Mircea Badea"Mi se pare absolut senzational sa fii un mascarici autentic "
- Simpatizat si antipatizat in egala masura pentru umorul lui, adeseori grobian, cuplul de "comici-prezentatori " Mircea Badea - Oreste n-a ramas niciodata repetent la capitolul inteligenta. O marfa destul de rara pe la televiziunile romanesti. Chiar si in cele mai penibile dintre emisiunile lor se simtea ca dincolo de mascaricii care vor sa faca lumea sa rada, se afla doi insi scoliti la nivele superioare, capabili de performante notabile, atunci cand voiau sa se ia in serios. Cum se explica jocul lor intre "mascarici " si asi ai dialogului de divertisment si de ce au migrat de la Antena 1 la Realitatea Tv, admiratorii si admiratoarele lor vor putea afla din interviul acordat prin "delegatie " de Mircea Badea -
"Badea, fa-ma sa rad! "
- Multora dintre consumatorii de televiziune nocturna le lipsesc emisiunile voastre, de pe Antena 1. Nu ati mai aparut pe micul ecran de mai bine de-o luna. Cum s-a produs despartirea de o activitate care v-a adus o popularitate demna de invidiat?
- Cele mai placute reactii la plecarea mea din televiziune au venit din partea celor care mi-au spus, cand m-au vazut pe strada: "Hai, domle, si noi cu cine ne mai distram, ca stateam noptile ca sa te vedem! ". Mi-aduc aminte de un moment foarte amuzant: tocmai imi dadusem demisia, predasem masina de serviciu si eu inca nu apucasem sa-mi cumpar una, asa ca in zilele acelea am mers cu un taxi, pe unde aveam treaba. Un taximetrist mi-a zis, cu parere de rau, cand a fost sa platesc: "In ce hal am ajuns: sa iau bani de la un somer! ". Mi s-a parut genial! Asta era spectatorul meu, clar! L-am recunoscut imediat!
- Te-ai gandit vreodata in copilarie ca vei ajunge vedeta de televiziune?
- Nici pomeneala! Mi-am dorit sa fiu gunoier. Da, ma fascinau oamenii cu tomberoanele. Felul in care le rostogoleau pe caldaram pana la masina (as spune acum ca faceau o "translatie cinetica elicoidala "). Si zgomotul lor inconfundabil, in linistea diminetilor din cartierul vechi, de case, unde m-am nascut si am copilarit - Bucurestii Noi. Dupa aceea, cand am mai crescut, mi-am dorit sa devin macaragiu. Si mai tarziu mi-am dorit sa devin savant: atunci a fost momentul meu de prostie maxima. Ha, ha!
- Nu te poti abtine sa te iei in tarbaca mereu, chiar pe tine insuti...
- Ce sa fac, asta-s eu! Nu ma prefac, acesta-i chiar felul meu de a fi, de a exista: vesnic in gluma! Eram de mic pus pe sotii, profesoara de biologie trecea in banca, in locul meu, iar pe mine ma scotea in fata clasei si-mi spunea: "Badea, fa-ma sa rad! ". Si eu faceam tot ce-mi statea in putinta ca toata clasa sa se prapadeasca de ras. Ma simteam teribil de bine din cauza aceasta. Poate unii s-ar simti lezati de o asemenea caracterizare, dar mie mi se pare absolut senzational sa poti sa fii un mascarici, unul autentic. Pentru ca nu toata lumea poate. Nu stiu de unde abilitatea aceasta, parintii nu mi-au cultivat-o... Poate eu insumi sa o fi facut, pentru ca sunt un mare fan de-al meu. De aceea, nu ma iau in serios niciodata. Asta nu inseamna ca n-am demnitate. Iar demnitatea pe care mi-o asum si mi-o afisez e interpretata, de cele mai multe ori, drept aroganta. Dar pe mine nu ma deranjeaza parerea celor din jur. Spuneam ca am copilarit in Bucurestii Noi. Am stat la curte, am avut animale si pomi multi - caisi si nuci. Am tras cu arcul, cu prastia, m-am catarat in pomi, am cazut si mi-am spart capul, am mai multe cicatrice din anii aceia, am facut de toate de-ale copilariei. Am facut Liceul de Informatica nr. 1 din Bucuresti. Informatica mi-a placut foarte mult, dar liceul pe care l-am facut mi-a distrus pasiunea pentru domeniu. Am intrat la Facultatea de Matematica-Informatica si m-am transferat apoi la Cibernetica, sectia statistica, dand intr-un singur semestru 25 de examene de diferenta (avand in acelasi timp si emisiunea de dimineata de la Tele 7abc). Am terminat facultatea, dar nu mi-am dat inca licenta si ma simt foarte frustrat din cauza aceasta.M-a adus pe ecran Mihai Tatulici. Si Jeana Gheorghiu, de la Radio. Dar, v-am spus, nu acesta era visul meu, chiar daca asta se intampla cand eram inca student. Tatulici m-a ales sa fac, impreuna cu Teo Trandafir, prima mea partenera de platou de filmare (si ea venea din Radio), emisiunea de dimineata. Apoi am ajuns "noaptea tarziu ", cu Oreste, la Antena 1. Da, ziua buna, de dimineata pana noaptea tarziu se cunoaste!
