Un Miracol Adevarat ""Rugaciunea""
"Doamne, invata-ne sa ne rugam!"
(Ev. Luca)E prea devreme...
"Cred ca pana in decembrie il mai aveti!" Era pe 13 martie 1998, cand am fost externat de la Spitalul "Fundeni", unde am stat zece zile pentru investigatii si tratament. Rostite de medic, aceste cuvinte au mobilizat intreaga familie pentru o evolutie mai rapida a bolii. Diagnosticul sunase necrutator: ciroza hepatica, cu varice esofagiene si ascita. Cu mult profesionalism si chiar cu afectiune, personalul medical al spitalului s-a straduit sa ma trateze cu ce se putea mai eficient, dar ascita nu se reducea si a fost nevoie de eliminarea unei mari cantitati de lichid, pe cale fizica, in urma careia s-a produs un dezechilibru fiziologic grav. Dupa 14 martie, data sosirii mele acasa, nu am reusit sa ma ridic din pat timp de 33 de zile. Practic, eram un cadavru cu un pantec enorm.
Nu-mi amintesc bine data, dar stiu ca afara se insera cand o umbra neagra, cu un vag contur omenesc, a venit catre mine. Imediat a fost indepartata de o lumina alba, puternica, in care desi nu vedeam pe nimeni, simteam ca se afla o "prezenta". M-a luat de mana si mi-a spus: "Vino!". M-am ridicat din pat si am pornit, condus de acea stralucire, pe un coridor luminos. Inexplicabila starea mea de extaz cand paseam de-a lungul lui! Ne-am oprit in fata unei intrari, un soi de poarta de trecere spre ceva, poate spre "dincolo". Tinandu-ma mai departe de mana, calauza mea luminoasa mi-a spus aceste cuvinte, care si astazi au o influenta benefica asupra mea: "Nu acum, du-te, e prea devreme!".
Am deschis ochii si ma aflam pe patul din dormitorul meu. Si astazi, cand sunt sanatos, cred ca acea faptura plina de stralucire a fost ingerul meu pazitor, iar ceea ce mi s-a intamplat a fost o moarte clinica. Cat a durat? Nu stiu. Cert este ca dupa aceea am izbutit sa ma ridic din pat fara prea mare efort, ducandu-ma spre dormitorul sotiei mele, pe care am gasit-o ingenuncheata, rugandu-se si plangand. Relatandu-i intamplarea prin care trecusem, am linistit-o, promitandu-i ca voi incepe un tratament adecvat bolii mele. M-am tinut de cuvant. Desi prieteni de-ai mei, medici cu mare experienta, m-au sfatuit sa pornesc un tratament cu albumina umana, eu nu am fost de acord, simtind ca ceva din mine se impotriveste. Asteptam probabil din nou un semn. Si el a venit. Intr-o zi, fiul meu a aflat din revista "Formula As" despre tratamentul cu "Ceaiurile Cozac". Fara nici o ezitare, m-am decis pentru ele, fiind convins ca ma voi insanatosi. (Socotesc acest lucru un semn de la Dumnezeu, pentru vindecarea mea. Dumnezeu ajuta prin oameni.)
Adaug la relatarea mea marturia ca sunt crescut si educat in credinta crestina romano-catolica, practicant perseverent si constient al ei, iar pentru mine rugaciunea reprezinta un dialog - daca ii pot spune asa - permanent cu Dumnezeu, in care imi gasesc linistea zilelor, alinarea si credinta ferma ca tot ceea ce omul cere de la Dumnezeu, cu incredere si convingere ca ii este necesar, va primi. Un exemplu concret sunt chiar eu. Anul trecut, in aprilie, cand mi-am facut o ecografie la un mare radiolog, dr. Lucian Grecu, distinsul medic m-a intrebat uluit: "Nu inteleg ce se intampla, ce ai facut, omule, cu ce te-ai tratat? Am vazut sute de cazuri similare cu-al tau si toti se afla in pamant. Este o minune ce s-a intamplat cu ficatul tau". Aceeasi intrebare mi-au pus-o si multi dintre prietenii mei, carora, cand le-am spus ca reteta se compune din rugaciune si plante, mi-au raspuns ca ei nu cred ca exista minuni. Sa vezi si sa nu crezi, ce tristete mai mare poate exista pentru cei care au pierdut legatura cu Dumnezeu, care nu vad ca fiecare zi din viata noastra e un izvor de minuni. Totul este sa ai ochi si sa vezi, sa ai minte si sa intelegi, asa cum a spus Domnul nostru Iisus Hristos: "Au avut ochi si n-au vazut, au avut urechi si n-au auzit".
