Caroline Juler- ziarista din Marea Britanie -"As vrea ca in urmatorii 10 ani sa-mi dedic viata Romaniei"
"Ce sa cauti in Romania? E o tara foarte periculoasa, mai bine renunta!" Cu aceste cuvinte au incercat prietenii din Budapesta ai englezoaicei Caroline Juler s-o impiedice sa ia trenul spre Sfantul Gheorghe, unde avea o invitatie la o reuniune culturala, in vara anului 1993. Dorinta ei de cunoastere, "cat mai departe in Est", a fost insa mai puternica decat sfatul mai mult sau mai putin binevoitor al budapestanilor. Acum, la 9 ani de la prima ei vizita in tara noastra, Caroline isi aminteste: "Dupa ce am trecut granita, cu un tren care se indrepta spre Brasov, mi s-a parut ca sunt chemata la geam de o voce misterioasa care-mi soptea: <<Priveste, priveste!>>. M-am ridicat de pe bancheta si am privit. Era ceva minunat, cum nu mai vazusem. Nu-mi venea sa cred, asa ca am deschis geamul si am ramas cu privirea atintita spre cel mai frumos peisaj imaginabil, tot drumul, pana la destinatie... Am stat doar patru zile, timp in care am vazut si lacul Sfanta Ana, iar la intoarcere, adunandu-mi gandurile, am inaltat un cuvant catre Dumnezeu: <<Doamne, am fost in Paradis!>>."
De atunci, Caroline Juler, o tanara galeza rasfatata de soarta sa-si cheltuiasca banii ramasi mostenire de la parinti in calatorii, a venit in Romania de nenumarate ori. Impotriva tendintei televiziunilor si ziarelor straine de ignorare voita sau distorsionare a realitatii romanesti, ea si-a intarit iubirea pentru tara noastra, vizitand locuri in care nu toti romanii au ajuns vreodata. In mod fericit, a inceput cu Maramuresul. A intalnit-o pe cunoscuta etnografa Parasca Fat din Desesti, de la care a aflat "date esentiale despre viata si traditiile romanilor, lucruri pe care nu mi le puteam imagina inainte". Cu datele culese, a intocmit si publicat primul "Ghid Albastru al Romaniei", un elegant volum de 250 de pagini, aparut la Londra. A revenit anual, iar in 1996 a ramas cinci luni la Sibiu, sa invete romaneste. "Odata cu descoperirea Romaniei, viata mea s-a schimbat definitiv", spune. "Am inteles ca turismul cultural este directia in care trebuie sa mearga orice reclama serioasa in Occident. Europenii habar nu au de tezaurele arheologice, de bogatia arhitecturii traditionale si de uriasa desfasurare etno-folclorica existente in toata zona rurala a Romaniei, adica in peste doua treimi din teritoriu - o suprafata egala cu a unor tari vecine."
Ziarista, critic de arta, sculptorita si pictorita, Caroline Juler s-a nascut in Tara Galilor, in localitatea Oxfordshire. A studiat la Oxford, absolvind Institutul de Arta si Literatura Engleza. Inca din 1988, a fost captivata de lumea Estului european, dupa ce un prieten din Praga i-a vorbit despre tarile lagarului comunist. Dupa revolutiile din 1989, a pornit de una singura in adevarate expeditii de descoperire a unei lumi ignorate de occidentali pana la acea data. "M-am simtit foarte vinovata", spune, "pentru ca tarile bogate ale Vestului au facut atat de putin pentru ajutorarea celor lasate, acum 50 de ani, sub dominatia sovietica. Daca, pana la urma, si-au rascumparat oarecum vina fata de tari ca Ungaria, Cehia sau Polonia, fata de Romania occidentalii s-au purtat nedrept de rece."
"Proiectul Rosia Montana este ceva total nebunesc, total criminal, care nu trebuie sa se intample"
- Cum explicati reticenta occidentalilor fata de Romania?
- Daca vorbim de perceptia oamenilor de rand, a potentialilor turisti, cred ca este vorba de faptul ca Romania este vazuta ca o tara in care se intampla multe "lucruri extreme". Ma refer, in primul rand, la coruptie, la nesocotirea legilor, la dispretul oficial fata de proprietate. Aceiasi occidentali nu stiu insa ca Romania este si tara lucrurilor extreme in sens pozitiv, de aceea ar trebui investit mai mult in reclama turistica, dar nu pentru fantezii ca "Dracula Park", ci pentru tot ceea ce este autentic si inconfundabil aici.
