Muzica
2002 va fi folk...
Dupa o adevarata betie "dance", "hip-hop" si mai nou "house", pe toate canalele mediatice romanesti, dupa inflatia produsa si, mai ales, dupa scaderea nivelului calitatii, datorata lipsei de valoare a formatiilor, poporul obosit si stresat al tranzitiei va dori ceva mai linistit, mai cald, mai sincer, mai adevarat. Si daca se va putea, ceva mai aproape de muzica, de cultura.
O sa mi se spuna ca toate sunt muzica; este drept, se utilizeaza aceleasi sapte note. O sa mi se spuna ca toate apartin culturii; este drept, dar cultura se poate numi si cresterea viermisorilor pentru pescuit. Stiu ca sunt aspru cand scriu aceste randuri, ca adevarul este pe undeva pe la mijloc, ca nivelele de valoare, de succes si de box-office nu-mi permit sa introduc totul in aceeasi palarie. Mai stiu ca toate aceste trupe sunt absolut necesare in peisajul muzical, pentru discoteca, bar, concert si casele de editura. Ele vor trai sau vor muri, din zeci de motive care tin sau nu tin de muzica pe care o fac. Unul dintre motive este difuzarea pe canalele de televiziune...
Nu vorbim de Mcm sau Atomic, canale dedicate aproape exclusiv generatiilor foarte tinere, ci de cele alte opt-zece posturi sau canale - cablu care lupta pentru audienta. Audienta cui?, veti intreba, pe buna dreptate. A celor catorva milioane de oameni care au fost invatati sa citeasca, sa asculte, sa gandeasca, sa simta si sa traiasca muzica sau audienta generatiei tinere, care reactioneaza la muzica, prin picioare si corp? Succesul manelelor, oricat de hulite, mult mai melodioase, senzuale si dramatice decat vesela gimnastica muzicala prin care trupa plange iubita pierduta, este un semn ca audienta ar trebui analizata cu mai mult discernamant. Cred ca exista un nivel calitativ peste care nu se poate trece. Ca exista discernamant si dorinta de diversitate. Sau poate numai asa cred eu...
Pentru ca, daca ar fi fost asa, ar fi mai multa muzica folk pe micile ecrane, si nu numai pe ele. Iata o muzica simpla, calda, neincorsetata de barele de masura, directa si poetica, de fapt. Se canta live, cu chitara si muzicuta, se canta cel mai bine seara sau noaptea, in intimitate. Este cam nostalgica, alteori are valente patriotice sau protestatare. Aceasta muzica exista, chiar daca Dorin Liviu Zaharia, Anda Calugareanu, Nicu Vladimir, Anghel Mora sau Valeriu Sterian nu mai sunt. Alte generatii folk canta in scoli, parcuri sau cluburi, uneori chiar in concerte si festivaluri.
De Mos Nicolae, Alexandru Andries ne-a dat traditionalul sau concert anual, apoi a fost de Craciun colindul lui Hrusca la Sala Palatului. A fost si festivalul lui Victor Socaciu, "Om bun". In sala arhiplina a teatrului Creanga, cu biletele vandute cu doua saptamani inainte, alte doua sute de persoane in picioare au stat ore intregi sa-i asculte pe cei mici, iar apoi, pe cei mari. O noua generatie a publicului participa cu sufletul si mintea la oficierea acestei muzici. Ma gandeam, cu tristete, ca alte cateva generatii, care au crescut cu aceasta muzica, nu pot fi in sala, ca au fost privati in tot anul 2001 sa se intalneasca pe ecranele televizoarelor cu interpretii si muzica lor. Pentru ca numai cu folk-ul din decembrie nu se face primavara In anul ce a trecut, toate canalele de televiziune au neglijat inexplicabil acest gen, iar rarele aparitii, intamplatoare, confirma doar regula.
Si ca tristetea noastra sa fie si mai mare, singura emisiune cu adevarat de educatie si valoare, "Folk pur si simplu", pe care Teodora Ionescu o asigura de peste cinci ani la postul national de radio, a fost recent scoasa din grila. Asa cum, cu doi ani in urma, Tvr 2 a scos singura emisiune folk din programe, cea realizata de Socaciu si Sterian.
Si atunci, de ce spun eu ca anul 2002 va fi an folk? Ei bine, pun un pariu ca asa va fi. Si nu pentru ca am scris eu aceste randuri cu speranta ca va tine cineva cont de ele. Pentru ca un canal va "gresi" si va introduce cu inteligenta muzica folk. V-o doresc si mi-o doresc din tot sufletul!Aurel Gherghel
Evenimente
La Craiova, Mos Craciun a mai venit o data...
