Muzica
Neuitatele femei
Luna iulie a adus multa bucurie in sufletele romanticilor, caci in aceasta perioada a ales Nicu Alifantis sa-si lanseze un nou album. "Neuitatele femei" inseamna revenirea in peisajul muzical romanesc, dupa o destul de indelungata absenta, a trubadurului care de peste un sfert de veac a modelat spiritual generatii si generatii de iubitori ai poeziei vietii. Dupa ce a decis sa se ocupe mai indeaproape de muzica de teatru, care s-a dovedit a fi un izvor de noi experiente, Nicu Alifantis s-a reintors in studio, alaturi de Zan, trupa cu care lucreaza de sapte ani. Rezultatul a fost un material mai dinamic si mai elaborat, care va rezona putin diferit pentru admiratorii sai de cursa lunga. Cele unsprezece piese au o orchestratie moderna, desi intreaga productie este invaluita intr-o atmosfera amintind de "epoca iubirii", celebrii ani 60. "Neuitatele femei" reprezinta o rememorare tandra a unei adolescente sensibile, marcata de figurile bunicii aromance, a mamei, a prietenelor si colegelor. Albumul acesta va prilejui fanilor cateva surprize de mare rafinament: o piesa interpretata impreuna cu Marius Batu in aromana, adaugarea unei a doua sectiuni ritmice reprezentata de percutionistul Emil Soumah, backing vocal-ul realizat, in premiera, de doua voci feminine - Alexandra Itigan si Ruxandra Moldovan - si introducerea unui track video care relateaza, prin imagini, munca din spatele produsului final.
In curand, "Formula As" va va oferi posibilitatea sa va astamparati setea de noutati legate de Nicu Alifantis, publicand un amplu interviu.Ines Hristea
Viata Cartii
Romania care citeste
Primesc la redactie, pe adresa rubricii mele, scrisori care imi aduc pe cat de multa bucurie, tot pe atata strangere de inima. Cum lectura imi e cea mai placuta indeletnicire si stiu bine cat iti pot imbogati cartile existenta, faptul ca sunt destui necunoscuti carora le fac pofta sa citeasca volumele recomandate ma convinge ca lumea e mai buna si mai cultivata decat se vede la televizor si in ziare. Din pacate, toti corespondentii mei iubitori de lectura au venituri modeste si trebuie sa faca sacrificii pentru a-si putea cumpara noutati editoriale. De pilda, d-na Doina Tiberiu din Timisoara imi scrie, intre altele: "Pensia mea fiind mica, nu pot cumpara cartile dorite si atunci <<duc munca de lamurire>> cu cele doua prietene ale mele (care au venituri suplimentare), le determin sa cumpere cartile recomandate de dvs. si le citim pe rand (...) Stau cateodata in fata librariei <<Mihai Eminescu>> (cea mai mare din oras), ma uit in vitrina, tentatia e enorma si ezit sa intru pentru ca nefericirea de a nu putea cumpara cartea dorita este mare". Si d-na Maria Slatanovici din Onesti cunoaste acest sentiment: "O viata intreaga am iubit cartea, toata averea mea e biblioteca, am carti multe spre care privesc cu dragoste si nu-mi vine sa cred ca sunt ale mele. Aproape de mine se afla o librarie, ma duc si privesc volumele; cand rasfoiesc o carte buna imi tremura mainile. Dar pensia mea se duce toata pe intretinere si medicamente. Te strange viata in chingi pana la nebunie. Si totusi citesc mult, foarte mult". Pentru aceasta doamna in varsta, ramasa singura dupa tragedia pierderii unicului copil si a sotului, cartile sunt o alinare si o ratiune de a trai. O alta doamna, din Iasi, Adriana Gafencu, ne scrie: "<<Selectia "Formula As" - Carte>> e o rubrica <<rumegata>> de mine cu mare interes si, in limita posibilitatilor materiale, mi-am imbogatit biblioteca si cu cateva volume recomandate de dvs. Imi place ca tineti nivelul sus, ceea ce azi e foarte rar. Ne plangem ca subcultura e prezenta peste tot, dar, cu foarte putine exceptii, e promovata intens. Tineretul e debusolat si ajutat sa fie asa, prin emisiuni Tv, prin posturi de radio, prin publicatii diverse si prin exemplul maturilor - parinti, profesori, oameni politici". Totusi, printre liceeni si studenti exista si fericite exceptii, mai multe decat s-ar crede. Iata-l pe Razvan Mihai Pop, din Fagaras, elev in clasa a Xi-a, care ne-a scris pentru a se plange de proasta difuzare a cartilor in orasul sau, unde n-a reusit sa gaseasca unele titluri recomandate in "Formula As" si care "ii trebuie neaparat". Corespondentul nostru (care avea patru ani in 1989!) e interesat de istoria recenta, vrea sa inteleaga din documente si marturii "cum de s-au lasat striviti de minciuna comunista bunicii si parintii", il preocupa complicatul adevar de viata, de dincolo de manuale. Nici studenta Alina Petcu din Craiova nu are bani de carti, pun mana de la mana un grup intreg de prieteni, citesc pe rand si apoi trag la sorti cartea, pentru posesia definitiva. Si d-na Lili Nicola din Calafat e tanara, banuiesc, dupa vioiciunea de spirit si capacitatea de a iubi autorii cartilor care-i plac. Ii multumesc pentru caldura vorbelor bune si ii impartasesc tristetea ca in orasul ei nu mai sunt librarii. Cum nu mai sunt nici in Galati, de unde ne scrie d-l Bogdan Tomescu, dependent de carti si panicat de dificultatea procurarii lor (la salariul sau de bugetar, marturiseste el, de cand s-a lasat de fumat isi poate permite sa cumpere o carte doua pe luna, dar nu are de unde). Cand te gandesti ca, in perioada interbelica, din orice orasel de provincie se puteau comanda prin librarii volumele dorite, nu doar din Capitala, ci si de la Paris sau Berlin! In sfarsit (numarul celor care mi-au scris fiind mare, am ales doar cateva, din diferite generatii si regiuni ale tarii). D-na prof. Tatiana Itoaie din Baia Mare (care mi-a trimis si o tulburatoare proza, bine scrisa, e nemultumita si dansa de proasta difuzare si preturile mari ("Am ajuns sa cumpar mai mult volume publicate cu peste doi ani in urma, care, la pretul de atunci, par mai ieftine"), dar asta nu o face sa renunte la pasiunea pentru carti, inculcata de tatal ei, bibliotecar. Generoasa, d-na Itoaie le imprumuta pe cele care i-au placut apropiatilor si elevilor sai, dorind sa imparta cu cat mai multi bucuria cititului.