- V-am cunoscut pe... Internet, din mesajele legate de proiectul de la Rosia Montana. Zilele trecute ati venit special de la Londra, pentru a participa la mitingul de protest al societatii civile fata de acest proiect. Daca ar fi sa joc rolul unui stupid propagandist al Companiei de la Rosia Montana, v-as intreba: cu cat v-a platit Soros ca sa luati parte la acest miting?
- Desi parintii mi-au lasat suficienti bani ca sa fac ocolul lumii de cateva ori in vapoare de lux, dupa ce am descoperit Romania nu am mai plecat in alta parte. Imi ajung locurile si oamenii de aici. Prima data cand am vizitat Rosia Montana a fost in 1998, insotita de Horia Ciugudean, un valoros arheolog din Alba-Iulia, care si-a dedicat 25 de ani din viata pentru a scoate la lumina, in Apuseni, vestigii dacice si romane unice. Situatia din "Cetatea de Scaun a Aurului Romanesc", cum ar spune inginerul Aurel Santimbrean, m-a impresionat foarte mult. Am scris multe articole aparute in ziare din Europa, Canada si Australia sau am oferit material documentar unor ziaristi straini. Sper ca marii "jucatori" din aceasta afacere, Banca Mondiala si Uniunea Europeana, sa ia seama la ceea ce se petrece la Rosia Montana si sa faca in asa fel incat acest proiect sa nu fie pus in practica. Este ceva total nebunesc, total criminal, care nu trebuie sa se intample. Oamenii trebuie sa invete din experienta altor exploatari miniere similare, unde, in cele din urma, localnicii nu au castigat, ci au pierdut imens; unii, chiar viata. Desi comunitatea din Rosia este terorizata si inspaimantata, m-am bucurat sa observ cat este de hotarata sa-si apere proprietatile, casele si vetrele parintesti. Mitingul de duminica, 28 iulie, la care au fost inregistrati peste 400 de participanti, i-a incurajat si i-a indemnat sa reziste pe rosieni, cu toate ca sunt izolati de autoritati si de Companie. Am scris, zilele trecute, premierului Tony Blair, baronesei Emma Nicholson si ministrului britanic pentru Dezvoltare, Claire Short, povestindu-le despre proiectul din Apuseni. Astept raspunsurile lor, pe care le voi da publicitatii si le voi inainta Guvernului roman.
- Dupa acest mare miting, cred ca a venit momentul ca societatea civila, organizatiile neguvernamentale sa elaboreze proiecte alternative de dezvoltare pentru aceasta zona, ca sa nu mai spuna unul si altul ca produc numai vorbe. Aveti vreo idee?
- Asociatia "Alburnus Major" a inceput deja elaborarea acestor proiecte. Sunt legate de asa-numita "agricultura organica", specifica zonei climatice montane, de turism, de mestesuguri, de mica industrie, de minerit. Minerii nu pot disparea din aceste localitati, exploatarea aurului nu se poate opri. Dar oamenii nu accepta planuri prostesti, prin care sa se ia "pielea" de pe munti si de pe sate. In ceea ce ma priveste, am decis ca urmatorii 10 ani din viata sa-i dedic Romaniei. Ma intorc in tinuturile mele destul de sarace, unde functioneaza planuri de dezvoltare fara impact negativ asupra mediului, si voi cauta o inspiratie in acestea. Ma gandesc la un "jumelage" (o infratire) intre zonele Pembrokeshire si Rosia Montana, din care vor rezulta multe beneficii reciproce. Problema aici nu e de a moderniza, ci de a organiza. Cum ar fi, spre exemplu, sa deschidem o fabrica de case din lemn langa Rosia Montana, in care sa folosim, ca izolator, lana aflata din belsug in zona, pentru umplerea peretilor prefabricati, asa cum se face la noi. Am da de lucru si oierilor, si constructorilor, si dulgherilor, mai ales daca vom urmari sa pastram traditia in constructii. Am un prieten care se lupta draceste sa salveze traditiile, arhitectura, peisajul, vechiul mod de viata din Tara Galilor. El si altii se lupta ca nebunii sa pastreze ce a mai ramas din vechile cladiri, din plaiurile inverzite. Vreau sa-l aduc aici, poate ne ofera ceva din marea lui experienta.
