Muzica
Valeria Peter Predescu"Eu cant si ma rog"
Cunoscuta si consacrata ca mare interpreta a cantecului nasaudean, Valeria Peter Predescu deschide un nou capitol in cariera sa muzicala: cantecul bisericesc. Cu prilejul sarbatorilor Sfintelor Pasti, marea cantareata a daruit publicului un nou album de pricesne, intitulat "Am venit la tine, Doamne", editat la Casa de discuri "Electrecord". Lumea satului ardelenesc nu concepe o mare sarbatoare fara aceste cantari-rugaciuni, diferite de slujba religioasa savarsita de preot, dar care se canta tot in biserica. Cele 17 pricesne au fost culese din satele de pe Valea Salautei, din Telciul natal al interpretei. Pe unele le stie chiar de la regretata sa mama, pe altele de la batranele din imprejurimi. Albumul a fost promovat in mai multe concerte, pe care Valeria le-a sustinut in perioada Saptamanii Mari si a Saptamanii Luminate, fiind invitata peste tot in tara si la Bucuresti, spre a sustine incarcatura spirituala a sarbatorii pascale. Ca referent la Centrul Creatiei Populare al judetului Bistrita-Nasaud, Valeria Peter Predescu are o intensa activitate, pregatind acum o noua editie a festivalului "De Ispas la Nasaud", care se tine in joia de Ispas, cu doua zile inainte de Inaltarea Domnului, iar ca interpreta mai are in lucru cateva inregistrari la Electrecord.
- Cineva remarca, doamna Valeria Peter Predescu, cum ca dvs. imaginati o scara spre cer atunci cand dati glas acestor cantari crestine. V-am ascultat si noi, infiorati de emotie, in biserica din Maieru. Lacrimau toti taranii, in timp ce cantati...
- Pricesnele sunt mai greu de cantat decat muzica populara, cand orice interpret beneficiaza si de acompaniamentul orchestrei. In aceste cantari de biserica nu ma daruiesc doar cu vocea, care trebuie sa fie suficient de puternica si de profunda, pentru a inalta rugaciuni cantate Dumnezeului nostru, Mantuitorului si Maicii Lui Preacurate; in Pricesne trebuie puse mai intai sufletul si credinta. Biserica are o buna rezonanta, spatiul este cel mai adecvat cantarii crestine si simt o mare energie spirituala ce ma incarca si ce radiaza si spre cei care ma asculta. Eu cant si ma rog! Nu cant ca sa fiu laudata.
- Sunteti o infocata aparatoare a traditiei populare, legata strans, in Ardeal, de sarbatoarea religioasa. Cum se mai praznuiesc Pastile in Nasaud?
- In copilaria mea, sarbatorile religioase aveau o mai mare profunzime si erau traite cu mult mai intens, lumea satului era atunci mult mai concentrata, mai "focalizata" pe ideea sarbatorii si a pregatirii sale, in toate cele. Oamenii isi imbracau cu evlavie portul popular, camasile noi, cusute anume pentru innoirea de Pasti. Nu vedeai doua costume la fel, pentru ca fiecare nevasta cosea in taina, punand, dupa gustul si simtirea sa, o floare in plus, un model imaginat de ea, imbinand culorile dupa placul sau. Se imbracau si copiii cu hainute noi, si fetele, si mai ales feciorii - care veneau cu pieptarele lor impodobite cu ciucuri si cu vestitele clopuri cu paun, specifice numai zonei Salautei si Vaii Somesului. Batranii aveau portul lor, cu mai putine culori, mai sobru, de un alb imaculat - semnul puritatii trupesti si sufletesti. Pentru ca la inceputul Postului Mare ne impacam cu cei cu care ne suparaseram, ne spovedeam si ne impartaseam. Posteam fiecare dupa puteri, iar la sfarsitul postului, in Saptamana Mare, ne spovedeam si ne impartaseam din nou si numai asa asteptam Sfintele Pasti, cu casa curata, cu cingeauale care impodobesc roata paretii odailor spalate, ca si blidele de pe cuie si toate toalele primenite si duse la valtoare. Apoi incepea pregatirea bucatelor deosebite, cum numai in lumea satelor se mai intampla sa gasesti mancari atat de gustoase. Astazi s-a mai dus fervoarea de altadata, dar - lauda Domnului - bisericile de pe Somes sunt inca pline de credinciosi.