Va multumesc ca ma credeti si va iubesc.Stefan Achim - Aleea Diham 4, bl. B21,
ap. 33, Bucuresti
Puterea unui acatist
Totul a inceput in iulie 1999, cand, o data cu implinirea varstei de 40 de ani, viata a inceput sa-mi mearga pe dos. Si eu, si sotia mea am ramas fara slujba, datoriile incepeau sa creasca de la o zi la alta, familia noastra, compusa din patru persoane (avem doi copii, de 13 si 20 de ani), fiind constransa la privatiuni si restrictii greu de acceptat. Nu mai puteam plati consumul la bloc, deveniseram restantieri, am inceput sa vindem lucruri din casa, simteam cum toate se prabusesc. Odata cu venirea anului 2000, calvarul vietii mele avea sa devina mai dureros, prin moartea tatalui meu, singura ruda de sange pe care o mai aveam. Fara sprijinul sotiei si al copiilor, afectuosi si solidari in suferinta cu mine, nu cred ca as mai fi supravietuit in acele momente grele. Desi suntem oameni cu frica de Dumnezeu, desi ne rugam fierbinte seara de seara pentru noi si copiii nostri, pentru o schimbare in viata noastra, monotonia saraciei devenea tot mai apasatoare.
Indemnat parca de cineva nevazut, m-am aruncat cu deznadejde in rugaciune, cerand cu ardoare un singur lucru: un loc de munca pentru a-mi putea intretine familia. Nu-mi doream averi si palate, ma rugam doar pentru o slujba care sa ne scoata din saracia ce ne inghitea. Cele 13 condace si 12 icoase care cuprind acatistul Sfantului Ierarh Spiridon formeaza o rugaciune deosebit de puternica. Cu fiecare seara care trecea, ma simteam tot mai motivat in rugaciunile mele, mintea mea functiona doar pentru un singur tel: o slujba. Trebuie sa fac o precizare: din punct de vedere economic, orasul Turda este la pamant, a avea un serviciu decent, a gasi un loc de munca este un lucru rar, un miracol. Iar acest miracol s-a produs, dupa cele 40 de zile de rugaciune. Am gasit serviciul pe care l-am cautat, apoi a gasit si sotia mea de lucru, situatia noastra financiara s-a redresat. Am ramas ferm convins ca rugaciunea m-a salvat. Recomand tuturor celor care ajung in situatii asemanatoare sa citeasca 40 de zile acatistul Sfantului Ierarh Spiridon, facatorul de minuni si, in primul rand, sa creada cu ardoare in puterea acestei rugaciuni.
Cu toata dragostea pentru "Formula As" si cititorii ei, care cred in miracolul rugaciunii,Sima Cornel - str. Panselutelor nr. 9, bl. A4, ap. 34, Turda, jud. Cluj, cod 3350
Spovedanie la Parintele Arsenie Papacioc
Anul trecut, spre sfarsitul lunii iunie, fiind sub tratament la Clinica Grand din Eforie-Nord, o pacienta m-a acostat, zicandu-mi de fata cu toata lumea: "Nenorocitule, de ce intri cu bubele astea in bazin? Sa ne pricopsesti pe toti?". I-am raspuns calm si fara repros: "Doamna, le am de la varsta de 18 ani, le-am tratat la zeci de medici, am suportat trei randuri de vaccinuri, am facut si testul Sida, am fost la biserici unde am dat acatiste si mi s-au citit de mai multe ori Molitvele Sfantului Vasile, tin toate posturile de ani de zile, chiar si aici, in spital, am rugat daca se poate sa mi se gateasca de post...". Doamna mi-a ras in nas, spunandu-mi: "Dar la babe de ce n-ai fost?". I-am raspuns: "Da-mi adresa!", dar intre timp cruda femeie plecase.
La cateva minute dupa aceasta discutie, un alt pacient din spital s-a apropiat de mine, spunandu-mi ca ascultase fara sa vrea discutia avuta si doreste sa ma invite a doua zi la slujba, la Manastirea "Sfanta Maria" din Techirghiol. Fara sa mai gandesc, am raspuns ca un robot: "La ce ora?". "Slujba incepe in fiecare zi la ora 6." Am ajuns la manastire la 5:30 si am stat de vorba cu paznicul de la poarta, pana la aparitia maicutelor. La ora 5:40, dintr-o chilie a iesit un calugar in varsta, mic de statura, cu barba alba si cu niste ochi asa de albastri si de luminosi, cum n-am mai vazut. I-am zis: "Sarut mana, parinte!", si dansul, cu o caldura mangaietoare in voce, mi-a zis: "Sa traiesti si pofteste la slujba...".