O gazda noua: "Realitatea Tv "
- Ma ocup de chibrituri, pentru sa sunt proaspatul proprietar al fabricii de chibrituri Gherla. Sa nu se gandeasca cineva ca fac bani pe spinarea bietilor detinuti, nu ei lucreaza acolo, asa cum s-ar putea gandi unii. Ci, pur si simplu, mi s-a parut o afacere buna si m-am gandit ca ar fi bine sa o cumpar. Si ma mai ocup de produse parafarmaceutice, pentru ca sunt asociat impreuna cu Oreste la o firma care produce asemenea lucruri. Nu stiu daca ma pot numi om de afaceri deocamdata, preocuparea aceasta a venit firesc, dupa ce am terminat cu televiziunea: au fost niste oportunitati de care am profitat. A, si in sfarsit, dar nu in ultimul rand, mai am si o firma de productie de televiziune. Se poate spune ca acum ma pricep, si inca foarte bine, la emisiuni de dimineata, la emisiuni de noapte si de divertisment (la Stiri, de exemplu, nu ma bag!). Au fost o scoala pentru mine cei opt ani de lucru in studioul de televiziune, mi-au format o anumita structura psihica, o anumita mentalitate, spontaneitate. Dar acum am pus punct, deocamdata, televiziunii. Adica punct si virgula. Pentru ca ma voi intoarce. Dar de data asta, ca producator. Impreuna cu prietenul si camaradul meu Oreste, facem, in calitate de realizatori, o noua emisiune de dimineata, ce va fi difuzata pe postul Realitatea Tv. Protagoniste vor fi fostele noastre asistente de la Antena 1, Adina si Carmen. Emisiunea noastra sigur nu va revolutiona televiziunea sau piata media, dar sunt sigur ca va fi o emisiune buna. Si, candva, am sa mai fac si un show de televiziune, deci va veni o vreme cand ma veti vedea din nou pe "sticla ".
- Dupa opt ani de experienta in televiziune, poti sa apreciezi ce se intampla in acest domeniu la ora actuala? De unde a pornit ideea ca vulgaritatea creeaza succes?
- Publicul e cel care forteaza nota. Televiziunile sunt foarte sensibile la cererea pietei si, daca piata doreste circ, are circ. Sunt de acord ca la acest mecanism ar trebui umblat pentru a se echilibra relatia, in sensul ca televiziunile sa controleze mai sever fenomenul si sa faca si alte oferte, cu un grad de adresabilitate ceva mai inalt. Asa vom proceda si noi, la Realitatea Tv, un post mai mult de informatii si mai putin de divertisment (dar acela, cat este, este de buna calitate). Vom incerca sa facem o emisiune care sa aiba suflul si prospetimea unei emisiuni de divertisment, armonizata cu ritmul, rigoarea si seriozitatea unui post de stiri si informatii. Daca vom reusi sa rezolvam aceasta ecuatie, vom avea succes: vom avea o emisiune de dimineata, proaspata si credibila, la care oamenii sa se uite cu placere.