Spuneam ca eu nu cant aceste cantari religioase doar ca sa ma falesc. Eu merg ca o simpla credincioasa din lumea satului, care vine la biserica sa aduca lauda Domnului, imbracata in costumul ei din lada, pe care l-a pastrat anume pentru sarbatoare, impaturat cu magerean (maghiran) si cu busuioc. Eu ma rog si cant, cu glasul pe care mi l-a dat Dumnezeu, pentru mine, pentru familie, pentru semeni, pentru pace. Pentru ca taranii se roaga mai mult pentru a multumi lui Dumnezeu decat pentru a-I cere ceva.Corina Pavel
Englezoaica din Maramures
O englezoaica s-a indragostit atat de tare de Maramures, incat s-a maritat si a ramas sa traiasca pentru totdeauna la Sapanta. Un postas comunist isi povesteste aventurile. Puscariasii din India au ceva de spus omenirii. In lumea piticilor s-a intamplat o drama. Nebunii dintr-un balamuc isi deschid un post de radio propriu. In subteranele metroului newyorkez, o mare orchestra concerteaza in fiecare noapte, cu un succes fulminant. Eschimosilor li se topesc iglu-urile din cauza incalzirii globului. Si asa mai departe. Am citat doar cateva dintre temele celor peste 200 de filme documentare produse in toata lumea, selectate deja pentru a participa la prestigiosul Astra Film Fest din perioada 20-26 octombrie a.c., de la Sibiu. Aflat la cea de-a sasea editie, festivalul figureaza printre cele mai importante din lume, gratie seriozitatii si exigentei artistice ale organizatorilor (Astra Film), precum si datorita prestigiului unor mari regizori si producatori, "abonati" din oficiu la acest eveniment. Pe harta mondiala a acestui tip de manifestari, Sibiul figureaza alaturi de orase precum Gttingen, Roma, New York, Paris, Kalamata. "Este o fereastra spre Europa", spune profesorul Peter Loizos din Londra despre festivalul din Romania. "Am fost despartiti atata timp, incat acum trebuie sa folosim aceasta fereastra si sa recuperam cat mai repede anii pierduti." De notat ca la editia de anul trecut "Formula As" a oferit Marele Premiu, in semn de incurajare a filmelor-document - gen aflat pretutindeni in lume intr-o puternica ascensiune, la concurenta cu filmul artistic. Mai multe detalii despre evenimentul mult asteptat din toamna puteti afla pe site-ul festivalului (www.romquest.com/astrafilm si www. logon. ro/astrafilm). Secretariatul raspunde la tel: 069/21.01.34, e-mail: budra@rds.link.ro sau budra@logon.roIon Longin Popescu
Selectia Formula As
- Speranta Anton, "Ghid terapeutic naturist si retete de post", Editura "Polirom" (tel. 032/21.74.40), 496 pag. Cei mai multi dintre noi ne dam seama de nocivitatea obiceiurilor noastre alimentare doar cand ne imbolnavim (si nici atunci). Mancam haotic ce avem si ce ne face pofta, fara sa ne gandim la componenta produselor si la efectele lor asupra organismului. Gospodinele isi inchipuie ca isi hranesc bine familia, ignorand descoperirile nutritionistilor, ceea ce duce in timp (in combinatie cu stresul, poluarea si sedentarismul vietii moderne) la acumularea de toxine si scaderea imunitatii. Volumul masiv, de aproape 500 de pagini in format mare, al Sperantei Anton, n-ar trebui sa lipseasca din nici o casa, fiindca sistematizeaza cunostintele referitoare la o alimentatie sanatoasa, releva o multime de lucruri despre rolul terapeutic al legumelor, cerealelor, fructelor si produselor apicole, in lupta cu diferite boli (inclusiv cancere), propune si explica tratamente naturale, stiintific verificate, pentru mentinerea sau recastigarea sanatatii fizice si psihice. Cartea e structurata in doua parti. Prima se ocupa sistematic de diferitele afectiuni si tratamentele lor prin dieta, iar cea de-a doua cuprinde retete vegetariene delicioase, spulberand prejudecata ca mancarurile de post sunt mai putin atragatoare (iti lasa gura apa numai citind ce minunatii de aperitive, mancaruri si deserturi se pot face fara a folosi produse animale). Aceste retete sunt impartite, la randul lor, in doua capitole - unul vizand oamenii bolnavi, cel de-al doilea, pe cei sanatosi. Folosind o bibliografie vasta, la zi (in care figureaza si revista noastra), Speranta Anton realizeaza un adevarat ghid al sanatatii, aducand explicatiile stiintifice la nivelul comun de intelegere si exceland in informatii practice. Dupa ce parcurgi acest ghid, esti tentat sa reconsideri tot ce stiai despre alcatuirea unui meniu corect. Stiati, de pilda, ca nu e indicat sa mananci legume si fructe la aceeasi masa, ca fructele sunt mai sanatoase pe stomacul gol sau ca painea alba nu trebuie consumata cu lapte sau carne? V-am dat doar trei exemple, dar cartea e plina de asemenea recomandari, argumentate convingator.
Zoltan Rostas, "Chipurile orasului. Istorii de viata in Bucuresti. Secolul Xx", prefata de Andrei Pippidi, Editura "Polirom", 400 pag. Sociolog, specialist in antropologie culturala, cercetator la Institutul Roman de Istorie Recenta, ardeleanul Zoltn Rosts s-a stabilit in 1970 la Bucuresti si un deceniu mai tarziu a facut, fara nici o speranta de finalizare intr-o carte (cine ar fi publicat, in plin ceausism, istorie orala autentica?), un experiment care se dovedeste azi exceptional de valoros. Nu doar pentru specialisti, ci si pentru publicul larg, interesat de viata cotidiana din Romania in prima jumatate a secolului Xx. Practic, ce a facut in anii 80 Zoltn Rosts? A ajuns prin cunostinte (oamenii erau pe atunci suspiciosi) la varstnici intre 70 si 100 de ani (majoritatea au murit intre timp) si i-a stimulat sa-si aminteasca despre Bucurestiul copilariei si tineretii lor, inregistrandu-le povestirile. Curios el insusi, interesat de varietatea de mentalitati din Bucurestiul interbelic, de modul de viata al unor grupuri si paturi distincte, inclusiv din punct de vedere etnic, sociologul si-a dus pana la capat proiectul, ce a putut fi in sfarsit fructificat dupa aproape 20 de ani. Printre varstnicii intervievati pentru posteritate se numara o nepoata centenara a lui Nicolae Balcescu, nonagenara cumnata a lui Octavian Goga, sotia lui Mircea Vulcanescu, dar si batrani oarecare - aromani, greci, evrei, maghiari, germani, rusi -, cu experientele lor bucurestene din alte vremuri. Toate dialogurile din acest volum se insumeaza in cele din urma intr-un fel de film viu despre viata Capitalei de prin 1905 si pana dupa razboi.Adriana Bittel
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
