Pe urmele parintelui Arsenie BocaIon Ghindeataran din Ucea de Sus - Fagaras"Imi pare ca a fost si un picut de sfant"
Pe masura ce imbatraneste, Ion Ghindea, taran din satul fagarasean Ucea de Sus, merge tot mai des pe la manastiri. A implinit 76 de ani si odata, pe cand avea 40, marele duhovnic Arsenie Boca i-a spus ca mai are de trait, nici mai multi, nici mai putini decat inca pe atatia. Daca profetia parintelui s-ar implini, ar insemna ca astazi, pe Ion Ghindea nu-l mai despart de moarte decat patru ani... Nu-i este neaparat teama, moartea in sine nu-l inspaimanta, dar i se pare, pe masura ce vremea trece, ca nu s-a folosit prea bine de viata asta a lui, ca n-o sa merite Raiul. Marturiseste ca se gandeste la parintele Arsenie cel putin o data pe zi, mai ales seara, cand pune capul pe perna: "Imi pare c-a fost si un picut de sfant...". Nu e prima data cand ma aflu prin satele Fagarasului si nici cand constat cu uimire, ce colosala forta trebuie sa fi avut acest duhovnic asupra oamenilor din coltul asta de tara, daca dupa o jumatate de secol, cei care l-au cunoscut si cu care a vorbit ii mai tin minte pe dinafara cuvintele.
Calugarul de lumina
L-am intalnit pe Ion Ghindea la Bucium, o manastire de la poalele Fagarasului, unde a stat ingenuncheat in rugaciune aproape o zi intreaga, facand la plecare danie mare, in bani. Taran vanjos, ca toti satenii de pe la poalele muntilor, se teme numai de bunul si marele Dumnezeu. Afara de cateva dureri de sale, trupul i-e inca tare, pumnii - baroase si glasul - tunet. Pe vremea comunismului a fost sofer, a castigat bani multi si si-a trait din plin viata, dar nu in desfrau. Si-a cladit o familie trainica si instarita, cu copii la facultati, randuita dupa reguli sanatoase. Rugaciunea dinainte de masa si de culcare sau Sfanta Liturghie din duminici au fost lege in casa lor. A facut multa milostenie, iar numele sau e scris pe zidurile unor biserici din Tara Fagarasului - Sambata, Prislop, Victoria -, printre salvatori si ctitori. N-ar avea de ce sa se planga. Ii pare rau doar ca parintele Arsenie nu mai este, ca "nu mai are la cine se duce". In viata sa, fiecare intalnire cu acest iluminat monah a fost insotita de cate un miracol. Cand era baiat de 12-13 ani, a visat Manastirea Sambata de Sus, fara sa fi auzit de ea si fara s-o fi vazut vreodata in poza. "Era exact ca in realitate! Pajistea verde si altarul de vara si biserica lu Brancoveanu c-o singura turla si lume multa, stransa ca la hram. Si cineva mi-o spus: <<Vino, ca se arata Dumnezeu aici!>>. Era asa, un deal lung, si de peste el, cum ii soarele de rotund, venea o lumina mare, ca puneam mana streasina sa nu-mi orbeasca ochii. Si cum stam eu singur de-o parte si toata lumea de-o parte, de deasupra, din ceri, vine un copil galben sa puna peste mine un ziar sau o panza, nu stiu ce era. Si altcineva mi-o spus: <<Stii tu, Ioane, cine-i copilul asta? Asta ii moartea!>>." N-a uitat visul acesta nici cand a calcat prima data pe pajistea verde de la Sambata, minunandu-se de incantatoarele coincidente cu cele vazute aievea. Si de pe acelasi deal lung a vazut coborand din rasaritul soarelui un calugar stralucitor si zvelt, invesmantat in alb si inconjurat de lumina, binecuvantand cu gesturi largi intreg norodul ce-i iesea inainte. Asa l-a cunoscut pe parintele Arsenie Boca.
