Libertatea cuvantului si libertatea mitocaniei
In plina perioada a scandalurilor de coruptie, in care nu mai stim exact care dintre capii politici mai sunt cinstiti, un incident de week-end pare a ne distrage atentia: ziaristul Cristian Tudor Popescu este amenintat intr-un loc public cu moartea de catre un dubios investitor in fotbal, Gigi Becali. Incidentul nu este decat reactia unei parti a lumii libere impotriva celeilalte. Este reactia celor pentru care libertatea inseamna efectiv sa faci tot ce-ti trece prin cap impotriva celor care cred ca libertatea inseamna sa spui (sau sa scrii) orice. Libertatea are limite insa. Ziaristul de la "Adevarul" si-a exprimat anumite opinii nefavorabile cu privire la mitocania unor tipi care cred ca, daca au bani, pot face orice pe lumea aceasta. Este unul dintre putinele castiguri obtinute in tara noastra, dupa 22 decembrie 1989. Limitele libertatii de expresie sunt insa clare. Daca ar fi comis o calomnie sau daca spunea vreaun neadevar, putea fi dat in judecata. El spunea insa lucrurilor pe nume. Iar adevarul supara. In schimb, miliardarul care finanteaza clubul de fotbal "Steaua" crede ca banii iti confera libertatea de a face orice. Limitele libertatii personale sunt multiple: libertatea personala a celorlalti, legile, linistea si ordinea publica. Libertatea personala a cuiva nu se masoara in bani. Omul cu bani isi poate cumpara mai multe lucruri, insa contractul social pune semnul egalitatii intre libertatea personala a saracului si cea a bogatului. Nici unul, nici celalalt nu poate incalca libertatea celuilalt.
Cristian Tudor Popescu i-a scos din sarite pe multi politicieni. Poate ca unii or fi avut pornirea de a-l trage de putinul par pe care il mai are pe cap, dar nu au facut-o. In schimb, au avut posibilitatea de a-l da in judecata pe ziaristul incomod. Aflu acum ca aroganta lui Becali a mers pana acolo, incat a lovit si i-a spus "cioroiule!" unui african de la nu stiu ce emisiune de fotbal. Deci, individul este si rasist. Mi se spune ca face parte dintr-un clan de "machidoni", dintre care unii sprijina pe fata miscarea legionara. Libertatea de asociere este garantata in Romania, dar parca extremismul politic este anticonstitutional. O multime de "machidoni" sunt oameni cinstiti si echilibrati. Citesc in ziare ca Becali invoca dreptul de audice in numele onoarei si curajului. Pare un roman cu mafioti. Cei care invoca asemenea argumente sfarsesc adesea cu un premiu pus pe capul lor de indivizi similari. Paradisul gangsterilor. Am citit articolele invocate de Becali ca fiind provocatoare de violenta. Sunt chiar cuminti. Altceva a provocat reactia violenta a impresarului de fotbal.
Redactorul-sef de la "Adevarul" si-a spus la un moment dat in mod liber parerea negativa despre un sportiv idolatrizat: Gica Hagi. Nu s-a suparat mai nimeni pana acolo, incat sa-i ameninte pe ziaristii care au scris ca Iliescu ar fi kaghebist, nici cand despre Constantinescu se scria ca "niciodata nu o sa ajunga un tap presedinte". Dar daca s-a spus ceva rau despre un fotbalist, atunci se ajunge la amenintari cu moartea. Asta arata cat de lipsita de repere valorice este societatea noastra. Este o impietate sa crezi ca niste indivizi care dau cu piciorul in minge apara interesele nationale sau ca Dumnezeu tine cu Romania la fotbal. Asemenea acte se comit curent la noi, iar nimeni nu ia atitudine. Dumnezeu nu tine cu nimeni la fotbal. Iar interesele nationale si valorile Romaniei trebuie cautate in arta, muzica, literatura, teatru, cinematografie, in cultura, stiinta, in scoala de medicina. Fotbalul, tenisul, gimnastica, boxul si toate celelalte sporturi apartin divertismentului si spectacolului. Pe stadioanele de fotbal asistam la abominabile spectacole, date de galeriile care profereaza injuraturi, sloganuri rasiste, indemnuri la pogrom si violenta. Nu acolo sunt interesele nationale, ci doar interese financiare, precum si instinctele gregare ale celor care se identifica cu un club sau altul.
In lumea fotbalului se invart sume mari de bani, iar la noi jocurile sunt facute de o mana de oameni, peste care nu s-au bagat inca Politia, Procuratura, Justitia. Ei se cred intangibili. De unde si aroganta, mitocania unora. Ca sa se protejeze, unii indivizi au intrat in partide politice sau chiar in Parlament. Cei care au fost la putere in tara asta i-au lasat pana acum in pace. Mafia fotbalului nu a cunoscut decat o singura limitare. Din partea presei. Pentru ca nu inteleg de unde vine puterea cuvantului si curajul celor care scriu (cei ca Becali cei care vorbesc despre ziaristi ca fiind sursa tuturor relelor). Daca ar fi lasati sa faca tot ce vor, i-ar lichida pe ziaristi, cel putin pe cei incomozi, dupa cum a si declarat respectivul impresar. A venit timpul sa punem capat libertatii mitocaniei.
In acest conflict intre libertatea de expresie a ziaristului si libertatea de a calca in picioare si de a ameninta cu moartea, trebuie sa ne pronuntam cu totii, dar numai legea poate interveni. Modul in care autoritatile Statului vor interveni, va conta enorm pentru fixarea unor repere mentale, felul in care se va face dreptate va fi decisiv. Aici nu este vorba despre un meci de fotbal sau de box, in care o parte a galeriei tine cu un luptator sau o echipa, ci de o confruntare intre o libertate legitima si una nelegitima. Nu conteaza simpatiile sau antipatiile, ci principiile, legile. Faptul ca au asistat pasivi la incident zeci de oameni, ii dezonoreaza, dar mai ales spune multe despre descompunerea morala a lumii in care traim. Aici nu era vorba doar de persoana lui Cristian Tudor Popescu, ci de faptul ca un cetatean, un concetatean, a fost agresat in public. Oamenii care asista pasivi si lasi la agresarea verbala sau fizica a copiilor, femeilor, batranilor sau a unor barbati in toata firea, fara a reactiona, sunt de fapt complici la agresiune. Sunt destui ziaristi care in locul lui Popescu i-ar fi aplicat agresorului cateva suturi in locul cu care gandeste, in fund. Dar, daca in mod tipic pentru curajul unor asemenea personaje, Becali apela la bodyguarzi, la sis sau pistol, totul ar fi degenerat. Acum, prin reactia sa publica, prin scandalul de presa provocat, ziaristul i-a aratat agresorului ca mitocania nu poate fi lasata nepedepsita la nesfarsit. Faptul ca starea de conflit din politica este predominanta si in societate, spune mult despre autoritatea Statului in care traim, precum si despre lipsa de solidaritate a corpului social. Este ca o reintoarcere in jungla, in care supravietuieste doar cel mai agresiv sau viclean. Dar nu starea animala, ci starea sociala ii caracterizeaza pe oameni. Despre asta este vorba in acest incident, despre incalcarea contractului social de catre gradina zoologica.Dan Pavel
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