- Era si timpul! Pentru telespectatorul onest a fost o veritabila suferinta sa vada doi oameni atat de inteligenti, ca tine si ca Oreste, prostituandu-se intelectual alaturi de tot soiul de demoazele, care visau sa ajunga pe culmile gloriei. Cand locul lor a fost luat de Zoe Dumitrescu Busulenga sau Gabriela Vranceanu Firea, emisiunile voastre au devenit un adevarat regal. In loc sa renunte la voi, orice post de televiziune ar fi trebuit sa va reinnoiasca contractul. De fapt, de ce ati renuntat la Antena 1?
- Motivul principal au fost divergentele de ordin profesional. Ora de incepere nu era niciodata respectata, emisiunea incepea de cele mai multe ori cu mult dupa miezul noptii si nu se mai bucura de numarul de telespectatori pe care l-ar fi meritat. La ora tarzie la care eram eu difuzat, mi se parea ca vorbesc singur. Facusem un fel de psihoza din cauza aceasta si mi-am dat seama ca nu voi mai putea rezista inca un an, asa cum mi se ceruse. Conducerea postului nu a fost de acord sa-mi acorde un spatiu in prime-time, in orele de varf, pentru o emisiune difuzata o data pe saptamana. Nu obosesc facand emisiuni noaptea, nu despre asta era vorba. Eu am facut sase ani de zile emisiuni de dimineata, pentru care ma trezeam la ore infernale. Nu intelege nimeni, dar asta inseamna sa ai o rigoare si o disciplina de fier. Insa sentimentul inutilitatii, al lucrului degeaba, nu-l mai puteam suporta inca un an. Nu m-a speriat perspectiva de a pleca din televiziune. Sigur, multi dintre colegii mei nu au inteles gestul meu, pentru ca ei nu ar fi fost capabili sa faca asa ceva. Chiar m-au intrebat: "Si, cum, nu te duci la alta televiziune? ". "Nu! " "Da unde te duci? " "Acasa ". Si trebuie sa precizez ca decizia a fost comuna - si din partea mea, si dintr-a lui Oreste, pentru ca noi formam o echipa.
- Te-ai simtit vreodata ca un bufon, pus numai sa distrezi oamenii, dincolo de tristetile sau de bucuriile tale?
- Mie imi plac mascaricii. Am vazut un film cu Belmondo, se numea chiar asa, "Mascariciul ". M-a impresionat teribil. El, Mascariciul, era singurul personaj cu adevarat demn dintre toate celelalte. Nimeni nu intelegea ca el era extrem de serios dincolo de masca de clovn. Mie imi place aceasta postura, de mascarici de curte. Televiziunile sunt niste curti, dar n-am vazut nici un rege pe unde am trecut. Sunt si ei, la randul lor, niste bieti bufoni. Inca nu exista profesionisti in televiziunile acelea.
Despre Mamaie, lebede si pensionari
- Esti un tip seducator si elegant, pus intotdeauna la patru ace. Care e look-ul ce te reprezinta cel mai bine?
- Costumul si cravata. Si pantofii de buna calitate, si ceasurile de marca. Cred in puterea lor de convingere, inainte de a deschide eu gura. Cred ca ceea ce imbraci transmite mesaje despre tine celor din jur. Ma gandeam sa ma fac prezentator de moda, dar ma tem ca sunt prea cracanat pentru a fi manechin. Stilul meu este cel elegant, desi port si haine sport, in functie de conjunctura. Urasc moda asta de aurolaci, cu pantaloni pe vine si cu senile in picioare. Eu sunt mai traditionalist, mai conservator.
- Stiu ca notiunea de timp liber nu exista pentru cei care aleg sa devina propriii lor stapani. Totusi, mai ai timp pentru pasiunile tale?
