujbe decat o data pe an, de Sfintii Petru si Pavel - hramul manastirii de odinioara. In fata multimii satenilor imbracati inca in costume populare, Parintele Raducu da glas ecteniei, pomenind pe ctitori si binefacatori - o scurta si tulburatoare lectie de istorie: Basarab Voievod, Neagoe Voievod, Radu si Ruxandra Doamna, Despina Doamna, Iosif Arhiereu, Ilarion Arhiereu, Nichifor Arhimandrit. Oamenii stau pe afara, se adapostesc in nisa rezervata candva praznicului domnesc, unde Voda stingea neintelegeri grele si facea judet pricinasilor. In bisericuta nu e loc. Pronaosul e mic si intunecat ca o camara. Pe pereti si pe icoanele din catapeteasma apa siroieste lenes, distrugator. Biserica, despre care un scurt istoric aflat la intrare spune ca are 2000 de ani si pomeneste despre schitul de maici (primul din Tara Romaneasca) sau despre monahia Magdalena (Musa), fosta sotie a boierului Hamza si sora a lui Neagoe Basarab, se afla in mare primejdie de distrugere. Fotografiata si pusa cu mandrie in mai toate albumele turistice sau bisericesti, lacasul "Corbii de Piatra" va pieri in foarte scurt timp, ucis de indiferenta adormitului ministru al Culturii. Varul proaspat dat pe zidul exterior nu poate ascunde superficialitatea iresponsabila vadita de oficiali. "E revoltator ce se intampla", spune cu naduf profesorul Bebeselea. "Totul s-ar rezolva cu un resou sau un calorifer electric, plus cateva operatii necomplicate pentru drenarea infiltratiilor si stoparea umiditatii. Toate acestea nu costa mult, dar costa destul pentru bugetul sarac al Primariei. Cei de la Bucuresti se lauda cu monumentul de la Corbi, organizeaza vizite cu ambasadorii acreditati in tara noastra, dar nu repara drumul ce vine de la Curtea de Arges, nu dau nici un leu pentru tiparirea unor carti postale, a unui mic istoric. Cum poti trata Corbii ca pe o bisericuta modesta, de cartier? Strainii ar investi si ar scoate un sac de bani, incluzand monumentul intr-un traseu turistic, construind un motel elegant in preajma. Umeda, cu mucegaiul crescut pe pereti, biserica nu poate primi vietuitori. Au incercat doi calugari de la Schitul Ciocanul sa reinvie aici viata de obste, dar nu a fost cu putinta. In stramtoarea locului, nu aveau spatiu nici sa-si sape un bordei. Ne laudam cu investitii si magazine luxoase, dar nu cu ele se va scrie istoria. Nu ele raman sa povesteasca urmasilor cine am fost si de unde ne tragem radacinile." Neincalzita de rasuflarea oamenilor si de palpairea neintrerupta a unor candele, biserica se pustieste, sleindu-se de viata. Chiar si micul istoric, dactilografiat pe o foaie ingalbenita, va disparea. Din toate va ramane, probabil, cronica tacuta si greu descifrabila sapata in fibra muntelui: muscatura unui topor, o cruce, silueta unei case taranesti, fumul imenselor ceaune in care fierbeau la vreme de sarbatoare felurite ierburi calugaresti, adanciturile rotunde - gauri si intranduri, ca niste cuiburi de pasari imaginare. Corbii de piatra.Sorin Preda
(Biserica "Corbii de Piatra" se afla in apropiere de Curtea de Arges, langa Domnesti, in satul Corbi.)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