- Mai intai a fost FranIoise; a urmat Stephanie, apoi Caroline. Prima, belgianca, ultimele doua, englezoaice. Din iubire pentru Romania, invatati limba, intrati in miscarile civice. Romanii nici nu-si dau seama ca sunt astfel "cuceriti" pas cu pas. N-au venit americanii la timpul lor, in 45, dar au venit, slava Domnului, europenii, cu 55 de ani mai tarziu. Sunt romani care se trezesc, "somnorosi", si se intreaba: "De ce le place astora de noi?". De ce?
- Noi, in Vest, suntem prea agitati. Cautam linistea in Romania. Noi ne-am batut joc de traditii, de suflet, de credinta. Avem o singura directie: mai multe bunuri, mai multi bani, mai multa mancare. Suntem intr-un continuu razboi cu noi insine. Ce-i de facut? Luam "agheasma renasterii" din Romania. Din opinca si din tampla altarului romanesc. Necredinciosii Il regasesc pe Dumnezeu, incruntatii isi regasesc zambetul, nelinistitii cunosc pacea. Vestul are nevoie de integralitatea sufletului romanesc, Europa are nevoie de Romania, pentru ca aici se afla propria-i identitate regasita si foarte mult din trecutul european. La mine in tara, oamenii colecteaza ajutoare pentru orfelinate si mi le aduc periodic. "Trista tara trebuie sa fie Romania, nu?", intreaba cate unul. "Ba nu-i deloc asa", zic. "E o tara vesela, pentru ca-i frumoasa. Intr-un fel, e o tara fericita, pentru ca are atatea sa ne ofere: sate, traditii, dansuri, costume, oi, transhumanta - toate integrate in mod natural."
- Am aflat ca lucrati la a doua carte dedicata Romaniei. Despre ce va fi vorba?
- Va fi o carte de calatorii, impresii si experiente, despre Rosia Montana si alte localitati fascinante. Se va numi probabil "Searching Sarmizegetusa" (In Cautarea Sarmizegetusei) si va cuprinde tot ce am intalnit mai frumos in viata de zi cu zi, in cultura, istoria si arheologia romaneasca. Cand am vizitat Sarmizegetusa Ulpia Traiana si am vazut vestigiile romane lasate in parasire pe camp, cand am vazut cum isi zidesc oamenii cuptoare cu caramizi de la imparatul Traian, ori isi reazema uneltele agricole de pietre funerare de acum 2000 de ani, am inteles ca aici e chiar paradisul pentru un arheolog. Pentru un turist e mai mult decat isi poate imagina.
- Si totusi, exista romani, mai ales tineri, care sunt gata sa plece spre alte zari, in cautarea norocului. Ati vorbit cu astfel de oameni?
- Pe unii i-am intalnit chiar in Anglia. Din pacate, asa cum spuneam, etapa actuala ofera in Romania mai multe oportunitati celor care pescuiesc in ape tulburi, speculand lipsa legislatiei sau neclaritatea unor legi. Este vorba de oameni precum Frank Timis. Constat insa o calmare a tendintei de emigrare a tineretului, semn ca noua generatie a inceput sa-si faca sperante de viitor legate de tara natala, nu de strainatate. Sunt si oportunitati pentru investitii adevarate. Sunt admirabili romanii mai in varsta, care, dupa 40 de ani indurati sub dictatura, gasesc rezerve de energie sa rada, sa-si faca planuri pentru familie. Mi-am facut multi prieteni. De fapt, cand simt nevoia de prieteni, plec in Romania. La Londra, cu toate ca am si acolo destui prieteni, ma simt uneori stinghera, fiindca traiesc intre oameni suspiciosi. Romanii nici nu-si inchipuie cat de important este pentru noi sa venim aici si sa descoperim ceea ce am avut candva, dar am pierdut. Nu-si pot imagina cat de important e sa venim in aceasta tara fantastica. Pacea din satele romanesti este alinare pentru suflet, un elixir de viata lunga. Fara sa va dati seama, aveti o viata de calitate, in care primeaza alimentele ecologice si medicina naturista. Aveti atat de multe cu care sa va mandriti si cu care sa fiti fericiti!
- Care este cel mai important castig al vizitelor dvs. in Romania?
- Am invatat sa fiu fericita.Ion Longin Popescu
Caroline Juler poate fi contactata la e-mail: carolinejuler@btinternet.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