- Acum, pasiunea mea este sa alerg prin parc si sa ma uit la ratele salbatice care ierneaza pe lacul Ior. Sunt si lebede acolo. Imi place sa ma uit la ele cum pescuiesc: intai isi cufunda doar gatul in apa, apoi tot corpul, pana mai ramane un pic din coada. Si eu stau, cu emotie, intrebandu-ma: "Iese? Iese sau ce face? ". Le mai arunc firimituri de paine si ele sunt fericite - ne-am imprietenit, ne intelegem foarte bine: mi-e drag mai ales un lebadoi mare si alb ca neaua si o ratusca cu capul verde ca smaraldul. In timp ce alerg prin parc, ma salut tot timpul cu pensionarii care pescuiesc pe marginea lacului. Pe lacul Ior exista chiar o "Insula a pensionarilor ", chiar asa se numeste. Cand le povestesc despre noul meu hobby, prietenii imi spun ca am si eu apucaturi de pensionar. Imi sunt dragi batranii. Probabil, pentru ca stau cu bunica mea din partea mamei. Ea m-a crescut si ii datorez partile mele bune. A fost 45 de ani invatatoare si m-a invatat sa fiu constiincios, sa fiu disciplinat si serios. Bunica mea are 85 de ani acum si inca e in putere. Chiar se supara daca nu o lasi sa faca ceva treaba prin casa: o ia ca pe ceva personal. E o "luptatoare si prestatoare ", pe metereze tot timpul. Cea mai buna echipa din viata mea de pana acum am facut-o cu "Mamaie " - eu asa ii spun. Ea e cel mai de taina sfetnic al meu si cel mai aprig critic, deopotriva. Si, pentru asta, ii multumesc din toata inima.
"Va multumesc si sper sa ne mai vedem pe ecran, intr-o zi "
- Care sunt tristetile si bucuriile unui "mascarici "?
- Uneori iti dai seama ca ai ras singur, ca ceilalti tac sau nu rad in acelasi timp cu tine. Uneori ma deprima asta, alteori ma face foarte fericit, depinde de situatie. Din fire, sunt dificil si imprevizibil. Deseori, am si o latura maniaco-depresiva. Prietena mea (cu care incerc sa petrec tot restul timpului pe care nu-l dedic intalnirilor de afaceri) este specialista in aceasta latura a mea. Cum ma trateaza? Ma lasa in pace. Asta-mi place la ea - ca este o femeie care intelege cand e momentul sa ma lase in pace. Si momentele acestea sunt destul de dese... Ha, ha, ha... Nu dureaza mult, pentru ca ma iau singur de guler, ma ridic din pat si ma apuc sa fac diverse lucruri. Si asa, nu mai am timp sa ma gandesc la mine si sa ma "maniacodepresurizez ". Cel mai adesea ma obosesc oamenii neseriosi. Intrucat eu ma consider un tip foarte riguros, meticulos, pe care se poate conta, pretind de la cei cu care stau de vorba sa fie la fel. Urasc vorba "degeaba ". Pentru ca, daca tot e sa-mi pierd timpul, mai bine stau pe lac si ma uit la ratele salbatice, decat sa ma intalnesc cu cineva care nu e de cuvant. De abia aici ma simt un mascarici nefericit, cand sunt pus in situatia sa joc un teatru penibil si inutil. Nu pot sa emit judecati generalizatoare, dar tot mai multi dintre semenii nostri tind sa se comporte asa.
- Ce ai vrea sa stie lumea despre tine si nu stie inca? Ce-ti doresti in pragul aniversarii tale?
- Chiar daca par un tip pus pe sotii, am aroganta de a sustine ca macar din acest punct de vedere sunt profesionist. Si o spun cu toata seriozitatea. A te trezi sase ani de zile la ore imposibile si apoi a te culca, doi ani, la aceleasi ore, numai pentru a face emisiuni in direct, fara cine stie ce resurse de productie, emisiuni de la care nu lipsesti chiar daca esti bolnav, trist, sau daca ceva neasteptat ti s-a intamplat - inseamna ca esti un tip foarte dedicat muncii tale, foarte serios si disciplinat. Si eu chiar asa sunt, oameni buni! As vrea sa le spun celor care mi-au urmarit emisiunile ca le multumesc si ca sper sa ne mai vedem, intr-o zi, eu de o parte a ecranului, ei de cealalta, asa cum i-am obisnuit. In pragul aniversarii mele, nu am obiective majore de atins sau idealuri marete de indeplinit. Sunt fericit daca vad cum arata ziua de maine. Si daca sunt sanatos. Si daca vad din nou cum zboara in "V " ratele salbatice pe lacul Ior. Si pentru ca eu sunt de mic copil un admirator al lui Nic a lui Stefan a Petrii, copilul cu parul balai care radea la soare ca sa se-ndrepte vremea, as dori sa le spun cititorilor dvs. urmatorul lucru (si nu sunt original deloc aici, il copiez pe comisarul San Antonio, un personaj celebru, dintr-un roman politist): "Adevarata tristete e sa nu razi la soare! ".Corina Pavel
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
