Iarna pe ulita
Chiar daca guvernantii se fac ca ploua, iarna, de regula, ninge. Acum, stie tot primarul: iarna nu-i ca vara. Anul asta de Sarbatori a nins cu fulgi cat palma, acoperind infinitul ondulat al plaiurilor mioritice cu nameti cat casa. Albul imaculat al zapezii a ascuns, pentru un anotimp, dealurile de steril din zonele miniere, mormanele de fiare vechi din marile parcuri industriale si gaurile din drumurile nationale. Ba chiar si drumurile nationale. Zile in sir acestea au stat sub troiene, de-ti trebuia o harta sa le descoperi. Dupa ce au incercat zadarnic sa-si faca drum prin nameti, pana si comandamentele de iarna s-au dat batute. Sute de localitati au fost izolate de urgia alba.
Si nu e de mirare ca au fost multi cei care au simtit, in pragul Anului Nou, cat e de adevarat proverbul cu nu face azi ce poti lasa pe maine. In special cei care, de dragul unor sarmale mancate cu familia ori cu prietenii, s-au gasit sa infrunte viscolul si troienele in ajunul Sarbatorilor. Ca un facut, tocmai atunci zapada a dat pe-afara si a paralizat, pe drumurile de bejenie, cohorte de masini. Motorul a inceput sa icneasca, stergatoarele au intepenit, biruite de omatul cazut din inaltul cerului, rotile au patinat pana si-au gasit linistea si nemiscarea in troienele de zapada.
Sute de oameni s-au incalzit la tigara pana sa vina cineva sa-i scoata din zonele sinistrate. Masinile au ramas abandonate pe marginea drumurilor. Cum sa nu-ti spui de o mie de ori ca ar fi trebuit sa mai ai un strop de rabdare sa se potoleasca vantoasele? Cum sa nu cainezi soarta jumatatii de porc din portbagaj, care nu-si implinea destinul de a fi mancata de Craciun?
Insa necazul lor meteorologic ar fi fost neimplinit, daca nu ar fi intervenit si factorul uman. Chiar si in aceste conditii vitrege, omul, cel mai pretios capital, s-a dovedit nu numai saritor la nevoie, ci si pus pe fapte mari. Sute de masini abandonate au fost devastate de hotii care au infrant, inca o data, vicisitudinile naturii. Nici macar gerul de minus 20¡C nu i-a oprit. Nici macar tornadele de zapada. Nici macar faptul ca localitatile lor de bastina au fost declarate zone calamitate nu le-a stavilit elanul. Nici macar gandul ca fura de la niste oameni aflati la ananghie. Nu poti fi milos pe vremea asta!
Langa satul Letcani din Iasi, localnicii mai strangatori au avut de lucru. Ei au descompus cateva masini abandonate in zapada, in cele mai mici bucati, care au luat calea dulcelui targ al Iesilor, unde se vand bine motoarele, anvelopele, volanele si parbrizele de Dacie. Unii s-au luptat cu vantul si nametii pentru a face rost si ei de o bancheta pe care s-o puna in cerdacul casei lor de sinistrati. Iar locul de tata de familie la masa rotunda, pe care se rastoarna seara mamaliga, a fost garnisit cu un scaun rabatabil, de sofer.
Nu e de mirare ca intalnesti si sateni fericiti, cand drumul din fata casei lor este blocat de viscol. Pentru ca, daca ai noroc si esti declarat sinistrat, faci rost de bani, de benzina si, daca reusesti sa spargi portbagajul de Craciun, s-ar putea sa ai surpriza sa descoperi jumatate de porc, cateva kilograme de carnati si o damigeana de vin, suficient sa-ti imbunatatesti pentru o vreme nivelul de trai. Si oricum, Guvernul trimite ceva bani si cate-o punga de portocale pentru copii, asa ca, daca o poti duce atat de bine din necazul altuia, de ce sa-ti faci probleme si de ce sa pui mana pe lopata sa dai zapada deoparte de pe drumul judetean care-ti trece pe la poarta?
Frumoasa e iarna la romani. Plina de obiceiuri pitoresti. De oameni buni si de fapte pe masura.N.C. Munteanu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