Toate aceste scrisori care mi-au mers la suflet vorbesc despre carti si literatura ca de o componenta importanta in viata expeditorilor. Oricat s-ar deplange "criza culturii" si ignoranta generala, scrisorile de la dvs. imi dau o certitudine stenica: in Romania se citeste inca. Se publica mult si lucruri foarte bune. Singura problema e ca marii cititori n-au bani pe masura apetitului lor de lectura, iar despre fondurile de achizitii ale bibliotecilor publice mai bine sa nu mai vorbim...Adriana Bittel
Carte
- "Democratie la pachet. Elita politica in Romania postcomunista" este o carte surprinzatoare intre aparitiile consacrate tranzitiei romanesti. Autorii ei, Marius Tudor si Adrian Gavrilescu, sunt doi tineri cercetatori, specializati in politologie, care si-au propus sa analizeze detasat, fara urma de angajare subiectiv-politica, specificul democratiei romanesti postcomuniste, "originalitatea" ei, reflectata in "aventurile partinice", de un deceniu si ceva dupa "Revolutia din 1989". Simpla parcurgere a cuprinsului este deja incitanta, promitand o lectura plina de idei insolite, expuse intr-un limbaj modern. De la "Patimile politicii de tranzitie", primul capitol al cartii, la radiografia Pdsr-ului ("metamorfozele partidului-stat") ori a Pntcd-ului, la tipologia elitei puterii in Romania sau la capitolele destinate implicarii Bisericii ori intelectualilor in politica, analiza se desfasoara in ritm alert, pe baza unor informatii certe, unele inedite, fundamentand intrebari pertinente, la obiect. Intrebari la care cercetatorii se feresc sa dea raspunsuri transante, sa stabileasca diagnoze perfecte, lasandu-i cititorului sansa de a descoperi cu claritate ceea ce parea ca oricum stie. "O prioritate a studiului nostru - scriu autorii - a fost aceea de a-i avertiza pe cititori ca politica de tranzitie nu s-a profesionalizat. De unde si erorile ei, comise intr-un mediu public apatic, inapt sa conteste eficient actele puterii si ale opozitiei. Mediul politic este populat de personaje a caror experienta de conducere dobandita in perioada comunista nu are o racordare autentica la practicile si vocabularul democratiei. Politicienii nu au simtit nevoia unei specializari a activitatii lor." De unde concluzia ca "un mare pacat al Romaniei postcomuniste este chiar absenta atacurilor contra letargiei politice de dupa 1989, caci alternantele au modificat doar componenta guvernarii, dar nu si sistemul de recrutare si promovare a elitei". "Pacatul", de care mass-media romanesti sunt in parte vinovate, se concretizeaza in absenta "unui gust cotidian pentru inspectarea actiunilor intreprinse de elita politica, conform unei viziuni a democratiei care sa depaseasca stadiul de presupuneri, clisee si aproximari". Spatiul restrans nu ne ingaduie o prezentare a observatiilor acide asupra starii de lucruri, inregistrate de cercetatori, un defect al cartii - ce-i intareste, in fapt, impactul - fiind tocmai aceasta "vehementa" neutrala, generalizata. Explicabila prin tineretea autorilor (ce scuza si un destul de greoi "aparat tehnic"), ea are totusi meritul de a face cartea si mai atractiva, o constructie plata, pur teoretica, restrangand cercul cititorilor doar la specialisti. "Democratia la pachet" merita sa fie citita in special de tineri, de generatiile mai putin mutilate de totalitarismul ideologic comunist. Adica de cei chemati in realitate sa schimbe "fundatura" in care se gaseste actualmente Romania. Ea nu trebuie ocolita nici de generatiile mai varstnice sau de politicieni, care se pot recunoaste in actele reflexe sau reactiile pe care publicul le-a sesizat in cei doisprezece ani scursi din 1989. Cartea a fost publicata de Editura "Compania" (tel. 021/210.66.90), Bucuresti, 2002, pret: 120.000 lei.Toma Roman
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