***
La Teatrul Mundi se anunta o premiera de exceptie. Si anume, spectacolul cu piesa "Regele moare", de Eugen Ionescu. Regia ii apartine lui Victor Ioan Frunza, scenografia este semnata de Adriana Grand. In rolurile principale: Florina Cercel si Marius Bodochi. Gandul ne duce, desigur, la spectacolul antologic in care "Regele" era inegalabilul si mult regretatul Stefan Mihailescu-Braila. Data fiind "cota" remarcabila a actualei echipe de realizatori si actori, asteptam, cu nerabdare, premiera!Silvia Kerim
Carte
- "Subteranele memoriei. Pagini din rezistenta culturii in Romania, 1944-1945", studiu introductiv si antologic de Vasile Igna, Editura Universal Dalsi (tel. 222.38.69), 408 pag., 100.000 lei. Celor care cred ca rezistenta culturii romane la dictatura comunista a fost nula, ca tara noastra s-a transformat dupa 1944 intr-o Sahara sau Siberie a spiritului, dar si celor interesati de adevar, cu multele lui fatete, le recomand aceasta antologie a scriitorului si editorului Vasile Igna. Textele adunate de el din publicatii la care azi e dificil de ajuns si din arhive personale, marturiile peste timp si portretele unor intelectuali de mare valoare si calitate umana, care s-au opus din primul moment sistemului instaurat cu forta, asumandu-si riscuri majore, aduc la lumina aspecte necunoscute ale rezistentei culturii in primul deceniu de comunism. Dintre acesti opozanti, multi si-au platit gesturile de impotrivire cu ani de temnita si chiar cu viata. Lucrurile acestea trebuie neaparat stiute, iar Vasile Igna si-a facut o datorie de constiinta din a demonstra, cu fapte si documente, ca nu toti intelectualii din Romania au acceptat cu obedienta dictatura, ca adevarul e mult mai complex si mai dramatic decat se crede indeobste. De pilda, dintre formele rezistentei culturale fac parte si doua organizatii despre care putina lume a auzit: Asociatia "Mihai Eminescu" si Societatea "Amicii Statelor Unite". Prima - initiata in 1945 de Vladimir Streinu (cunoscutul critic e un personaj extraordinar prin demnitate si curaj in optiunea sa democratica, europeana), de secretarul Nuntiaturii Catolice in Romania, P?re Barral (traducator al lui Eminescu in franceza) si de foarte tinerii pe atunci scriitori Constant Tonegaru, Iordan Chimet si Pavel Chihaia - avea drept scop ajutorarea intelectualilor persecutati, dar si o activitate literar-publicistica in favoarea libertatii si democratiei. Actiunile clandestine ale grupului care, prin intermediul unor foruri umanitare internationale, ajuta cu alimente, bani si haine familiile detinutilor politici sau pe oamenii de litere, arta si stiinta, marginalizati si saraciti, au fost sprijinite de profesorul Grigore T. Popa si familia sa, de sotii Gheorghe si Lucia Fratostiteanu (cine a auzit pana azi de curajul acestei familii in casa careia se adunau personalitati emblematice ale "vechii" culturi, "dusmani ai poporului" ce continuau sa spere in victoria democratiei?)... In 1948, cand evenimentele politice incep sa se precipite, tanarul poet boem, distins cu Premiul Fundatiilor Regale, Constant Tonegaru e arestat. Torturat, el nu-si denunta prietenii si, in urma unei delatiuni a lui Nichifor Crainic (devenit in puscarie, se spune, informator), e supus unui regim de exterminare. Grav bolnav, e eliberat in 1952, dar moare la putin timp dupa aceea. Avea 33 de ani. Iordan Chimet, minunatia de om caruia ii datoram, intre altele, una dintre cele mai frumoase carti aparute in romaneste, "Antologia Inocentei", din 1972, el insusi un exemplu viu al rezistentei prin cultura (din pacate mai cunoscut in strainatati decat acasa) si Pavel Chihaia, romancier si stralucit specialist in arta medievala, povestesc "aventura" lor de tinerete pentru tanarul anului 2002, pe care vor sa-l faca sa priceapa ca "generatia de astazi trebuie sa reziste asa cum a rezistat in conditii infinit mai dificile generatia de ieri, trebuie sa accepte ideea, oricat de insuportabila, ca drumul spre libertate si echilibru e sinuos si indelungat, ca nici o victorie nu e posibila fara speranta". Pare putin patetic, dar acesta e crezul unor carturari care au rezistat fara urma de compromis unor vremuri potrivnice si stiu ce spun. Sunt, in volumul alcatuit de Vasile Igna, o multime de alte personalitati, cu textele lor din acei ani si portrete evocatoare (Ion Vinea, N. Carandino, Tudor Teodorescu-Braniste, Mihail Farcasanu, Alice Voinescu, Stefan Nenitescu, Monseniorul Vladimir Ghika - un model fascinant, sfant si martir - Grigore T. Popa s.a.), pe care va las sa le descoperiti singuri, prin subteranele memoriei.Adriana Bittel
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