Apostolul Tarii Fagarasului
Parintele Arsenie sosea cateodata si in satul sau, in Ucea de Sus, si atunci era sarbatoare. Aici intervine poate cel mai mare miracol savarsit de monahul ardelean, caruia nici astazi Ion Ghindea nu reuseste sa-i dezlege incalcitele si tainicele ite: cum a izbutit un singur om, dupa doar cateva popasuri in vechea asezare fagaraseana, sa schimbe din radacini viata unui sat intreg? "Eram uitati de lume, traiam ca paganii. Satul era <<deraiat>>, nu stia de rugaciune, de posturi, de nimica. Si in cateva luni, un calugar necunoscut si tinerel a intors toata lumea la o suta optzeci de grade..." Ion Ghindea isi aminteste un june inalt, cu sprancene groase, ochii si barba negre, mereu incins la mijloc cu centura calugareasca, isi aminteste mai ales degetele sale subtiri, nefiresc de subtiri si de fine fata de mainile lor butucanoase, de tarani. "<<Nasteti-va sfinti!>>, ne zicea parintele. <<Ce-I cere lui Dumnezeu pana si cel mai ticalos om? Ii cere sfintenia lui, pierduta cand a cazut la pacate. Ii cere invierea lui, adica bucuria cea mare. Eu n-am venit aici sa va pun la matanii, ca ceilalti preoti, am venit sa va indemn sa va schimbati purtarile si, schimbandu-va purtarile, toate lacrimile voastre se vor schimba in bucurie. Caci un suflet trist e ca o casa cu luminile stinse...>>. De la parintele Arsenie, la noi in sat toti oamenii se impartasesc, postesc, se roaga si - ce-i mai important - se ajuta cu drag intre ei. Si n-a trecut mult timp pana cand si alte satuce din imprejurimi l-au urmat pe calea buna..." Pe oriunde calcau pasii parintelui Arsenie, satele si bisericile se vindecau prin minune. "A schimbat toata zona Fagarasului", spune Ion Ghindea, asemuindu-l uneori cu "apostolii din Biblie" si "toti il urmau, oriunde-ar fi mers".
Il urmau, mai intai fiindca vedeau ca are puteri mari. Putin dupa inceperea razboiului, intr-o seara de vara, se stransesera in jurul lui toti credinciosii veniti la slujba vecerniei. Nu stateau in biserica, ci afara, pe iarba, iar parintele - in picioare, deasupra tuturor, cu crestetul capului inconjurat de stele. Ion Ghindea tine minte vorbele acelea, mustind de primejdii, cuvant cu cuvant, pana la cele mai gingase intonatii: "Nu va mai trece multa vreme pana cand vor intra secera si ciocanul in tara si nu vor mai iesi aproape o jumatate de veac. Vi s-or lua pamanturile si veti lucra doua-trei familii cu cate-o vita. Viti duce si veti bea apa din parau si nu veti putea bea, caci apa va fi infectata si mirositoare. Se va termina acest razboi si cand va spune toata lumea <<pace!, pace!>>, atunci sfarsitul va fi aproape. Se va certa frate cu frate, se va ucide copil cu parinte, va veti duce la morminte sa spuneti mortilor <<iesiti voi, ca intram noi>>. Cand n-or mai fi hotare intre tari, cand s-or inmulti religiile si oamenii vor avea libertatea de-a face ce voiesc, atunci va fi vremea sa va pregatiti de Judecata cea Mare...". Si Ion Ghindea cade iarasi pe ganduri. "Daca parintele stia tot ce se petrece, daca stia cand va muri o intreaga lume, de ce n-ar fi stiut cand oi muri si eu, un biet pacatos?"
Minunea de la Prislop
"Asa esti si tu, Ioane: la jumatatea vietii"
In anul 1959, spre satul Ucea de Sus a sosit din departari, plutind prin vazduh, un zvon infricosator, ca o primejdie mare: "Parintele Arsenie Boca a fost arestat!". Cand au aflat mai apoi ca fusese mutat cu domiciliul fortat langa Bucuresti, ca sa picteze biserica din satul Draganescu, ucenii au pornit iarasi, cu totii, spre dansul. Ion Ghindea nu-si poate domoli emotia, atunci cand ii vin in minte imaginile acelea cu femei si barbati imbracati in haine de tara, speriati de forfota Garii de Nord, intrebandu-i ca niste copii pe trecatorii grabiti unde este parintele lor.