A ramas in urma dansului un miros pe care nu l-am mai intalnit niciodata si pe care n-am sa-l mai uit... Slujba am ascultat-o in curte, deoarece biserica e micuta si era deja plina de credinciosi. Curtea manastirii se umpluse si ea de lume, oamenii ascultand linistiti slujba, pana cand in interiorul bisericii s-au auzit niste tipete. "Ce se intampla?", am intrebat. O maicuta mi-a soptit cu ochii in lacrimi ca se fac rugaciuni pentru cei posedati. Oh! Ce chipuri omenesti ravasite am vazut iesind din biserica! Cand toata lumea a plecat, parintele sfant (desi om) Arsenie Papacioc a acceptat sa ma spovedeasca. La urma, privindu-ma in ochi, mi-a spus: "Nu va mai duceti la doctori si nici la babe, ca Dumnezeu va va vindeca". Asa a si fost. Pana pe 15 august 2000 m-am vindecat doar cu ajutorul lui Dumnezeu, de furunculele care aveau diametrul de aproximativ 8 cm si care ajunsesera la os, pe piciorul stang. A ramas din ele numai o urma, o cicatrice. Nu-mi venea sa cred ca este adevarat! Timp de 31 de ani, nu avusesem nici o zi fara buboaiele acelea dezgustatoare (am avut si 24 deodata, pe fata si gat). De ziua dansului, l-am felicitat pe Sfantul Parinte, el m-a spovedit din nou si m-a impartasit: a fost cea mai fericita zi din viata mea. M-a cuprins o liniste totala, o usurare, nu ma mai apasa nici o boala, nici o greutate, suparare sau necaz... Am primit un canon pentru fiecare zi si de atunci sunt alt Om. Minunea petrecuta cu mine ma face sa cred ca fiecare roman ar trebui sa se spovedeasca la un duhovnic adevarat, cu o viata de rugaciune pilduitoare. Numai asa vor pleca relele, blestemele, bolile, iar oamenii se vor schimba in bine.
Dumnezeu sa-i dea sanatate si viata parintelui monah Arsenie Papacioc! Dumnezeu sa ne ajute pe toti!A. Tudorica - str. Rasaritului nr. 6, bl. 117, ap. 56, sector 6, Bucuresti, cod 77511
Rozariul detinutelor
O dimineata de martie friguroasa, cu vant rece si ploaie deasa. Asteptam comandantul inchisorii sa faca numaratoarea. Inca de aseara, de cum am intrat sub patura subtire, am simtit ca nu mai pot sa inghit, sa vorbesc, si ca imi sunt prinse toate articulatiile, urmare a deselor amigdalite netratate. Aici, la Mislea, la inchisoarea femeilor condamnate politic, suntem complet izolate de restul lumii. De ani de zile nu avem nici o veste de la familie, nu avem voie la corespondenta, ziare, alimente, imbracaminte si medicamente. Intr-un cuvant, suntem lasate uitarii si milei Domnului. Colegele de suferinta ma salta de umeri si ma ajuta sa strabat curtea inchisorii, pana la asa-zisa "sectie", unde, asezata pe o banca de scandura, Nana Verona incepe sa-mi faca o frectie pe bucatele: capul, fruntea, pleoapele, membrele, degetele si, mai ales, gatul. Apoi se apropie de mine si ma inconjoara grupul "credincioaselor", format din femei greco-catolice, condamnate pentru ca nu si-au parasit Biserica desfiintata. Mai sunt maicutele ortodoxe care au refuzat sa-si predea haina calugareasca, odata alungate din manastiri. Toate formeaza un grup compact, gata sa imi sara in ajutor. Isi scot de la gat rozariile, confectionate din fire de ata, trase dintr-o marama si innodate cu un nod pentru rugaciunea "Tatal Nostru" si cu zece noduri pentru rugaciunea "Nascatoare de Dumnezeu". Se roaga in surdina, soptit, pentru insanatosirea mea. Degetele lor aluneca usor peste nodurile rozariilor. Glasurile lor sunt un manunchi de raze trimise spre cer, cerand indurare Maicutei bune. Cand se incheie cercul rozariului, isi umezesc buzele cu putina apa si incep din nou rugaciunea, cu mai multa daruire. Fetele lor sunt palide, efortul este mare, dar puterea credintei invinge toate obstacolele.
La ora 12 se deschide poarta si se aduce cazanul cu zeama de pranz. Ma ridic de pe banca cu gamela in maini si ma alatur sirului format deja, sa-mi primesc portia. La inceput, primele inghitituri sunt dureroase, apoi incep sa ma simt mai bine. Continuam rugaciunea impreuna. Rugaciunile facute in colectiv sunt mai puternice, ele penetreaza orice zid si sunt primite cu bucurie acolo sus, unde solicitarea nu ramane fara raspuns.
Am descris o zi din viata mea de condamnata politic, zi traita la inchisoarea Mislea, in urma cu cincizeci de ani, cand forta rugaciunii m-a ajutat sa inving durerea si boala.
In cei cinci ani de detentie, asemenea zile de rugaciune ne intareau credinta in Dumnezeu si ne dadeau speranta eliberarii.Viorica Simtion - str. Miraslau, bl. B2, sc. I, ap. 31, Cluj-Napoca, cod 3400, O.P. 5
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