La Draganescu, parintele Arsenie a stat 10 ani, ca si la Sambata, ca si la Prislop. Si in tot acest timp, Ion Ghindea a fost mereu dupa el. "Va spun, desi era distanta atat de mare, au venit si mai multi. Coborau femeile din munte ca sa-i aduca de mancare, barbatii isi lasau treburile acasa si veneau sa-l ajute la renovarea bisericii... Parintele era supravegheat tot timpul de securisti, numa ce apuca sa ne faca un semn din ochi si noi stiam ca in seara aceea ne puteam intalni in secret, la un om dintr-un apartament de bloc din Bucuresti, si acolo el ne invata cum sa ne rugam, ne poruncea sa nu lasam postul, sa nu uitam biserica si ne spunea la fiecare ce trebuie sa facem. Aveam 40 de ani, eram barbat bine, aveam bani, nu-mi lipsea nimica. Da eram eu asa, cam framantat de niste probleme. Si am stat in camera aceea din Bucuresti doua ore, singur cu parintele. Mi-a zis asa: <<Mai Ioane, pana la varsta asta ti-ai facut placerile din crestetul capului pana in varful picioarelor. Asa-i ca te simti puternic, respectat, ca nu ti se poate intampla nimic? Sa-ti spun o istorie: era un urias, care toata viata lui a dus oameni in spinare, de pe o parte pe cealalta a unui rau. Dupa multi ani, in care-a carat mii de oameni, vine un copil sa-l treaca si pe el. Uriasul a ras, zicandu-si ca-i o nimica toata. Si tocmai la mijlocul raului s-a poticnit si a cazut cu copilul in apa. Stii tu, Ioane, cine era copilul acesta? Era moartea! Si cat a fost uriasul de puternic, l-a doborat un mic copilas. Asa esti si tu, Ioane: la jumatatea vietii!>>. Asta mi-a spus. La numai cateva zile, treburile m-au dus in comuna Buciuis, unde trebuia sa schimb niste cartofi pe porumb. Si numa ce vad la o poarta o femeie urata si oarba, cu picioarele strambe, care tinea in mana un ghioc si vorbea c-o fata. Fata se uita la ea cu ochii cascati: femeia stia totul despre viata ei, numele, cand s-a nascut, cu cine s-a dragalit, tot. Si i-a zis c-o sa scape de-o operatie. De la oamenii din sat am aflat apoi ca si securistii din Bucuresti o lasa in pace pe femeia asta, fiindca le ghiceste si lor. I-am dat o caldare de cartofi si m-a primit. Mi-a cerut un fir de la sfeterul de lana cu care eram imbracat, l-a facut asa intre degete si mi-a spus: <<Te cheama Ion, ai 40 de ani si ai sa traiesti 80>>. Scurt. Am iesit de la ghicitoarea asta cam... zdruncinat. Da cand am ajuns in ulita si-am vazut ce frumos era afara - era primavara, pomi infloriti -, mi-am zis in gand: <<Lasa, ca mai e pan la 80. Mai am timp...>>. Si-am plecat acasa."
Cu trecerea anilor insa, Ion Ghindea a inceput din ce in ce mai mult sa se gandeasca la lucrurile acestea. S-a trezit ajutand oameni necunoscuti de pe strada, strangand mana si celor mai crunti dusmani, pasind in biserici mai des decat o facea inainte. I-a amintit parintelui Arsenie de profetia aceea, multi ani mai tarziu, pe cand acesta se afla la Sinaia, dupa plecarea sa de la Manastirea Prislop, din 1959. Si parintele i-a raspuns tot printr-o poveste: "Vine moartea la un om bogat si hraparet si-i zice: <<Hai!>>. Iar acesta se sperie: <<Mai lasa-ma un an!>>. Moartea il lasa. Dupa un an, bogatul zice: <<Mai lasa-ma o luna! O saptamana! Barem un ceas!>>. Nu s-a gandit niciodata ca moare, toata viata nu s-a gandit decat cum sa se imbogateasca, sa-i pacaleasca pe ceilalti, sa stranga numai pentru el. Si cui raman toate? Pe cand eu, care n-am adunat nimic pe lumea asta, daca ar veni si astazi moartea la mine i-as zice..." - si parintele a desfacut larg bratele, ca si cum ar fi vazut intr-adevar pe cineva apropiindu-se catre dansul - "i-as zice: <<Haida, Gata! Sunt Pregatit!>>."
***
Ion Ghindea tine minte ca pe 28 noiembrie 1989, ziua cand a murit parintele Arsenie Boca, afara era frig, o zi ploioasa si trista si se vorbea deja despre schimbarea regimului si despre o mare Revolutie. "Ne-am dus mai multi din sat la inmormantare, la Manastirea Prislop si dupa ce l-au ingropat pe parinte, am pus capul pe lespedea mormantului si am plans cu sughituri, in hohote, ca un copil. Nu trecuse o saptamana de cand fusesem la el. Cuvintele de atunci le tin ferecate in inima: <<Ioane, vremea mea a trecut. De acum inainte voi putea ajuta mai mult de acolo, de sus, decat de aici, de pe pamant...>>. Si asa a fost." Parintele Arsenie Boca pare sa fi fost intr-adevar un monah harazit pentru vremuri grele, potrivnice bisericilor si marilor sfinti.
Cat priveste prezicerea mortii sale, Ion Ghindea are uneori si o alta varianta: "Stau asa si ma gandesc ca poate parintele n-o fi vrut sa spuna ca voi muri chiar la 80 de ani. Da asa o fi socotit el, ca gandul asta al mortii o sa-mi deschida ochii, o sa ma intoarca la biserica si la milostenie. Omul care stie fix cand moare altfel gandeste decat cel care nu stie, care zice: <<Ei, oricum o sa mor, ca toata lumea>>. Cand stii ca moartea e aproape, incerci sa-ti inchei socotelile, sa faci toate lucrurile bune pe care nu le-ai facut in viata. M-am gandit foarte mult la un lucru: eu cred ca de fapt..." si Ion Ghindea isi aduna gandurile, ca si cum s-ar cazni sa-si stranga intreaga sa viata intr-o singura fraza: "...eu cred ca de fapt nu exista frica de moarte. Frica de moarte este frica de Dumnezeu".
Bogdan Lupescu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
